ICCJ. Decizia nr. 3923/2011. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3923/2011

Dosar nr. 1750/87/2011

Şedinţa publică din 4 noiembrie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 45 din 19 aprilie 2011 Tribunalul Teleorman, secţia penală, a dispus după cum urmează:

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. c), d) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.F., cetăţenie română, studii 10 clase, pensionar, căsătorit, 6 copii - 2 minori - stagiul militar satisfăcut (fruntaş), fără antecedente penale, la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) şi d) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) şi d) C. pen. timp de 6 ani după executarea pedepsei principale, a închisorii.

În baza art. 67 C. pen. s-a dispus degradarea militară a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă prevenţia executată de inculpat de la 28 februarie 2011 la zi şi menţine starea de arest.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.001,20 RON cu majorările aferente până la achitarea integrală a debitului către partea civilă S.J.A. Teleorman.

S-a luat act că părţile vătămate B.M. şi S.U. „B.A."; - Bucureşti nu s-au constituit părţi civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat obiectul de fier tip „platbandă"; cu lungimea de 52 cm, lăţimea de 5 cm şi greutatea de 1,8 Kg.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în dimineaţa zilei de 20 februarie 2011, în jurul orei 6,30, pe fondul unei crize de gelozie, în timp ce soţia sa partea vătămată B.M. dormea, inculpatul i-a aplicat lovituri în zona capului cu un obiect metalic (tip platbandă) după care a părăsit locuinţa, ascunzându-se.

Urmare a agresiunii, victima a fost spitalizată de urgenţă la S.U. „B.A."; Bucureşti, iar din raportul de constatare medico-legală rezultă că leziunile au pus în primejdie viaţa victimei şi au necesitat 70 - 80 zile de îngrijiri medicale.

Tribunalul a mai reţinut că potrivit raportului de constatare medico-legală psihiatrică inculpatul prezintă tulburare de personalitate organică, sindrom psihoorganic, dar are discernământul faptelor, însă diminuat.

În raport cu modul de operare instanţa de fond a reţinut existenţa intenţiei directe de a ucide şi agravanţa prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen. în condiţiile în care inculpatul a comis agresiunea într-un moment în care victima nu se putea apăra.

Cum inculpatul a recunoscut şi solicitat judecarea pe baza materialului de urmărire penală, instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile impuse de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) reţinându-se alături de pericolul social concret al infracţiunii, împrejurările în care a fost comisă, circumstanţele personale ale inculpatului şi contextul familial existent între inculpat şi soţia sa.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie cu susţinerea că s-a omis nejustificat reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

În acest sens a susţinut apelantul că victima cunoscând problemele sale medicale, a întreţinut o stare tensionată.

De asemenea, apelantul susţine că neîntemeiat instanţa de fond ar fi reţinut ca circumstanţă agravantă împrejurarea că în mod voluntar nu şi-a luat tratamentul, pentru a săvârşi actul de violenţă.

Examinând sentinţa atacată din perspectiva criticilor formulate cât şi din oficiu, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că apelul inculpatului este fondat numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 64 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 234/A din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în acest sens, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.

Se critică sentinţa penală apelată cât şi decizia atât sub aspectul omisiunii de a avea în vedere starea de sănătate precară a inculpatului şi de a reţine circumstanţa atenuantă a provocării exercitate de partea vătămată, cât şi sub aspectul reţinerii, ca circumstanţă agravantă, a întreruperii tratamentului, în mod voluntar, pentru a săvârşi fapta.

Astfel, în susţinerea apărării, arată că partea vătămată l-a provocat pe inculpat, menţinând relaţiile tensionate existente între cei doi, ca urmare a stării materiale precare, deşi cunoştea problemele medicale ale acestuia.

Instanţa de recurs reţine următoarele:

Sub aspectul situaţiei de fapt:

Din coroborarea declaraţiei martorilor M.F., H.G. cu susţinerile inculpatului, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi declaraţia părţii vătămate - rezultă că situaţia de fapt a fost judicios stabilită de instanţa de fond şi de altfel nu este contestată de inculpat.

Inclusiv în cadrul căilor de atac exercitate inculpatul se pliază în critici raportat la regimul sancţionatoriu incident.

Vinovăţia şi încadrarea juridică a faptei inculpatului:

Având în vedere obiectul vulnerant folosit, zona vitală vizată (capul) şi faptul că inculpatul a ales deliberat să-şi lovească soţia în momentul în care aceasta dormea profund se impune concluzia că a acţionat cu intenţie directă de a ucide, profitând tocmai de imposibilitatea de a se apăra a victimei.

Nu va primi critica, manifestată inclusiv în recurs, referitoare la omisiunea reţinerii şi aplicării dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât neînţelegerile dintre inculpat şi soţia sa şi tensiunile care existau de mult timp între aceştia nu constituie o provocare în sensul art. 73 lit. b) C. pen.

Dimpotrivă, împrejurarea că inculpatul şi-a agresat soţia în timp ce aceasta dormea în aceeaşi încăpere cu el şi fiica lor minoră ca urmare a unei decizii spontane exclude reţinerea scuzei provocării.

Tribunalul nu a reţinut vreuna din circumstanţele agravante prevăzute de art. 75 C. pen.

În altă ordine de idei, din raportul de constatare medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul „prezintă tulburare de personalitate organică, sindrom psihoorganic „.Are discernământul faptelor sale diminuat";.

Concluzionând, vinovăţia inculpatului este deplin dovedită şi încadrarea juridică a faptelor acestuia corect stabilită.

Referitor la individualizarea pedepsei, cu deplină obiectivitate Curtea a apreciat că regimul sancţionator stabilit inculpatului (7 ani şi 6 luni închisoare) corespunde criteriilor impuse de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În acest sens, în acord cu instanţele ierarhic inferioare, Înalta Curte apreciază pericolul social deosebit al faptei inculpatului, sporit de împrejurările concrete şi modul în care a fost comisă, deliberat, într-un moment în care victima nu se putea apăra.

Este totodată de remarcat uşurinţa cu care inculpatul a recurs la violenţă extremă pentru a-şi „rezolva definitiv"; problemele conjugale, dar şi atitudinea acestuia post factum, când deşi conştient de situaţia gravă a soţiei, a fugit şi s-a ascuns, lăsându-şi fiica minoră (9 ani) să ceară ajutor pentru a-şi salva mama.

În acest context, stabilirea pedepsei, peste limita minimă este deplin justificată.

Raportat la desfăşurarea din apel, Curtea a constatat în deplină legalitate că în mod greşit instanţa de fond a aplicat pedeapsa accesorie şi complementară a interzicerii drepturilor părinteşti [art. 64 lit. a) C. pen.]. Astfel, în condiţiile în care nu există date că inculpatul cu rea-voinţă şi-ar fi neglijat copiii sau că le-ar fi aplicat rele tratamente, aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părinteşti apare ca o ingerinţă nejustificată în viaţa privată şi de familie constituind o încălcare a art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului -Hotărârea din 28 septembrie 2004 în cauza Sabău şi Pârcălab contra României.

Aşa fiind, doar sub acest aspect s-a constatat că sentinţa este nelegală, motiv pentru care în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul inculpatului B.F., a desfiinţat în parte, sentinţa atacată şi rejudecând a înlăturat atât pedeapsa accesorie, cât şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părinteşti, aplicate inculpatului, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În consecinţă, pronunţarea deciziei fiind în acord cu temeinicia şi legalitatea abordării juridice, cazuri de casare constatabile din oficiu nu se evidenţiază, instanţa de recurs în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul iniţiat.

Se va deduce perioada arestului preventiv, de la 28 februarie 2011 la zi.

Văzând şi prevederile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva Deciziei penale nr. 234/A din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 februarie 2011 la 4 noiembrie 2011.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3923/2011. Penal