ICCJ. Decizia nr. 3775/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3775/2011
Dosar nr.5640/115/2010
Şedinţa publică din 25 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 14 din 15 februarie 2011 a Tribunalului Caraş-Severin, inculpatul M.A.V. (fiul lui V. şi G., născut la 6 mai 1990 în localitatea Reşiţa, judeţul Caraş-Severin) a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C.proc. pen., art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 191 C.proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În noaptea de 24 - 25 septembrie 2010, în jurul orelor 24,00 inculpatul se deplasa pe o alee de acces între blocuri, în municipiul Reşiţa. Din sens opus lui, venea victima B.A. ţinând de coarne bicicleta.
Când a ajuns unul în dreptul celuilalt, victima l-a prins pe inculpat de reverul hainei şi i-a reproşat că l-ar fi deposedat de bani în urmă cu 15 minute.
Inculpatul a negat şi a încercat să se desprindă, împingând victima cu palma peste faţă, aceasta însă l-a ţinut în continuare de rever, cei doi aflându-se faţă în faţă.
În aceste condiţii, pentru a se desprinde din mâna victimei, inculpatul a lovit-o cu pumnul drept peste faţă; B.A. a căzut, lovindu-se cu capul de ciment, intrând în stare de inconştienţă. Victima a fost transportată la Spitalul judeţean de Urgenţă Timişoara unde a decedat pe data de 28 septembrie 2010.
Conform raportului medico-legal de necropsie din 29 septembrie 2010 avizat de Comisia de Control a Actelor Medico-Legale, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat traumatismului cranio-cerebral produs prin lovire de corpuri/planuri dure.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.A.V. care a criticat cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 113/A din 1 iulie 2011, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul inculpatului, a desfiinţat sentinţa atacată şi, rejudecând, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C.proc. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute. Instanţa de control judiciar a constatat că în favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţe atenuante, pedeapsa aplicată acestuia fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, astfel că, critica privind reducerea pedepsei este nefondată.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, curtea de apel a reţinut atitudinea agresivă a victimei, surprinderea inculpatului cu acuzaţii şi atitudini nejustificate, reacţia acestuia şi lovirea lui B.A. cu pumnul, producându-i o plagă contuză superficială de 1 cm la buză, lovitură în urma căreia acesta a căzut şi s-a lovit letal.
Având în vedere şi persoana inculpatului, conduita anterioară comiterii faptei şi regretul manifestat pentru săvârşirea acesteia, curtea de apel a apreciat că executarea în detenţie a pedepsei de către inculpat nu ar corespunde cerinţelor art. 52 C. pen., astfel că a dispus suspendarea executării sancţiunii penale.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale au declarat recurs părţile civile C.C., B.C. şi B.G., criticând-o prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C.proc. pen.
Recurentele părţi civile au solicitat admiterea recursului şi înlăturarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Examinând recursurile prin prisma motivelor de casare invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C.proC. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate.
Instanţa de apel a făcut o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 72 şi 52 C. pen.
Curtea de Apel Timişoara a examinat criteriile generale de individualizare a pedepsei şi a avut în vedere scopul acesteia, de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi de a se constitui într-un mijloc de reeducare a inculpatului.
Având în vedere toate datele referitoare la persoana inculpatului, la poziţia procesuală a acestuia şi analizând împrejurările comiterii faptei, instanţa de apel a ajuns în mod corect la concluzia că privarea de libertate a inculpatului nu constituie modalitatea întemeiată şi oportună de pedepsire a acestuia şi de atingere a scopului preventiv-educativ al sancţiunii penale.
Inculpatul nu a urmărit decât să se desprindă din mâinile victimei şi a vrut să înlăture strânsoarea acesteia, lovind-o cu pumnul. Leziunea facială constatată medico-legal (plagă la buza superioară) demonstrează că inculpatul a lovit o singură dată, iar victima s-a dezechilibrat şi a căzut.
Victima a produs incidentul şi a determinat reacţia violentă a inculpatului.
Inculpatul avea 21 de ani la data faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine procesuală sinceră.
Pentru toate acestea, Înalta Curte constată că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanţa de apel este temeinic individualizată, astfel că, neconstatând alte motive de casare, va respinge recursurile ca nefondate.
Recurentele părţi civile vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc. pen., art. 192 alin. (2) C.proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile C.C., B.C. şi B.G. împotriva Deciziei penale nr. 113/A din 1 iulie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpatul M.A.V..
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3771/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3779/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
