ICCJ. Decizia nr. 3913/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3913/2011
Dosar nr. 45821/108/2007
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2011
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 58 din 14 februarie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 4582/108/2007, Tribunalul Arad, în baza art. 1396 alin. (2), alin. (3), alin. (6) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a condamnat inculpatul K.A.D., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru oferire, distribuire şi deţinere în scopul distribuirii de mărfuri pirat, săvârşite în scop comercial în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru promovarea de mărfuri pirat prin mijloace electronice de comunicare, în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de executat de 5 (cinci) ani şi 6 luni închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat, în favoarea statului, în scopul distrugerii, următoarele hard-uri ridicate cu dovada seria C, nr. 0008454 din 12 09 2007 a Poliţiei Arad: HDD W. 4398140, HDD W. 4395812, HDD W. 76846090.
În baza art. 14 din C. proc. pen., art. 998 din C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 191.745 RON către partea vătămată M.C. Bucureşti, la plata sumei de 282.870 RON către partea vătămată A.I. Bucureşti şi 2.444,04 RON către partea vătămată U.P.F.R. - constituite părţi civile în cauză, cu titlul de despăgubiri civile.
A constatat că părţile vătămate R.A.R. şi E.A. Bucureşti nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, dispunând plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Arad a sumei de 100 RON, onorariu pentru avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul K.A.D. a fost cercetat în Dosarul nr. 1264/P/ 2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 142 lit. b) şi k) din Legea nr. 8/1996, constând în aceea că, la data de 14 septembrie 2003 a fost depistat în Piaţa Obor din mun. Arad în timp ce oferea spre vânzare un număr de 27 CD-uri cu filme şi 9 CD-uri cu jocuri piratate, cu un prejudiciu de 10.065.432 lei (ROL) iar prin ordonanţa din 23 aprilie 2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 11 pct. l lit. b) art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi i-a fost aplicată sancţiunea amenzii cu caracter administrativ de 10.000.000 lei ROL.
Cu toate acestea, inculpatul a perseverat în activitatea infracţională, ceea ce a dus la sesizarea de către U.P.F.R. a organelor de poliţie cu privire la comiterea de către inculpat a infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (2), (3), (5) din Legea nr. 8/1996 la data de 5 octombrie 2006.
În urma descoperirii de către inspectorii departamentului antipiraterie pe site-ul www.k..tk aparţinând inculpatului, o ofertă de vânzare a unui număr mare de produse contrafăcute (fonograme tip CD şi videograme tip DVD-uri) cu tarife variabile, sub preţul real de comercializare al produselor originale şi care conţineau înregistrări de muzică, filme, jocuri şi produse soft, la aceeaşi dată a fost înregistrat şi denunţul lui B.I.R. împotriva inculpatului, prin care se sesiza faptul că acesta reproduce în mod neautorizat şi comercializează de la locuinţa sa în mod direct precum şi prin poştă, CD-uri şi DVD-uri cu muzică, jocuri, filme, soft-uri etc. menţionând că a cumpărat de la inculpat în nenumărate rânduri astfel de produse cu preţuri între 3,5 şi 7,5 RON pe bucată.
În urma efectuării percheziţiei domiciliare la adresa inculpatului, au fost găsite două unităţi centrale de calculator şi un număr de 50 bucăţi DVD-uri neinscripţionate (blank-uri), precum şi un număr de 20 de plicuri - percheziţia domiciliară având loc la 10 octombrie 2006.
În urma efectuării percheziţiei asupra mediilor de stocare a datelor în format digital, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în data de 10 octombrie 2006 la domiciliul inculpatului, au fost găsite un număr de 7 fişiere în format XLS care conţineau liste de ofertă a mai multor albume de muzică, filme, jocuri şi programe de calculator, constatându-se totodată că era instalat programul „O."; care era folosit de inculpat pentru a descărca prin satelit diverse filme, muzică sau programe de calculator. Pe mediile de stocare au fost depistate filme în format Mpeg.2 şi Mpeg.4, jocuri în format DVD şi un număr de 1049 fişiere tip mp3. Toate aceste informaţii au fost salvate pe CDROM-ul ataşat procesului-verbal întocmit, semnat de către inculpat.
Cu ocazia efectuării percheziţiei în sistem informatic, au fost ridicate un număr de 5 unităţi centrale HDD, fiind restituite ulterior un număr de două (HDD W. 2189112 şi HDD S/N W.C. 1013223), fiind ridicate şi rămânând la dosarul cauzei un număr de 3 HDD-uri marca W. digital, S/N W. 4395812, S/N W. 4398140 şi S/N W.C. 76846090 (dovada seria C nr. 0008454 din 12 09 2007). Aceste ultime 3 HDD-uri conţineau toate informaţiile cuprinzând listele de ofertă întocmite de inculpat şi transmise prin mijloacele electronice de comunicare (site-ul personal şi e-mail-uri). Totodată, Oficiul Judeţean de Poştă Arad, cu Adresa din 21 noiembrie 2006, a confirmat faptul că inculpatul a expediat în perioadele 12 mai 2006 şi 12 iulie 2006 destinatarului M.V. din Baia Mare, un număr de 2 colete în greutate de 235 g şi respectiv 241 g care în realitate conţineau CD-uri şi DVD-uri piratate de inculpat, după cum acesta recunoaşte.
În urma identificării părţilor vătămate, urmare a examinării listelor de oferte găsite cu ocazia percheziţiei în sistem informatic a HDD-urilor încorporate din unităţile centrale ridicate, acestea s-au constituit părţi civile în cauză. Cu această ocazie s-a stabilit totodată opera de creaţie intelectuală identificată în listele de oferte întocmite de inculpat în scopul promovării acesteia spre comercializare şi care face obiectul dreptului de autor potrivit art. 7 din Legea nr. 8/1996 fiind totodată identificaţi titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe după cum urmează: U.P.F.R. care s-a constituit parte civilă cu suma de 2.444,04 RON; M.C. cu suma de 191.745 RON; A.I. - cu suma de 282.870 RON; Cabinet av. N.B. şi asociaţii (reprezentant al R.A.R. Bucureşti şi E.A.) nu s-au constituit părţi civile în cauză .
Această stare de fapt a fost reţinută de instanţă din mijloacele de probă descrise mai sus, coroborate cu declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor T.D.L.
Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului care în perioada 2004 - octombrie 2006, în mod repetat şi în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, prin site-ul personal ori prin e-mail, a oferit, a deţinut şi a depozitat în scopul distribuirii de mărfuri-pirat respectiv, produse contrafăcute (fonograme tip CD şi videograme tip DVD conţinând muzică, jocuri, filme, soft-uri etc.), în scop comercial sub preţul lor real, şi care prin valoarea prejudiciului cauzat părţilor vătămate enunţate mai sus, a produs consecinţe deosebit de grave (valoarea totală a prejudiciului fiind de 477.059,04 RON), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (2), alin. (3), alin. (6) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat care în perioada enunţată mai sus, în mod repetat şi în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, în modalitatea descrisă a promovat mărfurile-pirat enunţate mai sus, prin utilizarea mijloacelor electronice de comunicare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prev. prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv periculozitatea socială a faptelor comise apreciată în concret, precum şi persoana inculpatului, conduita sa procesuală şi faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Apărările inculpatului în sensul că faptele au fost comise anterior perioadei enunţate mai sus, precum şi contestaţiile acestuia cu privire la cuantumul prejudiciului încercat de părţile vătămate, au fost respinse, dat fiind faptul că, pe de o parte, perioada în care au fost comise aceste fapte este probată prin analiza mediilor de stocare a datelor aflate în cele 7 fişiere în care se găseau listele de ofertă a acestor albume, şi, pe de altă parte, modalitatea de calcul a prejudiciului respectiv a despăgubirilor stabilite de părţile vătămate nu a fost contestată.
Împotriva sentinţei Tribunalului Arad a declarat apel inculpatul K.A.D., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, pe motiv că fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, iar în subsidiar se solicită aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prev. de lege cu suspendarea condiţionată a executării.
S-a arătat că la dosarul cauzei există un denunţ formulat de numitul B.I.R. care sesizează organele de cercetare penală că inculpatul produce în mod neautorizat şi comercializează de la locuinţa sa CD şi DVD cu muzică, jocuri, filme şi soft-uri şi că el a cumpărat de mai multe ori astfel de produse, neprecizând însă perioada în care a făcut aceste achiziţii. Denunţătorul este şi el inculpat în altă cauză în care sunt aceleaşi părţi vătămate, fiind trimis în judecată pentru acelaşi fel de fapte. Inculpatul recunoaşte că a vândut denunţătorului DVD-uri şi CD-uri, dar în cursul anului 2005, faptă pentru care a fost sancţionat cu amendă administrativă.
S-a mai arătat că la percheziţia domiciliară s-au găsit 50 DVD-uri neinscripţionate, 7 fişiere XLS, care înseamnă fişiere EXCEL, care conţineau doar liste cu albume de muzică, filme, jocuri, însă nimeni nu susţine că aceste liste ar fi fost făcute pentru comercializare. S-a mai găsit şi programul O. la care inculpatul avea abonament şi programul W.A., care poate fi descărcat de pe internet în mod gratuit şi care se foloseşte pentru conversia fişierelor. Se mai susţine că inculpatul ar deţine domeniul K..Tk, ceea ce este fals.
Inculpatul a recunoscut că a mai inscripţionat pentru prieteni CD-uri dar cărora le percepea doar contravaloarea CD-ului gol, ceea ce demonstrează lipsa de pericol social al infracţiunii.
Prin Decizia penală nr. 43/A din 10 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 4582/108/2007, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul K.A.D. împotriva Sentinţei penale nr. 58/2008 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4582/108/2007, desfiinţată sentinţa apelată şi rejudecând cauza, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul K.A.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (2), (3), (6) din Legea nr. 8/1996 modificată prin O.U.G. nr. 123/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată prin O.U.G. nr. 123/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 33 lit. b) C. pen.
Au fost respinse pretenţiile civile formulate de părţile civile M.C. Bucureşti, A.I. Bucureşti, U.P.F.R. şi s-a constatat că părţile vătămate R.A.R. şi E.A. Bucureşti nu s-au constituit părţi civile, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa astfel Curtea, examinând cauza în raport cu motivele invocate precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prev. art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat că apelul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit actului de sesizare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni: cea prev. de art. 1399 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 respectiv oferirea, distribuirea, deţinerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri pirat, precum şi deţinerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice şi cea prev. de art. 1395 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 şi respectiv promovarea de mărfuri pirat prin orice mijloace şi în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse.
Din analiza materialului probator existent în dosarul de urmărire penală şi a probelor administrate în faţa instanţei de judecată nu s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor, menţionate mai sus, în niciuna din ipotezele prevăzute de normele incriminare.
Cu privire la infracţiunea prev. de art. 1399 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 s-a observat că în cursul urmăririi penale B.I.R. a dat un denunţ împotriva inculpatului arătând că acesta reproduce în mod neautorizat şi comercializează de la locuinţa sa direct şi prin poştă CD-uri şi DVD-uri cu filme, muzică, jocuri, soft-uri etc. la preţul de 35.000 lei CD-ul şi 75.000 DVD-ul. A mai arătat că inculpatul îşi făcea reclamă prin ziar şi prin pagină internet www.K..tk şi că personal a cumpărat de la acestea CD-uri din Piaţa Obor din Arad unde se afla cu ele la vânzare, fără a preciza însă perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională a inculpatului.
Tot în cursul urmăririi penale a fost audiat inculpatul prilej cu care el a recunoscut că a avut pe net un site personal prin intermediul căruia a lansat ofertă de vânzare de muzică, filme, jocuri sau programe de calculator, dar aceasta s-a întâmplat pentru o perioadă scurtă de timp după care obişnuia să trimită liste cu oferte prin e-mail persoanelor cunoscute.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul şi-a precizat declaraţia dată în cursul urmăririi penale arătând că pentru activitatea sa infracţională, privind încălcarea drepturilor de autor, a fost sancţionat cu 1.000 RON şi că listele de oferte găsite pe calculatorul său au fost întocmite în trecut înainte de a fi sancţionat cu aceea amendă, perioadă în care a vândut şi denunţătorului B.I.R. CD-uri şi DVD-uri.
Recunoaşterea inculpatului din cursul urmăririi penale nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosar.
În cursul urmăririi penale s-a efectuat o percheziţie asupra calculatoarelor găsite la domiciliul inculpatului şi în procesul-verbal întocmit cu acel prilej se consemnează că au fost găsite 7 fişiere în format XLS care conţin liste de ofertă a mai multor albume de muzică, filme pe CD DVD, jocuri şi programe de calculator, din nicio probă însă nu rezultă că inculpatul a distribuit aceste mărfuri pirat pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (2) C. proc. pen.
Este adevărat că în trecut inculpatul a avut asemenea preocupări ilicite care au fost dovedite şi pentru care a fost sancţionat cu o amendă administrativă de 1.000 RON, potrivit Ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nr. 1264/P/2004, însă aşa cum s-a arătat nu s-a dovedit că după această dată inculpatul a perseverat în activitatea sa infracţională de acelaşi tip.
De menţionat că în cursul judecării cauzei în apel s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice informatice având ca obiectiv, printre altele, şi ";stabilirea unui prejudiciu creat de deţinerea listelor cu titluri de programe din cele 7 fişiere XLS";.
În raportul întocmit, expertul tehnic judiciar B.G. a concluzionat că din analiza celor 3 discuri fixe ridicate pentru expertiză nu s-a găsit niciun fişier şi nicio arhivă care să conţină formele de instalare ale programelor de aplicaţie sau ale sistemelor de operare la care se face referire în cele 7 fişiere xls.
Expertul mai arată că, potrivit legii, deţinerea unor liste cu programe de aplicaţie sau sisteme de operare nu creează un prejudiciu titularilor de drepturi de autor.
Cu privire la infracţiunea prev. de art. 1395 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 s-a reţinut din actul de sesizare că inspectorii departamentului antipiraterie, exercitând acţiuni de verificare pe internet au descoperit pe site-ul www.k.tk aparţinând inculpatului o ofertă de vânzare a unui număr foarte mare de produse contrafăcute cu tarife variabile, dar sub preţul real de comercializare al produselor originale, conţinând înregistrări de muzică, filme, jocuri şi produse soft.
Această susţinere nu are niciun suport în materialul probator administrat întrucât potrivit Raportului de expertiză efectuat de acelaşi expert judiciar domeniul www.K..tk este disponibil nefiind utilizat de nimeni, fiind gestionat de Societatea mixtă D.TK formată prin asocierea Guvernului Tokelau din Pacificul de Sud, companiei naţionale de telecomunicaţii T. şi companiei privată BV D.TK cu sediul în Olanda, astfel că nu este dovedită existenţa unei oferte de comercializare pe acest site de către inculpat.
Prin urmare sub aspectul laturii obiective nu s-a dovedit săvârşirea celor două infracţiunii de către inculpat astfel că în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului, motiv pentru care, în baza art. 379, pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpat, desfiinţată sentinţa apelată şi rejudecând cauza în baza art. 11(2) lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 1396, alin. (2), (3), (6) din Legea nr. 8/1996 modificată prin O.U.G. nr. 123/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 1396, alin. (5) din acelaşi act normativ cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 33 lit. b) C. pen.
În ce priveşte latura civilă a cauzei s-a constatat că, aşa cum s-a menţionat mai sus, nu s-a dovedit ce fel de mărfuri pirat au fost distribuite sau au fost deţinute în scopul distribuirii pentru a se putea stabili paguba cauzată părţilor vătămate, aşa cum prevede art. 6 din Legea nr. 8/1996 mod. prin O.U.G. nr. 123/2005 având în vedere şi concluziile expertului B.G. care a arătat că, potrivit legii, deţinerea unor liste cu programe de aplicaţie sau sisteme de operare nu creează un prejudiciu titularilor de drepturi de autor astfel că au fost respinse pretenţiile formulate de părţile civile M.C. Bucureşti, A.I. Bucureşti, U.P.F.R. şi s-a constatat că părţile vătămate R.A.R. şi E.A. Bucureşti nu s-au constituit părţi civile.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi părţile civile M.C. şi A.I.
În recursul parchetului s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt cu consecinţa pronunţării unei hotărâri greşite de achitare. S-a mai invocat omisiunea instanţei apelului de a dispune restituirea bunurilor ridicate de la inculpat cu ocazia percheziţiei domiciliare, respectiv a trei hard-uri.
În recursul părţii civile decizia instanţei de apel este criticată pentru greşita achitare, solicitându-se casarea acesteia şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, inclusiv cu privire la despăgubiri.
Prin Decizia penală nr. 4235 din 17 decembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 4582/108/2007, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de părţile civile M.C. şi A.I. împotriva Deciziei penale nr. 43/A din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul K.A.D., casată decizia atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a se pronunţa astfel Înalta Curte a reţinut că recursurile sunt fondate pentru următoarele motive.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau condamnare, iar conform pct. 10 când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Înalta Curte a constatat că inculpatul K.A.D. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa fondului pentru infracţiunea continuată prevăzută de art. 1396 alin. (2) săvârşită în condiţiile art. 3 şi 6 din Legea nr. 8/1996 (în scop comercial şi cu consecinţe deosebit de grave) şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (5) din aceeaşi lege infracţiune referitoare la promovarea de mărfuri pirat prin mijloace electronice de comunicare.
Înalta Curte a observat că obiectul material al infracţiunilor prevăzute în art. 1396 din Legea nr. 8/1996 îl formează ";mărfurile-pirat"; definite în alin. (8) al articolului.
Instanţa fondului a făcut puţine referiri la mărfurile pirat deţinute, distribuite, oferite ori comercializate de inculpat, iar în rezolvarea laturii civile a ţinut cont în mod exclusiv de pretenţiile formulate de părţile civile fără a administra probe sau a motiva întinderea despăgubirilor stabilite pentru părţile civile.
Pe de altă parte Înalta Curte a observat că instanţa de apel a făcut un control superficial al hotărârii fondului.
Relevantă în acest sens este împrejurarea că în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (5) din lege referitoare la promovarea mărfurilor pirat a fost tratată în tot conţinutul expunerii ca fiind prevăzută de art. 1396 alin. (6) ceea ce este evident inexact.
Cât priveşte probele, instanţa de apel a invocat în soluţionarea fondului cauzei exclusiv concluziile expertizei tehnice pe care a dispus-o, nu a făcut o analiză a probelor, a elementelor de fapt existente în cauză cum sunt declaraţii martori sau expedierea unor colete conţinând CD-uri şi DVD-uri către destinatarul M.V. şi nu le-a coroborat cu declaraţiile constante de recunoaştere ale inculpatului. Nu a fost audiat B.I.R. a cărui adresă se află la dosar. Nu s-au făcut aprecieri cu privire la constatările făcute de inspectorii din cadrul Brigăzii de Combaterea Criminalităţi Organizate cu privire la cele 7 fişiere tip XLS găsite pe mediile de stocare pe care a lucrat inculpatul.
Aşa fiind, Înalta Curte a apreciat că instanţa apelului a comis o eroare de fapt prin omisiunea examinării şi analizei tuturor elementelor de fapt care pot conduce la stabilirea unei stări de fapt corespunzătoare realităţii.
În consecinţă în baza art. 385 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. şi art. 38915 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. au fost admise recursurile parchetului şi părţilor civile, casată decizia atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul K.A.D. împotriva Sentinţei penale nr. 58 din 14 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4582/108/2007 din 04 decembrie 2007, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, sub nr. 4582.1/108/2007 din 02 iunie 2010.
Au fost respectate dispoziţiile deciziei de casare, fiind audiat martorul denunţător B.I.R.
Prin Decizia penală nr. 89/A din 9 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul K.A.D. împotriva Sentinţei penale nr. 58 din 14 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4582/108/2007 din 04 decembrie 2007.
S-a desfiinţat în latura penală, în privinţa pedepsei accesorii, sentinţa primei instanţe şi rejudecând, s-a înlăturat interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi lit. c) C. pen. S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat că apelul este fondat în privinţa pedepsei accesorii, respectiv a greşitei interziceri a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi lit. c) C. pen., cauza fiind rejudecată sub acest aspect.
În primul rând, instanţa de apel a observat că apelul inculpatului este singurul declarat în cauză şi vizează aplicabilitatea dispoziţiilor art. 181 C. pen. reducerea pedepsei, modul de individualizare a executării pedepsei şi latura civilă.
Aşadar, discuţia nu s-a purtat asupra altor aspecte, intrate în puterea lucrului judecat.
S-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
S-a arătat că faptele inculpatului prezintă pericolul social al unor infracţiuni. Astfel, fapta de oferire, distribuire şi deţinere în scopul distribuirii a mărfurilor pirat a fost comisă în formă continuată şi a produs consecinţe deosebit de grave, prejudiciul fiind în sumă totală de 477.059,04 RON, de peste 2 ori mai mare decât plafonul instituit de art. 146 C. pen. Fapta de promovare de mărfuri pirat prin mijloace electronice a fost comisă şi ea în formă continuată, împrejurare ce denotă obişnuinţa. Mai mult, prin Ordonanţa nr. 1264/P/2004 din 23 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad inculpatul a fost scos de sub urmărire penală şi i s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 10.000.000 lei vechi pentru infracţiunea de difuzare de opere şi de prestaţii artistice prevăzută de art. 142 lit. b) şi k) din Legea nr. 8/1996, constând în aceea că, la data de 14 septembrie 2003, a expus spre vânzare 27 CD-uri cu filme şi 9 CD-uri cu jocuri piratate.
Referitor la sancţiuni, s-a remarcat faptul că pedeapsa principală pentru infracţiunea de oferire, distribuire şi deţinere în scopul distribuirii a mărfurilor pirat, în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave a fost stabilită în cuantumul minim prevăzut de lege (5 ani închisoare), iar pedeapsa principală pentru infracţiunea de promovare de mărfuri pirat prin mijloace electronice, în formă continuată, a fost stabilită în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege (1 an închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda). Aceste pedepse sunt bine individualizate, corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor şi al făptuitorului. Pentru infracţiunea de promovare de mărfuri pirat prin mijloace electronice în formă continuată în mod justificat a fost aleasă pedeapsa închisorii şi aceasta într-un cuantum superior minimului special, având în vedere perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpatul atât prin săvârşirea faptei în forma continuată, cât şi prin comiterea ei după ce anterior fusese sancţionat prin ordonanţa procurorului pentru fapte similare. Şi sporul de 6 luni închisoare a fost în mod just aplicat, în raport de numărul şi cuantumul pedepselor individuale.
Cuantumul pedepsei rezultante (5 ani şi 6 luni închisoare) exclude orice discuţie asupra altui mod de individualizare a executării decât cel conform naturii sale, în detenţie.
În privinţa pedepsei accesorii, prin Decizia nr. 74 (LXXIV) din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, publicată în M. Of. nr. 545/18.07.2008, s-a stabilit că dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.
Prima instanţă a interzis în mod corect inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata pedepsei închisorii, deoarece, prin săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, inculpatul devine nedemn să fie ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice ori să ocupe o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Însă, în legătură cu interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) teza I C. pen., în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicţie absolută de a vota impusă tuturor deţinuţilor nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, întrucât nu există o legătură între interdicţia votului şi prevenirea infracţiunilor sau scopul reinserţiei sociale a infractorilor. Dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este nelimitată. Restricţiile şi limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanţă independentă în fiecare caz în parte. O restricţie generală, automată şi nediferenţiată, la un drept consacrat de Convenţie şi care are o importanţă crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea şi este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei.
În cauza de faţă, instanţa de apel a considerat că, faţă de infracţiunile săvârşite de inculpat (oferire, distribuire şi deţinere în scopul distribuirii a mărfurilor pirat; promovare de mărfuri pirat prin mijloace electronice) şi circumstanţele concrete ale comiterii acesteia (faptele neavând vreo repercusiune asupra valorilor sociale apărate de lege în materie electorală), nu se impune a se aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege.
De asemenea, nu se poate interzice exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece inculpatul nu a săvârşit infracţiunile în virtutea unei funcţii ocupate sau a unei profesii exercitate ori a unei activităţi legal desfăşurate.
În ce priveşte acţiunile civile, s-a reţinut că acestea au fost soluţionate în mod corect, fiind întrunite condiţiile angajării răspunderii civile a inculpatului iar pretenţiile părţilor civile M.C., A.I. şi U.P.F.R. întemeiate. Prejudiciile au fost dovedite atât ca existenţă, cât şi ca întindere. Sumele solicitate au fost explicitate şi nu există vreun motiv de a le pune la îndoială. De altfel, inculpatul nu a criticat în mod explicit soluţia dată acţiunii civile, rezumându-se la a arăta că din raportul de expertiză reiese că nu s-au cauzat prejudicii. Instanţa de apel a înlăturat concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cursul judecăţii în apel în primul ciclu procesual, întrucât acestea nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă şi conţine aprecieri ale expertului care nu pot fi însuşite. Astfel, nu se poate reţine că faptele inculpatului nu ar fi producătoare de prejudicii sau că inculpatul nu putea avea site-ul www.k..tk pentru că acest domeniu ar fi indisponibil, câtă vreme chiar inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că a inscripţionat CD-uri cu filme şi jocuri şi că le oferea spre vânzare pe o pagină de internet ce o avea în anul 2005. Totodată din înscrisul din dosarul de urmărire penală rezultă că domeniul k..tk era disponibil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul K.A.D. criticând-o cu privire la greşita condamnare a sa pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, întrucât în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, solicitând în principal achitarea, iar în subsidiar a solicitat casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de apel întrucât aceasta nu s-a pronunţat asupra unor probe solicitate cu privire la soluţionarea acţiunii civile, fapt de natură a aduce grave prejudicii inculpatului şi de a influenţa soluţia pronunţată în cauză precum şi reducerea pedepsei şi aplicarea art. 861 C. pen.
Au fost invocate temeiurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, pct. 10 şi pct. 14 C. proc. pen.
Examinând decizia recurată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat pentru existenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că inculpatul K.A.D. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunilor prevăzute de art. 1396 alin. (2), alin. (3) şi alin. (6) din Legea nr. 8/1996 (în scop comercial şi cu consecinţe deosebit de grave) şi art. 1396 alin. (5) din aceeaşi lege infracţiune referitoare la promovarea de mărfuri pirat prin mijloace electronice de comunicare, fiind condamnat prin Sentinţa penală nr. 58 din 14 februarie 2008 a Tribunalului Arad, la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 din C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 191.745 RON către partea vătămată M.C. Bucureşti, la plata sumei de 282.870 RON către partea vătămată A.I. Bucureşti şi 2.444,04 RON către partea vătămată U.P.F.R. - constituite părţi civile în cauză, cu titlul de despăgubiri civile.
Prin Decizia penală nr. 43/A DIN 10 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost admis apelul declarat de inculpatul K.A.D. împotriva Sentinţei penale nr. 58/2008 pronunţată de Tribunalul Arad, s-a desfiinţat sentinţa apelată şi rejudecând cauza, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul K.A.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (2), (3), (6) din Legea nr. 8/1996 modificată prin O.U.G. nr. 123/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată prin O.U.G. nr. 123/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 33 lit. b) C. pen.
Totodată, au fost respinse pretenţiile civile formulate de părţile civile M.C. Bucureşti, A.I. Bucureşti, U.P.F.R.
Această decizie a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmare a admiterii, prin Decizia nr. 4235 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de părţile civile M.C. şi A.I..
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut în esenţă că instanţa de apel a omis să examineze şi să analizeze toate elementele de fapt care pot conduce la stabilirea unei stări de fapt corespunzătoare realităţii.
În acest sens, instanţa de trimitere a făcut referiri concrete la probatoriul relevant în cauză, ce trebuia analizat corespunzător cu ocazia soluţionării apelului, respectiv expertiza tehnică, declaraţiile martorilor (cu referire expresă la martorul B.I.R.), precum şi constatările efectuate cu privire la fişierele găsite pe mediile de stocare pe care a lucrat inculpatul.
Pe de altă parte, examinând dosarul instanţei de rejudecare, Înalta Curte constată că prin concluziile scrise la care inculpatul a făcut referire cu ocazia soluţionării apelului, acesta a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei. De asemenea, s-a solicitat respingerea pretenţiilor civile ca nedovedite.
Or, examinând decizia pronunţată de instanţa de apel, după rejudecarea cauzei, Curtea constată că aceasta nu s-a pronunţat asupra criticii principale formulate de inculpat şi nici nu s-a conformat hotărârii instanţei de trimitere, ignorând disp. art. 38518 C. proc. pen.
Astfel, instanţa de rejudecare s-a mărginit la a analiza apelul inculpatului, prin raportare însă la criticile cuprinse în motivele de apel formulate cu ocazia primei judecăţi în această cale ordinară de atac, care nu au mai fost susţinute cu ocazia rejudecării.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. cu referire la omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa cu privire la unele probe administrate şi asupra unuia dintre motivele de apel formulate şi susţinute de inculpat, ce pune în discuţie vinovăţia sa pentru infracţiunile ce-i sunt imputate şi care evident este de natură a influenţa soluţia procesului.
În acelaşi timp, ignorând hotărârea instanţei de trimitere, instanţa de rejudecare a pronunţat o hotărâre contrară legii, fiind astfel incident şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., ce poate fi luat în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3).
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de inculpatul K.A.D., se va casa decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul K.A.D. împotriva Deciziei penale nr. 89/A din 9 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 3 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3918/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3906/2011. Penal → |
|---|
