ICCJ. Decizia nr. 3758/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3758/2011
Dosar nr.2415/332/2010
Şedinţa publică din 24 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 706 din 3 mai 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 31 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 2415/332/2010. Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 310 din 24 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Vânju Mare, s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a numitei S.M. şi s-a respins, în principiu, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., cererea de revizuire formulată de către revizuentul M.I., împotriva Sentinţei penale nr. 358 din 16 decembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Vânju Mare, în Dosarul nr. 2908/332/2009.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, revizuentul M.I., motivând faptul că poate dovedi netemeinicia hotărârii de respingere a plângerii sale, a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 358 din 16 decembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Vânju Mare, judeţul Mehedinţi, sentinţă prin care i s-a respins plângerea formulată în baza art. 2781 C. proc. pen., împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 339/P/2007, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju Mare.
Instanţa de fond a apreciat că, motivele invocate de petent nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de lege şi a reţinut că, cererea acestuia este inadmisibilă, având în vedere că nu pot fi supuse revizuirii hotărâri pronunţate în cauze penale care au ca obiect "plângeri împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale".
Mai mult, revizuirea este o cale extraordinară de atac ce nu poate fi folosită împotriva altei căi extraordinare de atac.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs revizuentul M.I., criticând hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Astfel, în motivele scrise de recurs a arătat că, în cauză nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după calitatea persoanei, că instanţa nu a fost constituită în condiţiile legii şi că judecătorul era incompatibil, având interes în cauză. De asemenea, a mai arătat că, judecata s-a făcut fără citarea inculpaţilor, că motivarea instanţei este neclară, că nu i s-a comunicat hotărârea, iar la arhivă nu i s-a permis accesul la dosar. De asemenea, a arătat că, un alt motiv de recurs este şi acela că, instanţa nu s-a pronunţat asupra faptei reţinute în sarcina inculpaţilor, că nu au fost avute în vedere probele esenţiale, iar cererile sale au fost respinse nemotivat.
Prin Decizia penală nr. 2 din 31 ianuarie 2011, Tribunalul Mehedinţi a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul M.I..
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele prevăzute de art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a reţinut că instanţa de fond a concluzionat în mod corect faptul că cererea de revizuire formulată de către revizuentul recurent este inadmisibilă, din moment ce aceasta vizează o hotărâre pronunţată într-o cauză penală care a avut ca obiect o plângere formulată împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
În acest sens, s-a avut în vedere faptul că potrivit disp. art. 393 şi art. 394 C. proc. pen. pot fi supuse revizuirii, ce reprezintă o cale extraordinară de atac, numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei, prin pronunţarea uneia din următoarele soluţii: condamnare, achitare sau încetarea procesului. Cum prin sentinţa penală ce face obiectul cererii de revizuire dedusă acestei judecăţii, nu s-a pronunţat o astfel de soluţie, în mod corect, s-a apreciat că această cerere de revizuire este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul M.I., recurs care a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 706 din 3 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, reţinându-se că sentinţa faţă de care s-a formulat cererea de revizuire a fost pronunţată anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, calea de atac fiind recursul, potrivit dispoziţiilor în vigoare la momentul pronunţării sentinţei respective, iar sentinţa prin care s-a soluţionat cererea de revizuire este supusă recursului potrivit art. 407 C. proc. pen., care arată că sentinţele instanţei de revizuire sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea.
S-a constatat însă că, împotriva acestei sentinţe, a formulat deja recurs petentul, prin procurator, cale de atac ce a fost respinsă prin Decizia penală nr. 2 din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului Mehedinţi.
Ca urmare, Curtea de Apel Craiova a reţinut că formularea unei noi căi de atac excede situaţiilor în care se poate declara recurs potrivit dispoziţiilor procesuale mai sus arătate, astfel că, recursul declarat împotriva unei sentinţe ce a devenit definitivă ca urmare a respingerii unui recurs formulat anterior, este inadmisibil.
Împotriva Deciziei penale nr. 706 din 3 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat din nou recurs M.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2415/332/2010.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul revizuent M.I., este inadmisibil, având în vedere că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin Decizia penală nr. 706 din 3 mai 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 31 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 2415/332/2010 în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 385 C. proc. pen. nu permite formularea unei alte căi de atac în acest context procesual, hotărârea Tribunalului Mehedinţi fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionar în faţa Curţii de Apel Craiova şi, ulterior în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 706 din 3 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul revizuent la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 706 din 3 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3757/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 376/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
