ICCJ. Decizia nr. 3771/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3771/2011
Dosar nr.1448/3/2011
Şedinţa publică din 25 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 251/F din 2 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1448/3/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 din C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 275 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu referire la art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata V.I. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 14, 346 din C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. obligă pe inculpată la plata următoarelor despăgubiri:
- 7.500 euro şi 500 RON către partea civilă M.M.V.;
- 2.300 euro către partea civilă M.D.B.;
- 5.200 euro către partea civilă G.A.M.N.;
- 10.000 euro şi 1.000 RON către partea civilă A.C.C.;
- 10.000 RON către partea civilă L.C.
În baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 163 din C. proc. pen. s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei până la concurenţa valorii daunelor materiale acordate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut ca în perioada noiembrie 2009 - decembrie 2010, inculpata a pretins suma totală de 38.000 euro de la părţile civile M.M.V., G.A.M.N., M.D.B., A.C.M. şi L.C., primind de la aceştia suma de 25.000 euro şi 12.500 RON, lăsându-le de înţeles părţilor civile că are influenţa asupra unor funcţionari din cadrul Primăriilor Sectoarelor 1 şi 6, respectiv Primăria Municipiului Bucureşti, la care urma să intervină şi prin intermediul cărora urma să le obţină acestora apartamente construite de Agenţia Naţională a Locuinţei sau alte spaţii cu destinaţie comercială aflate în fondul imobiliar al instituţiilor menţionate.
Sumele de bani, în concret 10.000 euro şi 1.000 RON de la A.C.M., 7.500 euro şi 500 RON de la M.M.V., 7.500 euro de la M.B.D. şi 10.500 RON de la L.C., au fost remise inculpatei de părţile civile în tranşe de 500 - 1.000 euro, în noiembrie 2009 - decembrie 2010, la perioade de aproximativ 2 - 3 săptămâni, inculpata fiind cea care, de fiecare dată, apela telefonic părţile civile, cărora le preciza atât în dialogurile telefonice, cât şi în cele purtate personal, faptul că funcţionarii la care apela îi solicitau aceşti bani.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpata V.I..
În apelul declarat, Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat sentinţa atacată cu privire la greşita soluţionare a acţiunii civile, greşita obligare a inculpatei la plata despăgubirilor civile către denunţători în moneda europeană, fără a menţiona plata echivalentului în RON a acestora şi temeiul greşit al restituirii sumelor de bani.
În concluzie, procurorul a solicitat, în baza art. 379 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii instanţei de fond şi pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.
Inculpata a declarat apel împotriva aceleiaşi sentinţe, fără a-l motiva.
La termenul de judecată din 25 mai 2011, personal, inculpata a declarat că îşi retrage apelul formulat în cauză.
Prin Decizia penală nr. 196 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, a desfiinţat în parte sentinţa atacată, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi, în temeiul art. 61 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000, a obligat inculpata să restituie următoarele sume de bani:
- 2.300 euro (echivalent în RON) şi 500 RON părţii civile M.M.V.;
- 5.200 euro - echivalent în lei părţii civile G.A.M.;
- 7.500 euro - echivalent în lei părţii civile M.D.B.;
- 10.000 euro (echivalent în lei) şi 1500 RON părţii civile A.C.;
- 10.000 RON părţii civile L.C..
A luat act de manifestarea de voinţă a inculpatei în sensul retragerii apelului.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că apelul vizează doar latura civilă a cauzei.
Apelul este fondat, actele dosarului evidenţiind că instanţa de judecată a acordat alte sume de bani decât cele explicit solicitate de părţile civile.
Totodată, se constată că în mod greşit inculpata a fost obligată la plata despăgubirilor civile către denunţători în moneda europeană, fără a menţiona că plata se face în echivalentul în lei a acestor sume.
În fine, instanţa de fond a reţinut şi un temei legal greşit al restituirii sumelor remise inculpatei de către părţile civile.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpata V.I..
Parchetul şi-a întemeiat calea de atac pe cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 172 din C. proc. pen., criticile privind greşita soluţionare a acţiunii civile, cu referire la acordarea altor sume de bani decât cele solicitate explicit de părţile civile.
Inculpata a declarat recurs, pe care nu l-a motivat.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de recurs invocate şi dispoziţiile art. 3859 alin. (3) din C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, următoarele:
1 - Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.
Se constată că la pct. 2 din dispozitivul rechizitoriului nr. 345/P/2010 din 7 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii M.M.V., M.D.B., A.C.M., L.C. şi L.A.F., în raport cu săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, respectiv cea prevăzută de art. 61 alin. (2) din acelaşi act normativ.
În fapt, susnumiţii-cumpărători de influenţă în sensul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, au denunţat faptele înainte ca organul de urmărire penală să se fi sesizat cu privire la comiterea acestora.
Sub aspectul ce interesează în cauză, cu referire la latura civilă a procesului penal, în situaţia menţionată, potrivit art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, "banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut la alin. (2)".
În cauză, ambele instanţe au apreciat corect sub aspectul incidenţei normelor legale menţionate, însă au soluţionat greşit acţiunea civilă, în sensul acordării altor sume decât solicitate, recunoscute de inculpată ca fiind primite de la părţile civile. Din examinarea actelor dosarului rezultă că:
- partea civilă L.C. a solicitat restituirea sumei de 10.500 RON data inculpatei V.I., instanţa de fond obligând-o pe inculpată la plata sumei de 10.000 RON;
- partea civilă M.M.V. a solicitat restituirea doar a sumei de bani deţinută şi dată personal inculpatei, respectiv 1.750 euro, restul sumei de bani fiind dată de partenera sa, partea civilă G.A.M.N., iar instanţa de fond a obligat inculpata să plătească acestuia suma de 7.500 euro şi 500 RON;
- partea civilă G.A.M.N. a solicitat restituirea sumei de 5.750 euro, iar instanţa de fond a obligat inculpata la plata în favoarea acestei părţi civile a sumei 5.200 euro;
- partea civilă A.C. a solicitat restituirea sumei de 10.000 euro şi a sumei de 1.000 RON, iar inculpata V.I. a fost obligată să restituie suma de 10.000 euro şi 1.500 RON.
Deşi instanţa de apel a admis apelul procurorului, greşelile menţionate au fost înlăturate numai în parte.
Se constată aşadar că recursul este fondat sub aspectul acestei critici, hotărârea atacată fiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 teza a II-a, invocat de procuror.
Alte motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu nu se constată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei penale nr. 196 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpata V.I. şi va casa Decizia penală atacată numai cu privire la greşita soluţionare a acţiunii civile.
Inculpata V.I. va fi obligată să restituie martorilor denunţători următoarele sume:
- A.C.M. - 10.000 euro în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plăţii şi 1.000 RON;
- M.M.V. - 1.750 euro în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plăţii;
- G.A.M.N. - 5.750 euro în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plăţii;
- M.D.B. - 7.500 euro în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plăţii;
- L.C. - 10.500 RON.
2 - Cu privire la recursul declarat de inculpata V.I..
Din actele dosarului rezultă că inculpata a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond.
Apelul declarat de inculpată a fost retras în condiţiile art. 369 din C. proc. pen., manifestare de voinţă de care instanţa de apel a luat act prin Decizia pronunţată în cauză.
Împotriva deciziei instanţei de apel inculpata a declarat recurs.
Examinând hotărârea pronunţată în apel se constată că retragerea apelului declarat de inculpată împotriva hotărârii instanţei de fond s-a făcut în condiţii legale, cu referire la cele determinate de legiuitor prin art. 369 alin. (1) din C. proc. pen..
Astfel, apelanta-inculpată a fost prezentă în instanţă, retragerea fiind făcută personal de parte, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel.
În aceste condiţii recursul declarat de inculpată urmează a fi privit ca inadmisibil.
Astfel, admisibilitatea recursului este examinată, în toate cazurile, în raport de condiţiile de exercitare ce se cer a fi întrunite cumulativ, reglementate în Partea Specială a C. proc. pen., Titlul II, Capitolul III, Secţiunea II, referitoare la această cale de atac.
O altă interpretare este exclusă, în raport de principiul stabilit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii, cu referire în acest caz la dispoziţiile legii procesual penale.
Este de reţinut că, corespunzător acestui principiu constituţional, legea procesual penală a reglementat dreptul examinării cauzei penale în două grade de jurisdicţie, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare.
Reglementarea menţionată are aptitudinea de a răspunde exigenţelor noii perspective asupra justiţiei, generate de art. 21 din Constituţia României, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional la Convenţie.
În cauză, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu un recurs declarat împotriva deciziei pronunţate în apel de Curtea de Apel Bucureşti prin care, cu privire la această parte, s-a luat act legal de retragerea apelului. Or, Decizia atacată cu recurs, definitivă fiind în condiţiile art. 416 pct. 3 din C. proc. pen., nu se încadrează în categoria hotărârilor susceptibile de reformare prin exercitarea acestei căi de atac, determinate de art. 3851 din C. proc. pen., care priveşte exclusiv sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Mai mult, prin art. 3851 alin. (4) din C. proc. pen. legiuitorul a reglementat explicit lipsa dreptului persoanelor prevăzute de art. 362 din acelaşi cod de a declara recurs dacă nu au folosit calea apelului sau dacă apelul a fost retras.
Or, a admite o cale de atac în condiţii neprevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata V.I. împotriva Deciziei penale nr. 196 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi va obliga recurenta-inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. împotriva Deciziei penale nr. 196 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpata V.I..
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la greşita soluţionare a acţiunii civile.
Obligă inculpata V.I. să restituie martorilor denunţători următoarele sume:
- A.C.M. - 10.000 euro în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plăţii şi 1.000 RON;
- M.M.V. - 1.750 euro în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plăţii şi 500 RON;
- G.A.M.N. - 5.750 euro în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plăţii;
- M.D.B. - 7.500 euro în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plăţii;
- L.C. - 10.500 RON.
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de inculpata V.I. împotriva Deciziei penale nr. 196 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3770/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3775/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
