ICCJ. Decizia nr. 3806/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3806/2011
Dosar nr.3603/114/2011
Şedinţa publică din 26 octombrie 2011
Examinând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Decizia penală nr. 137 din 13 mai 2011 a Tribunalului Buzău, secţia penală, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarele V.V. şi G.A., privind Decizia penală nr. 94 din 25 martie 2011, a aceleiaşi instanţe, având ca obiect plângerea formulată potrivit art. 2781 C. proc. pen.
În motivarea contestaţiei în anulare contestatoarele prin procurator V.P., a invocat faptul că la pronunţarea deciziei nu a fost legal citat şi s-a aflat în imposibilitate de a avea acces la dosar.
Analizând contestaţia în anulare sub acest aspect, tribunalul a constatat că procedura de citare cu recurentele - petente G.A. şi V.V., la termenul din 25 martie 2011 a fost îndeplinită şi întrucât nu există cazul prev. de art. 386 lit. a) C. proc. pen. şi având în vedere că obiectul judecăţii l-a constituit disp. art. 2781 C. proc. pen., a respins contestaţia ca fiind inadmisibilă.
Împotriva deciziei au declarat recurs petentele V.V. şi G.A., prin procurator V.P., susţinând că soluţia pronunţată de Tribunalul Buzău, este nelegală şi netemeinică şi în raport de motivele de recurs invocate depuse în scris la dosar, lasă la aprecierea instanţei.
Prin Decizia penală nr. 827 din 6 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins ca inadmisibile recursurile declarate de petentele V.V., prin procurator V.P., domiciliată în Buzău, str. R., judeţul Buzău şi G.A., prin procurator V.P., domiciliată în Bucureşti, Şos. C., împotriva Deciziei penale nr. 137 din data de 13 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Buzău.
Au fost obligate recurentele la câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a constatat că recursurile sunt inadmisibile întrucât Decizia Tribunalului Buzău nr. 137/2001 prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare, formulată de contestatoare, este definitivă.
Cum împotriva acestei decizii nu există vreo cale ordinară de atac, hotărârea Tribunalului Buzău, intrând în autoritatea de lucru judecat, recursurile declarate împotriva acesteia sunt inadmisibile.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti au declarat recurs contestatoarele V.V. şi G.A., prin procurator V.P., fără a indica motivele de casare.
La termenul de judecată din 26 octombrie 2011 a fost depusă la dosar o cerere din partea procuratorului V.P. prin care a solicitat să se ia act de retragerea recursului declarat de contestatoarea G.A., ca urmare a decesului contestatoarei V.V., intervenit la data de 3 octombrie 2011.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate de contestatoare sunt inadmisibile.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, s-a limitat calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege.
În cauză, contestatoarele V.V. şi G.A. au declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cu care secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, cale de atac care nu întruneşte cerinţele textelor menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, Înalta Curte constată că recursurile declarate de contestatoare sunt inadmisibile, iar în temeiul art. 385 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respinse.
Faţă de această împrejurare, cererea de retragere a recursului declarat de contestatoarea G.A., nu va mai fi luată în discuţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta contestatoare G.A. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de contestatoarele V.V. şi G.A. prin reprezentant legal V.P. împotriva Deciziei nr. 827 din 6 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta contestatoare G.A. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 26 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3804/2011. Penal. Tăinuirea unui bun provenit... | ICCJ. Decizia nr. 3807/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
