ICCJ. Decizia nr. 3807/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3807/2011
Dosar nr.287/39/2011
Şedinţa publică din 26 octombrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele: La data de 29 aprilie 2010 numitul C.I. s-a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu cerere de revizuire a deciziei pronunţate în Dosarul penal nr. 897/1/2010 al instanţei supreme. Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub numărul 3677/1/2010. Cererea de revizuire nu cuprindea motivele pe care se întemeia, ci doar menţiunea "motivele cererii de revizuire le voi depune după ce primesc citaţia".
Prin Sentinţa penală nr. 1076 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus trimiterea cererii de revizuire formulată de revizuentul C.I. pentru cercetări (conform art. 399 C. proc. pen.) la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
La data de 31 martie 2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin adresa nr. 578/111/6/2010 a înaintat Curţii de Apel Suceava concluziile procurorului, ce au fost în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, cu motivarea că împotriva unei hotărâri definitive prin care nu s-a rezolvat fondul - cazul în speţă - nu se poate exercita valabil calea de atac a revizuirii.
La data de 15 aprilie 2011 revizuentul C.I. a depus la dosar, prin registratură motivele cererii sale, arătând, în esenţă, că agentul de poliţie M.M. se face vinovat de infracţiunile reclamate (acesta ar fi sustras acte din dosare şi, în mod ilegal, ar fi clasat două dosare formate la plângerile sale).
Prin Sentinţa penală nr. 38 din 15 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuentul C.I., cu obligarea acestuia să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Analizând cererea de revizuire, Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 105 din 23 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. 920/39/2009, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) teza finală C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 24/P/2009 din data de 05 mai 2009 şi nr. 211/11/2/2009 din data de 02 iunie 2009.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 126 din 18 ianuarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 920/39/2009.
Împotriva acestei hotărâri (Decizia penală nr. 126 din 18 ianuarie 2010) a formulat contestaţie în anulare petentul C.I., respinsă, ca inadmisibilă, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 1493 din 19 aprilie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 897/1/2010.
Împotriva acestei decizii, contestatorul C.I. a formulat cerere de revizuire.
Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., "hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă".
În art. 394 alin. (1) C. proc. pen. sunt reglementate cazurile de exercitare a acestei căi de atac, prevăzându-se că "revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia".
Atât din conţinutul prevederilor menţionate, cât şi din precizările făcute în alin. (2) - (4) ale aceluiaşi articol cu privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
În acest sens, este de observat că prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situaţia când "pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".
Tot astfel, prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen., făcându-se referire la următoarele două cazuri, se prevede că acestea "constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".
În fine, pentru cazul "când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia", s-a prevăzut, în art. 394 alin. (4) C. proc. pen., că "toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii".
Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive rezultă, deci, că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul, solicitând ataşarea dosarului la dosarul ce urmează a fi înregistrat conform Adresei nr. X/X/111-6/2011 întrucât priveşte aceeaşi problemă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, s-a limitat calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege.
În cauză, revizuentul C.I. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cu care Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, cale de atac care nu întruneşte cerinţele textelor menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, excepţia inadmisibilităţii recursului ridicată de reprezentantul Ministerului Public, este întemeiată.
În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuent este inadmisibil, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva Sentinţei nr. 38 din 15 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 26 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3806/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3808/2011. Penal → |
|---|
