ICCJ. Decizia nr. 3770/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3770/2011
Dosar nr.4529/100/2011
Şedinţa publică din 25 octombrie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Tribunalul Maramureş prin Sentinţa penală nr. 287 din 17 mai 2011 în temeiul art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.O. (fiul natural al V., născut în Târgu-Lăpuş, judeţul Maramureş, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla la 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 25 martie 2011 la zi.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 17 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen.a obligat inculpatul la plata către partea vătămată V.G., reprezentat legal de V.A., a sumei de 50.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 150 RON onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei către d-na av. M.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul V.O. şi partea vătămată V.G. locuiesc în cartierul Ponorîta, situat pe raza localităţii Vălenii Lăpuşului, judeţul Maramureş şi sunt rude în grad îndepărtat, împrejurare în raport de care primul cunoştea faptul că partea vătămată este minoră, în vârstă de 13 ani şi 7 luni.
Din declaraţiile inculpatului, coroborate conform art. 69 C. proc. pen. cu declaraţiile părţii vătămate, a rezultat că la data de 20 martie 2011, în jurul orei 16,00, V.O. s-a întâlnit cu minorul V.G. în pădurea situată în apropierea locuinţelor acestora. Aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, conform propriilor susţineri, inculpatul V.O. l-a imobilizat pe minor şi după ce i-a îndepărtat pantalonii, i-a pus mâna la gură ca să nu ţipe şi a întreţinut cu acesta relaţii sexuale anale.
Inculpatul a fost surprins de martorul C.P. şi întrucât s-a speriat, a părăsit în grabă locul faptei, iar partea vătămată s-a deplasat la locuinţa sa, unde i-a relatat ce s-a întâmplat mamei sale V.L., aceasta sesizând organele de poliţie.
Potrivit raportului de constatare medico-legală din 25 martie 2011 întocmit de Serviciul Medico-Legal judeţean Baia Mare - Maramureş, partea vătămată V.G. a prezentat la data examinării leziuni anale care s-au putut produce în cadrul unui contact sexual anal şi pot data din 20 martie 2011.
Inculpatul V.O. a recunoscut săvârşirea faptei de care este acuzat, iar prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 24 martie 2011 întocmit de Cabinetul medico-legal Sighetu Marmaţiei s-a concluzionat că acesta prezintă diagnosticul "retardare mentală uşoară cu tulburări de comportament", însă are capacitatea psihică de a aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale, discernământul fiind păstrat.
În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că fapta săvârşită de inculpatul V.O., constând în aceea că la data de 20 martie 2011, prin violenţă, a întreţinut relaţii sexuale anale cu partea vătămată V.G., în vârstă de 13 ani şi 7 luni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen.
Având în vedere incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., instanţa a reţinut că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. se reduc cu o treime, şi ţinând seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa a condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, apreciind că acestea corespund scopului şi funcţiilor prevăzute de art. 52 C. pen.
Împotriva hotărârii, în termen legal, inculpatul a declarat apel criticând-o pentru netemeinicie.
A cerut desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare să fie redusă pedeapsa, ţinând cont de condiţiile în care a comis fapta şi de circumstanţele personale şi reale, că a cooperat cu organele judiciare, a recunoscut şi regretat infracţiunea comisă.
Secţia penală şi de minori de la Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 126 A din 23 iunie 2011 a respins apelul ca nefondat .
Nemulţumit şi de această hotărâre inculpatul a atacat-o cu recurs.
Inculpatul nu şi-a motivat recursul, iar prin apărător şi personal a cerut casarea deciziei şi sentinţei, pentru motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. A arătat că a recunoscut fapta, că este bolnav, concluziile raportului de expertiză psihiatrică fiind în sensul că prezintă sindrom de retard mintal asociat cu tulburări de comportament, astfel că se impune o reducere a pedepsei.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Aşa cum a motivat curtea de apel, din probele administrate a rezultat că inculpatul, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice l-a imobilizat pe minorul în vârstă de 13 ani şi 7 luni, în timp ce acesta aduna lemne în pădurea din spatele casei, şi prin violenţă a întreţinut cu acesta relaţii sexuale anale.
Fapta inculpatului de a comite infracţiuni privitoare la viaţa sexuală asupra unui copil în vârstă de 13 ani şi 7 luni este gravă, potrivit art. 197 alin. (1) şi 3 C. pen. fiind sancţionată cu pedeapsa cuprinsă între 10 şi 25 ani.
Având în vedere modul concret de săvârşire a faptei dar şi persoana inculpatului tânăr, fără instruire şcolară, prezentând retardare mentală pedeapsa de 12 ani orientată spre minimul special este singura în măsură să realizeze scopul de a-l preveni pe inculpat de a săvârşi alte infracţiuni.
Prin cererea inculpatului şi apărătorului acestuia nu au fost aduse argumente sau acte care să justifice o reindividualizare a pedepsei stabilite de prima instanţă.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârile supuse recursului sunt legale şi temeinice şi urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 martie 2011 la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.O. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 martie 2011 la 25 octombrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3768/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3771/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
