ICCJ. Decizia nr. 3779/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3779/2011
Dosar nr.10584/314/2009
Şedinţa publică din 25 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentinţa penală nr. 128 din data de 15 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Suceava în Dosarul nr. 10584/314/2010, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenţii D.C. şi D.N., intimat fiind L.I..
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 7 decembrie 2009 sub nr. X/X/2009, petenţii D.C. şi D.N. au formulat plângere împotriva referatului de neîncepere a urmăririi penale din 3 aprilie 2009, întocmit şi semnat de comisar şef N.V.. Această cerere a fost depusă iniţial, pe data de 11 noiembrie 2009, pentru Dosarul X/X/2009 de pe rolul Judecătoriei Suceava, pentru a cărei soluţionare fusese învestit C6. Rămânând în pronunţare pe data de 11 noiembrie 2009 în cauza menţionată, preşedintele completului a sesizat că plângerea depusă la dosar pe data de 11 noiembrie 2009, era formulată atât de petentul D.C., cât şi de D.N. şi, prin rezoluţie, a trimis această cerere la judecătorul de serviciu pentru înregistrarea ca plângere în baza art. 2781 C. proc. pen.
S-a mai reţinut de prima instanţă că prin Decizia nr. LVII (57)/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, admiţând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu sfera actelor care pot fi atacate pe calea acestei proceduri, a decis că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. 1 C. proc. pen., este inadmisibilă.
Or, astfel cum rezultă din actele dosarului, petenţii nu au atacat, prin plângere, un act al procurorului care să privească o soluţie de netrimitere în judecată, ci referatul din data de 3 aprilie 2009 al organului de cercetare penală, comisarul şef N.V. din cadrul Poliţiei Oraşului Salcea, prin care, în Dosarul nr. X/P/2009, s-a propus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul L.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În cauză au formulat recurs petenţii D.C. şi D.N., iar prin Decizia penală nr. 552 din 5 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, recursurile au fost respinse ca nefondate.
Împotriva Deciziei penale nr. 552 din 5 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava a declarat recurs la Curtea de Apel Suceava, petentul D.C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru motivele arătate pe larg în înscrisurile depuse.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 70 din 26 ianuarie 2011, a respins recursul declarat de petentul D.C. domiciliat în localitatea Salcea, jud. Suceava, împotriva Deciziei penale nr. 52 din data de 5 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. X/X/2009, ca inadmisibil.
Împotriva Deciziei penale nr. 70 din 26 ianuarie 2011 a Curţii Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat un nou recurs petenţii D.C. şi D.N. pentru motivele arătate pe larg în înscrisurile depuse.
La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2011, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Recursul este inadmisibil.
Analizând Decizia atacată prin prisma excepţiei invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată recurenţii petenţi au uzat deja în cauză de calea de atac a recursului, astfel cum este ea reglementată de disp. art. 3851 C. proc. pen.
În acest context juridic, ultima hotărâre pronunţată în cauză potrivit textului de lege invocat, fiind Decizia penală nr. 552 din 05 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile formulate de recurenţii D.C. şi D.N., hotărâre definitivă.
Ca atare, Decizia prin care s-au soluţionat recursurile petenţilor este definitivă, aşa cum, de altfel, era menţionat şi în dispozitivul deciziei pronunţate.
Mai mult decât atât, petenţii au mai uzat odată de această cale de atac, iar prin Decizia nr. 70 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil recursul formulat, aşa încât în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs la recurs, cale de atac ce nu este prevăzută de lege.
Aşa fiind, Înalta Curte, potrivit disp. art. 38515 pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petenţii D.C. şi D.N..
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenţii D.C. şi D.N. împotriva Deciziei penale nr. 70 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii petenţi la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3775/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3803/2011. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
