ICCJ. Decizia nr. 3928/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3928/2011

Dosar nr. 5232/83/2009

Şedinţa publică din 4 noiembrie 2011

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 19/2011 din 25 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A., cetăţean român, studii şcoala profesională, căsătorit, fără ocupaţie, 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare;

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a 2-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore, de la data de 16 august 2004.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi 999 C. civ. a fost obligat inculpatul R.A. la plata către partea civilă L.S.A., cu titlu de despăgubiri civile a următoarelor sume:

- 200 RON, rentă lunară pe seama minorei L.M.A. începând din luna august 2004 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minoră sau până la finalizarea studiilor, în cazul continuării acestora după împlinirea vârstei de 18 ani;

- 6.000 RON cu titlu de daune materiale;

- 50.000 RON cu titlu de daune morale;

Au fost respinse restul pretenţiilor civile solicitate.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.A. la plata către partea civilă L.S.A. a sumei de 3.091 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Satu Mare a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis în Dosar nr. 384/P/2004 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului R.A., având datele personale din dispozitivul prezentei sentinţe, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen.

Din acest rechizitoriu şi pe baza probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În noaptea de 15/16 august 2004, în jurul orelor 02,00, inculpatul R.A. a aplicat două lovituri cu palma în zona capului părţii vătămate L.N., în urma cărora aceasta din urmă, care se afla în stare de ebrietate, s-a dezechilibrat şi a căzut, mai întâi în faţă cu coatele peste capota unui autoturism parcat în apropiere şi apoi pe spate, lovindu-se la cap.

În continuare, victima a fost transportată cu salvarea la Spitalul Orăşenesc Carei, unde este examinată la orele 03,15, după care este transferată de urgenţă la Spitalul Judeţean Satu Mare şi de acolo la Spitalul Judeţean Baia Mare, unde evoluţia a fost nefavorabilă, decedând la data de 26 august 2004, orele 21,20. La momentul internării la Spitalul Judeţean Baia Mare în secţia ATI şi Neurochirurgie, la data de 16 august 2004, victima se afla deja în comă de gradul III.

În seara zilei de 15 august 2004, inculpatul R.A. a participat împreună cu soţia sa la balul („chirbai";) organizat la Căminul cultural din localitatea M.M., judeţul Satu Mare cu ocazia sărbătorii Adormirea Maicii Domnului, cunoscută în popor Sfânta Mărie Mare.

În jurul orelor 02,00, într-un moment de pauză al balului, inculpatul R.A. s-a deplasat în apropriere la barul aparţinând AF „F.";, din aceeaşi localitate, unde se organiza în paralel o discotecă. Aici inculpatul se întâlneşte cu fratele său, martorul R.R. şi hotărăsc să consume împreună câte o bere. În timp ce inculpatul R.A. se afla în interiorul localului aşteptând la rând, iar fratele său R.R. îl aştepta afară, acesta din urmă s-a întâlnit cu un alt prieten, martorul M.Z., cu care rămâne la discuţii. În acest moment, de ei se apropie victima L.N., care se afla în stare de ebrietate şi care s-a luat la ceartă cu M.Z., dar în acest incident intervine martorul R.R., care ajunge să se îmbrâncească cu victima, împingându-se reciproc.

Fiind alarmat, de o persoană rămasă neidentificată, de faptul că afară fratele său este bătut de o altă persoană, inculpatul R.A. părăseşte rândul, iese în faţa barului, unde îi reproşează victimei L.N., incidentul avut cu fratele său, ocazie cu care îi aplică cele două lovituri cu palma peste cap.

Fapta inculpatului R.A. de a aplica două lovituri cu palma victimei L.N., în urma cărora aceasta din urmă s-a dezechilibrat, a căzut şi s-a lovit la cap, intrând în comă şi decedând după aproximativ 10 zile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 183 C. pen., dacă vreuna dintre faptele prevăzute în articolele 180 - 182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Sub aspectul laturii obiective, săvârşirea acestei infracţiuni presupune săvârşirea de acţiuni sau inacţiuni specifice infracţiunilor de lovire sau alte violenţe (art. 180 C. pen.), de vătămare corporală (art. 181 C. pen.) şi de vătămare corporală gravă (art. 182 C. pen.), care să aibă ca şi rezultat moartea victimei. Între acţiune şi rezultatul produs este necesar să existe o legătură de cauzalitate. Acest raport de cauzalitate nu este înlăturat dacă la activitatea făptuitorului se adaugă şi alţi factori contributivi, anteriori, concomitenţi sau surveniţi, câtă vreme se stabileşte că, fără activitatea făptuitorului, rezultatul nu s-ar fi produs.

În ce priveşte latura subiectivă, infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se săvârşeşte cu intenţie, respectiv lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - i se atribuie făptuitorului pe baza culpei.

În cauză sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Din toate depoziţiile martorilor oculari, audiaţi în cursul urmăririi penale şi care au fost reluate în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că inculpatul R.A. a aplicat victimei două lovituri cu palma în zona capului. De altfel şi inculpatul a recunoscut săvârşirea activităţii de lovire, prin declaraţiile sale. Cu privire la acest aspect, inculpatul arată în declaraţia sa olografă din 16 august 2004 „am dat două palme peste ceafa";, iar apoi în declaraţia sa de învinuit, tot din 16 august 2004 „eu în joacă l-am atins cu mâna stângă pe amândoi obrajii, ca şi cum l-aş fi lovit, dar de fapt l-am atins doar puţin";. Cu ocazia audierilor ulterioare din data de 17 august 2004 în faţa procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei, învinuitul arată „i-am dat două palme numitului L.";, iar la data de 27 august 2004, în faţa procurorului de la Parchetul Satu Mare arată „în glumă l-am lovit de două ori cu mâna stângă peste faţă";. În faţa instanţei de judecată inculpatul a declarat „i-am dat două palme peste faţă doar ca să-l trezesc, fără intensitate";.

Cu privire la acelaşi aspect, depoziţiile martorilor oculari sunt mai categorice, astfel martorul C.N.G. arată în declaraţia olografă „i-a aplicat acestuia două lovituri cu pumnul în zona capului";, iar în declaraţia dată în faţa procurorului arată „am văzut apoi când R.A. l-a lovit pe L.N. de două ori peste faţă cu pumnul sau cu palmele";. Acelaşi lucru a fost relatat şi de martorii oculari M.Z. „i-a aplicat acestuia două lovituri cu palma peste faţă";. Şi fratele inculpatului, martorul ocular R.R. a indicat acelaşi aspect în faţa procurorului „acesta l-a prins pe L.N. de faţă şi cu mâna stângă l-a lovit de două ori cu palma peste faţă"; sau în faţa organelor de poliţie „l-a lovit cu palma pe L.N.";.

Urmare a loviturilor aplicate de inculpat victimei L.N., acesta s-a dezechilibrat, fiind în stare de ebrietate şi a căzut mai întâi peste un autoturism, marca R.R., având nr. de înmatriculare (...), ce aparţinea numitului D.G.T. şi care se afla parcat în imediata apropriere a locului unde s-a produs agresiunea, lovind în cădere cu coatele capota acestui autoturism căruia i-a produs astfel o înfundătură a capotei faţă a autoturismului, după care a căzut pe spate lovindu-se la cap.

Şi această împrejurare a fost observată de către martorii oculari, care au relatat-o însă în mod diferit.

Fratele inculpatului, martorul R.R. a arătat în declaraţia olografă „(...) lovindu-l cu mâna în zona capului, iar ca urmare numitul L.N. s-a dezechilibrat, împiedicându-se de treptele de la intrarea în magazinul ce se afla în imediata apropiere şi a căzut cu capul pe capota unui autovehicul (...), după care a căzut la pământ."; Martorul M.Z., prieten al fratelui inculpatului, declară la data de 16 august 2004 în faţa organelor de poliţie următoarele „i-a aplicat acestuia două lovituri cu palma peste faţă, fapt ce a făcut ca numitul L.N. să se dea înapoi şi s-a împiedicat de treptele trotuarului din apropriere înspre magazin şi a căzut cu capul pe capota autovehiculului care era parcat în imediata apropiere, după care a căzut la pământ";.

Martorul C.N.G., care a şi anunţat telefonic organele de poliţie şi salvarea, arată următoarele în declaraţia olografă „L.N. din G. a căzut la pământ lovind cu capul capota unui autovehicul care se afla parcat în apropiere"; şi „precizez faptul că numitul L.N. a căzut la pământ după ce a fost lovit de numitul R.A.";.

Martorul C.Ş.A. arată cu privire la acest aspect următoarele: „i-a dat o palmă şi a plecat, L. căzând în genunchi"; (declaraţie din data de 26 martie 2007) şi „după ce R.A. i-a dat o palmă lui L.N. acesta a căzut lângă maşină fără să se lovească şi s-a ridicat în picioare, a căutat ceva prin buzunare, după care s-a întors cu faţa spre maşină şi a căzut pe ea cu faţa, respectiv cu coatele şi capul pe capotă. După ce s-a lovit de maşină L.N. s-a lăsat dintr-o dată pe spate şi s-a lovit de una dintre treptele, respectiv de prima treaptă cu capul, după ce a căzut pe spate";, declaraţie din data de 19 noiembrie 2008.

Inculpatul R.A. susţine în declaraţiile sale că nu ar fi văzut acest moment, deoarece s-ar fi întors după ce i-a aplicat cele două palme victimei, dar că ar fi auzit o bufnitură la scurt timp, iar când s-a întors victima L.N. era căzută la pământ.

În legătură cu cauza medicală a decesului victimei, instanţa a reţinut că din cuprinsul actelor medico-legale aflate la dosar şi anume: raport de constatare medico-legală emis de către S.M.L. Baia Mare la data de 26 august 2004, expertiză medico-legală efectuată de către acelaşi serviciu medico-legal la data de 23 noiembrie 2004, raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de către I.M.L. Cluj Napoca la data de 10 ianuarie 2006, avizul „Comisiei Superioare de medicină legală"; din cadrul I.N.M.L. M.M. Bucureşti din data de 26 iunie 2006 şi un nou aviz al aceleiaşi comisii superioare din data de 29 ianuarie 2007, rezultă următoarele: moartea numitului L.N. este violentă şi se datorează contuziei, dilacerării şi hemoragiei meningo-cerebrale cu fractură craniană în evoluţia căreia a survenit o bronhopneumonie. Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin cădere de la acelaşi nivel în cadrul unei auto sau heteropropulsii, mecanismul fiind lovire urmată de cădere.

Prin urmare, instanţa a reţinut că inculpatul R.A. a acţionat cu intenţia de a lovi victima L.N., aplicându-i două lovituri cu palma peste faţă, după care aceasta s-a dezechilibrat, fiind în stare de ebrietate şi a căzut lovindu-se la cap, ce a dus, în final, la decesul acesteia, producându-se astfel un rezultat pe care inculpatul nu l-a prevăzut, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.

În ce priveşte intenţia inculpatului de a lovi victima, aceasta este evidentă şi rezultă şi din următoarele: inculpatul a fost alertat de o persoană ce a rămas neidentificată în legătură cu faptul că fratele său mai mic este bătut de o altă persoană, aşa încât a ieşit din bar să-şi apere fratele. În acel moment, fratele său, R.R. era aplecat, culegându-şi de pe jos ţigările şi alte obiecte ce i-au căzut din buzunar ca urmare a îmbrâncelilor reciproce avute anterior cu victima L.N., în cadrul cărora i-a fost smulsă cămaşa de pe el şi cu toate că fratele său i-a transmis că nu este nicio problemă, inculpatul a aplicat două palme victimei. Aceasta din urmă se afla în stare de ebrietate, aşa cum au relatat toţi martorii oculari audiaţi în cauză, chiar dacă concentraţia alcoolică nu a fost stabilită şi prin acte medicale.

Este nefondată apărarea inculpatului potrivit căreia între agresiunea săvârşită de acesta şi căderea victimei nu ar exista niciun raport de cauzalitate şi astfel nu poate fi reţinută culpa sa în raport de moartea produsă. Din probele testimoniale administrate în cauză rezultă că victima L.N. s-a dezechilibrat şi a căzut imediat după ce a fost lovit de inculpat, pe fondul stării de ebrietate în care se afla.

În legătură cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa a mai reţinut că acestea sunt cu atât mai relevante cu cât au fost luate de către organele judiciare la un moment cât mai apropiat de momentul săvârşirii faptelor. Se poate astfel observa că în raport de evoluţia cercetărilor din dosarul de urmărire penală în care s-a dispus de două ori scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului şi tot de atâtea ori redeschiderea urmăririi penale, ce a prilejuit audierea în mod repetat a martorilor, că între declaraţiile iniţiale şi cele ulterioare există diferenţe datorate în principal trecerii timpului. Pe de altă parte, depoziţiile martorilor R.R. şi M.Z., respectiv fratele inculpatului şi prietenul său, conţin o doză ridicată de subiectivism, dată fiind, pe de o parte, legătura de rudenie, respectiv prietenie cu inculpatul, iar pe de altă parte, şi împrejurarea că cei doi au determinat într-un fel reacţia inculpatului, intrând pe rând în conflict cu victima L.N. De altfel, la dosar există o declaraţie a martorului C.Ş.A. din care rezultă de unde s-a iscat conflictul iniţial între L. şi R.R., respectiv acesta din urmă i-a cerut victimei să ia piciorul jos de pe laviţa pe care stătea în bar, după care s-au înjurat reciproc şi s-au invitat afară pentru a rezolva acest conflict. În continuare, din depoziţia aceluiaşi martor, dar şi din declaraţiile martorului C.N.G. rezultă că L.N. îl lovea R.R. (îl bătea), iar acesta din urmă se apăra, ocazie cu care i-a aplicat şi el cel puţin o lovitură în zona pieptului, iar în tot acest timp R.R. era însoţit de prietenul său M.Z., care însă se afla în stare de ebrietate. Doar după acest moment a intervenit inculpatul R.A., în apărarea fratelui său.

Este nefondată şi apărarea inculpatului, susţinută prin apărător ales cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, potrivit căreia inculpatul a acţionat sub impulsul provocării.

Inculpatul R.A. a acţionat în modalitatea mai sus arătată doar după ce conflictul între L.N. şi fratele inculpatului s-a stins. Eventualele cuvinte injurioase ce i-ar fi fost adresate de către L.N., nu pot justifica reţinerea scuzei provocării raportat la împrejurările concrete ale cauzei. Astfel, acestea au provenit de la o persoană aflată în stare de ebrietate şi care a avut o altercaţie fizică şi verbală anterioară cu fratele inculpatului. De altfel, existenţa acestor injurii este invocată doar de martorii R.R. şi M.Z., a căror depoziţii sunt subiective, aşa cum s-a arătat mai sus.

Reţinând vinovăţia inculpatului R.A. în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 C. pen., instanţa a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume limitele de pedeapsă fixate în dispoziţiile art. 183 C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite şi persoana inculpatului R.A.

Fapta comisă de inculpatul R.A. prezintă în concret un grad ridicat de pericol social, mai ales prin prisma rezultatului acesteia şi anume decesul victimei L.N. Prin fapta sa, inculpatul a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la dreptul persoanei la viaţă. Chiar dacă rezultatul produs nu a fost prevăzut de către inculpat, acesta intervenind ca urmare a unor factori concomitenţi, existenţi la momentul săvârşirii faptei şi anume starea de ebrietate a victimei ce a determinat dezechilibrarea sa ca urmare a loviturilor primite, urmată de căderea şi apoi lovirea în zona capului de un plan dur, inculpatul trebuia să se abţină de la aplicarea unor lovituri unei persoane aflate în stare de ebrietate, astfel putând evita rezultatul produs.

Inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, dar această împrejurare nu duce automat la reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu atât mai mult cu cât inculpatul a abandonat victima după săvârşirea faptei, părăsind locul agresiunii chiar dacă a constatat că victima s-a prăbuşit la pământ, rămânând nemişcat şi fiind nevoie de intervenţia cadrelor medicale de la salvare.

În legătură cu latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că în termenul prevăzut de art. 15 C. proc. pen., respectiv în cursul judecăţii, până la citirea actului de sesizare, persoana vătămată L.S.A., în calitate de soţie a defunctului L.N. s-a constituit parte civilă în cauză, prin cererea aflată la dosar.

Prin această cerere, partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 506.000 RON, din care suma de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare ale victimei, iar suma de 500.000 RON cu titlu de daune morale. Totodată, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 200 RON lunar cu titlu de despăgubiri lunare în favoarea fiicei sale minore, L.M.A., născută la data de 13 august 2002, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat şi contravaloarea expertizei medico-legale.

În cauză, în raport de stabilirea vinovăţiei inculpatului R.A. în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, ce a avut ca urmare decesul victimei L.N., soţul părţii vătămate L.A.S., instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru fapta proprie, motiv pentru care a dispus obligarea acestuia la plata de despăgubiri către partea civilă.

În ce priveşte întinderea acestor despăgubiri, s-a avut în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului ce presupune înlăturarea integrală a tuturor consecinţelor dăunătoare ale faptei ilicite şi culpabile, astfel că a obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei, cheltuieli al căror cuantum a fost dovedit prin depoziţiile martorilor R.M. şi V.V.

Totodată, reţinând că la momentul decesului, victima L.N. avea în întreţinere pe fiica sa minoră L.M.A. şi că în urma decesului s-a stabilit în favoarea acesteia o pensie de urmaş în cuantum de 246 RON, conform cuponului de pensie, instanţa a obligat inculpatul la plata unei prestaţii (rente) lunare de 200 RON pe seama minorei L.M.A., începând de la data decesului victimei, luna august 2004 şi până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani sau în continuare, până la finalizarea studiilor, sumă stabilită ca diferenţă între valoarea întreţinerii prestată de victimă (care realiza venituri de până la 1.000 euro) şi pensia de urmaş stabilită în favoarea acesteia, dar nu mai mare decât cuantumul solicitat.

Pentru aceleaşi considerente, a obligat inculpatul şi la plata de daune morale către partea civilă în cuantum de 50.000 RON.

Împotriva sentinţei instanţei de fond, a declarat apel în termen partea civilă L.S.A. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate, reconsiderarea pedepsei aplicată în sensul majorării acesteia, având în vedere gradul de pericol social al faptei şi al făptuitorului, luând în considerare şi atitudinea nesinceră acestuia pe tot parcursul procesului, faptul că nu şi-a manifestat niciun moment regretul faţă de consecinţele faptei sale.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel în termen şi inculpatul apelant R.A. solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. pen., arătând că inculpatul nu se face vinovat de decesul victimei, care era în stare de ebrietate, motiv pentru care s-a împiedicat, a căzut şi s-a lovit.

În subsidiar, solicită să se dispună reducerea pedepsei şi suspendarea executării acesteia, după care mai solicită respingerea recursului declarat de partea civilă.

Verificând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate şi ale celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanţa a constatat că sunt nefondate, apelurile fiind respinse.

Împotriva Deciziei penale nr. 28/A din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în acest sens, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.

Inculpatul arată că se impune restituirea cauzei la procuror întrucât la urmărirea penală în mod greşit a fost citat la o adresă unde nu mai locuia. La judecată, în apel, i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât i-a fost desemnat un apărător din oficiu. Solicită achitarea în baza art. 11 punctul 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. pen., arătând că nu se face vinovat de decesul victimei, care era în stare de ebrietate, motiv pentru care s-a împiedicat, a căzut şi s-a lovit. Se invocă şi redozarea pedepsei, cu incidenţa suspendării sub supraveghere a acesteia.

Instanţa de recurs reţine următoarele:

În faza de urmărire penală învinuitul a fost audiat la datele de 27 august 2004 şi la 15 martie 2007, dată la care i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, ulterior nu a mai putut fi audiat deoarece a rezultat că a dispărut, sens în care s-au ataşat acte din care rezultă că a fost căutat, că nu a decedat, că nu este arestat şi că nu şi-a schimbat numele.

A invoca în recurs propria culpă, în sensul că nu a adus la cunoştinţa organelor judiciare o nouă adresă de unde să fie încunoştiinţat de mersul afacerii judiciare, nu poate fi acceptată juridic.

De asemenea, desemnarea unui apărător din oficiu în cauză constituia o obligaţie legală pentru instanţa de judecată, în niciun caz nu se poate vorbi de încălcarea dreptului său de apărare în contextul în care tocmai acest apărător a fost cel care i-a reprezentat interesele juridice şi a manifestat o prestaţie efectivă, profesionistă.

Legal şi temeinic a dispus prima instanţă condamnarea inculpatului R.A. la pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pe motiv că, în seara zilei de 15 august 2004 cu ocazia balului şi discotecii organizate în M.M., după ora 2,00 inculpatul a plecat să bea o bere la barul AF „F."; şi întrucât a aflat de la un băiat că victima aflată în stare de ebrietate îl bate pe fratele său R.R., a ieşit afară şi l-a lovit de două ori cu palma peste faţă, motiv pentru care victima s-a dezechilibrat şi a căzut lovindu-se cu capul de capota unui autoturism.

Dată fiind fapta reţinută în sarcina inculpatului, împrejurările în care s-a comis aceasta, avându-se în vedere atitudinea victimei care aflându-se în stare de ebrietate s-a luat la ceartă cu fratele inculpatului şi cu martorul M.Z., dată fiind şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale, instanţa de recurs apreciază că pedeapsa aplicată acestuia este just individualizată şi nu se impune corijarea ei.

Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 punctul 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. pen., arătând că nu se face vinovat de decesul victimei care era în stare de ebrietate, motiv pentru care s-a împiedicat, a căzut şi s-a lovit. În subsidiar, solicită să se dispună reducerea pedepsei şi suspendarea executării acesteia.

Astfel cum reiese din concluziile raportului de expertiză medico-legală - 1. moartea numitului L.N. a fost violentă; 2. ea s-a datorat bronhopneumoniei, contuziei, dilacerării şi hemoragiei meningo-cerebrale cu fractura craniană complicată în evoluţia sa cu bronhopneumonie; 3. leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin cădere de la acelaşi nivel în cadrul unei auto sau heteroagresiuni în condiţiile stabilite de organele de anchetă; 4. moartea datează din 26 august 2004.

Ulterior, s-a mai întocmit un raport de nouă expertiză medico-legală de către I.M.L. Cluj, ale cărui concluzii în completare la cele expuse anterior sunt în sensul că, 4. analizând foto 3 şi 4 de la dosar, se observă existenţa la nivelul epicraniului a două infiltrate sanguine, unul temporal stâng şi celălalt temporo-parietal stg cu fractură nivel, rezultând astfel că sus-numitul a fost victima a două căderi de la acelaşi nivel, separate de un interval pe care nu-l pot preciza; 5. în urma oricăror acestor două căderi de la acelaşi nivel, ar fi putut apărea leziunile tanatogeneratoare.

La o dată ulterioară, Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.M.L. M.M. Bucureşti a concluzionat că cel mai probabil mecanism este de lovire urmată de cădere, fiind mai plauzibil mecanismul mai multor căderi repetate, iar prin adresa din 29 ianuarie 2007, răspunzând întrebărilor formulate de organul de urmărire penală aceeaşi Comisie a statuat că bronhopneumonia apare în mod inevitabil la un pacient cu leziuni cerebrale grave, aflat în comă profundă, care necesită ventilaţie mecanică, şi este legată direct de traumatismul cranio-cerebral, precum şi că, chiar în lipsa bronhopneumoniei, victima ar fi decedat, dată fiind gravitatea leziunilor meningo-cerebrale.

Relevantă pentru stabilirea vinovăţiei inculpatului este declaraţia iniţială a fratelui inculpatului, numitul R.R. care recunoaşte că inculpatul i-a dat două palme şi după circa 5 sau 6 m de la locul unde a fost lovit, victima a căzut şi s-a lovit cu capul de capota unei maşini. De asemenea, în declaraţia olografă aflată la dosar, tot fratele inculpatului arată că inculpatul l-a lovit cu mâna în zona capului, iar ca urmare, numitul L.N. s-a dezechilibrat, împiedicându-se de treptele de la intrarea în magazinul care se află în imediata apropiere şi a căzut, cu capul pe capota unui autovehicul.

De asemenea, martorul C.N.G. a arătat că a văzut când R.A. l-a lovit pe L.N. peste faţă cu pumnul sau cu palmele şi imediat după ce victima a fost lovită, martorul a văzut că acesta a căzut cu capul peste capota unui autoturism. În acelaşi sens este şi declaraţia martorului M.Z., care l-a însoţit pe inculpat şi pe fratele acestuia la bar şi care, în declaraţia din data de 16 august 2004, susţine că inculpatul l-a lovit pe victimă cu două palme peste faţă, ceea ce a făcut ca victima să se dea înapoi şi s-a împiedicat în treptele trotuarului din apropiere înspre magazin, căzând cu capul pe capota unui autoturism.

În acelaşi sens este şi declaraţia martorilor C.Ş.A. şi B.A.

În declaraţia de la dosar, inculpatul recunoaşte doar că l-a atins cu palma peste faţă pe victimă ca şi cum l-ar fi lovit, încercând să excludă vreo legătură de cauzalitate între loviturile aplicate şi dezechilibrarea victimei.

Ca atare, probele de la dosar dovedesc faptul că inculpatul este autorul infracţiunii reţinută în sarcina sa, acesta exercitând o agresiune asupra victimei, aplicându-i câteva palme, care au condus imediat la dezechilibrarea şi căderea ei pe un plan dur, urmate de decesul acesteia. Inculpatul încearcă să acrediteze ideea că victima era în stare de ebrietate şi că aceasta este cauza care a condus la dezechilibrarea acesteia şi căderea pe un plan dur, însă, din declaraţiile martorilor rezultă că victima a căzut imediat după ce inculpatul l-a lovit cu palma peste faţă, ceea ce dovedeşte faptul că există un raport de cauzalitate între acţiunea de lovire şi căderea victimei. Împrejurarea că victima era în stare de ebrietate constituie o circumstanţă în plus care a favorizat căderea ei, dar acest aspect nu este în măsură să-l disculpe pe inculpat.

Dimpotrivă, văzând că se află în stare de ebrietate, inculpatul trebuia şi putea să prevadă că lovindu-l, contribuie la dezechilibrarea şi căderea sa. Faţă de aceste aspecte, nu se impune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, după cum s-a arătat, aceasta este just individualizată şi nu se impune reducerea ei în urma reţinerii circumstanţelor atenuante, dată fiind fapta săvârşită de inculpat, circumstanţele în care s-a comis aceasta, faptul că a recunoscut doar parţial comiterea ei, susţinând în continuare că victima a căzut datorită faptului că se afla în stare de ebrietate, faptul că nici nu a depus diligenţe în vederea transportării victimei la spital imediat după căderea ei. Dat fiind cuantumul pedepsei aplicate, nu este posibilă aplicarea dispoziţiilor privitoare la suspendarea executării acesteia.

Văzând acestea, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul R.A. împotriva deciziei penale, pe care o va menţine în întregime în condiţiile în care s-au învederat aceleaşi aspecte, a fost pronunţată în condiţii depline de legalitate şi temeinicie.

Va obliga pe recurent să plătească în favoarea părţii civile, fiind în culpă procesuală iar partea adversă justificând cheltuielile (onorariu, contravaloare transporturi, fiind depuse tichetele) suma de 3.328 RON, în recurs.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva Deciziei penale nr. 28/A din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 3.328 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă L.S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3929/2011. Penal. Luare de mită (art. 254...  ICCJ. Decizia nr. 3926/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3928/2011. Penal