ICCJ. Decizia nr. 3929/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3929/2011
Dosar nr. 1100/83/2008
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 170 din 12 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.C.S., cetăţean român, studii 12 clase, agent al Poliţiei de Frontieră la P.C.T.F. Urziceni, de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 254 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.M., cetăţean român, căsătorit, un copil minor, studii medii, şofer la P&K L.C., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 255 C. pen.
În baza art. 257 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.M., cetăţean român, căsătorit, un copil minor, studii medii, şofer la P&K L.C., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare 4 ani, termen compus din durata pedepsei aplicate şi un interval de timp de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen. instanţa de fond a învederat inculpatului dispoziţiile relative la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen. cu trimitere la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 3.000 euro depuşi conform procesului-verbal la Registrul Corpurilor Delicte la poziţia nr. 47/2008.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.M. să plătească suma de 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare au fost trimişi în judecată, inculpaţii G.C.S., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută şi pedepsită de art. 254 C. pen. şi B.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen. şi dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se în fapt următoarele:
La data de 15 noiembrie 2007, orele 04,45, lucrători din cadrul D.P.F. Oradea împreună cu lucrători din cadrul B.C.C.O. Târgu Mureş au acţionat în vederea identificării şi prinderii, la ieşirea din România prin P.T.F. Urziceni Satu Mare, a unui număr de 6 cetăţeni moldoveni, care erau transportaţi cu 2 autoturisme conduse de către P.I.D. şi M.S., aceştia fiind cercetaţi în Dosar nr. 8/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi.
În urma cercetărilor derulate în cadrul anchetei penale s-a stabilit următoarea situaţie de fapt:
În baza unei înţelegeri avute între M.S. şi „G.";, cetăţean moldovean, în noaptea de 8/9 noiembrie 2007, acesta din urmă a intrat în România însoţit de un număr de 6 cetăţeni moldoveni, care aveau paşapoarte moldoveneşti cu viză legală. În schimbul scoaterii din ţară a acestor cetăţeni moldoveni, M.S. urma să primească la destinaţie (Italia) suma de 2.200 euro/persoană, urmând să le procure, prin P.I.D., cărţi de identitate false româneşti. În vederea identificării unei variante fără riscuri de ieşire din ţară împreună cu cetăţenii moldoveni, P.I.D. a luat legătura cu o persoană „F."; care a lăsat să se înţeleagă că ar avea influenţă la P.T.F. Borş, variantă care nu s-a concretizat, rămânând la nivelul de discuţii.
La data de 12 noiembrie 2007 numitul M.R.G. plecă la Reghin pentru achiziţionarea de cherestea ocazie cu care îl cunoaşte pe P.I.D. care îi propune să-i ajute, în sensul de a-i pune în legătură cu o persoană care să le faciliteze ieşirea din ţară.
Iniţial, acesta a refuzat propunerea, însă ulterior amintindu-şi de „M."; din Carei, identificat sub numele de B.M., care îi spusese în trecut că ar putea să treacă împreună persoane peste frontieră, a acceptat. M.R.G. le-a transmis faptul că B.M. îi poate ajuta în schimbul sumei de 3.000 euro (500 euro/persoană) să treacă în Ungaria prin P.T.F. Urziceni.
În baza acestei promisiuni, M.S., P.I.D. împreună cu M.R.G. a îmbarcat cetăţenii moldoveni în două autoturisme, respectiv P. de culoare gri, cu nr. de înmatriculare (...) şi P.G. de aceeaşi culoare cu nr. de înmatriculare (...), care în data de 14 noiembrie 2007 au plecat spre localitatea Carei, unde P.I.D. i-a dat lui M.R.G. suma de 3.000 euro care-i reveneau persoanei care rezolva ieşirea din ţară, şi anume B.M. Banii au fost daţi soţiei acestuia, B.C., care l-a informat pe acesta că a primit banii, moment în care B.M. i-a reconfirmat lui M.R.G. că ieşirea din ţară este rezolvată cu un lucrător de la P.T.F. Urziceni, îndrumându-i să ajungă la graniţă în jurul orei 4,30 - 4,00. Ulterior transmiterii banilor, M.R.G. s-a întors la Oradea ceilalţi îndreptându-se spre ieşirea din ţară.
Ajunşi la punctul de trecere a frontierei, cele 2 autoturisme au fost oprite la control şi reţinute.
În urma cercetărilor a rezultat că din suma de 3.000 euro, 2.000 euro i-ar fi revenit agentului poliţiei de frontieră G.C.S., restul urmând să-i păstreze B.M.
Inculpatul B.M. a recunoscut şi regretat fapta comisă, fiind cooperant încă de la primele audieri, însă inculpatul G.C.S. a declarat că nu a avut nicio legătură cu cele întâmplate. Susţinerile inculpatului G.C.S. sunt combătute de probele existente la dosar şi anume declaraţiile inculpatul B.M., declaraţia martorei B.C. De asemenea, contrar dispoziţiilor în vigoare, agentul poliţiei de frontieră G.C.S., în noaptea de 14/15 noiembrie 2007 a intrat în post având asupra sa telefonul mobil cu nr. xxxxxxx, de pe care, conform procesului-verbal de interpretare a frecvenţei apelurilor de la/pe acest număr de telefon, a transmis în data de 15 noiembrie 2007 un mesaj SMS, la ora 04,25 învinuitului B.M. Motivarea inculpatului G.C.S. că s-a prezentat în post cu telefonul mobil asupra sa, deoarece nu funcţiona linia telefonică din P.T.F. Urziceni, s-a apreciat că nu poate fi reţinută, întrucât lucrătorii punctului au fost dotaţi în acest sens cu staţii de emisie-recepţie, el fiind sancţionat disciplinar pentru folosirea telefonului mobil în timpul serviciului de către I.J.P.F. Satu Mare.
Inculpatul B.M. a aflat încă din acea noapte că acţiunea a eşuat, iar la cca. 2 - 3 zile l-a sunat o persoană de sex masculin care s-a prezentat ca fiind cetăţean moldovean şi care i-a cerut banii, cei 3.000 euro, înapoi. Banii i-au fost trimişi lui M.R.G., care în data de 20 noiembrie 2007 a fost surprins în timp ce vroia să schimbe bani din euro în lei, la o casă de schimb valutar în vederea trimiterii lor lui P.I.D., banii fiind ridicaţi, în vederea confiscării, de către lucrătorii din cadrul D.G.A. Oradea.
Instanţa de fond, analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut în fapt următoarele:
În virtutea unor relaţii de amiciţie mai vechi, în cursul anului 2007, numitul M.R.G. (martor în prezenta cauză), îl contactează telefonic pe inculpatul B.M., întrebându-l dacă acesta poate să faciliteze ieşirea din ţară a unui număr de şase cetăţeni moldoveni.
Deşi iniţial, inculpatul B.M. a refuzat propunerea martorului M.R.G., ulterior, cedând insistenţelor acestuia, a fost de acord, pretinzând suma de 3.000 euro (câte 500 euro/persoană), pentru a le facilita ieşirea din ţară prin P.T.F. Urziceni.
Aceste aspecte legate de înţelegerea intervenită între cei doi sunt probate, atât prin declaraţiile martorului M.R.G., declaraţiile uşor oscilante ale inculpatului B.M., dar şi prin procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între cei doi.
Conform acestor transcrieri, în data de 12 noiembrie 2007, aceştia au stabilit printr-o convorbire telefonică suma care se va plăti pentru fiecare cetăţean, precum şi o parte din modalitatea de a le asigura acestora trecerea, în sensul în care inculpatul B.M. (zis M. în convorbirea telefonică), i-a spus martorului că el nu se ocupă şi de procurarea documentelor.
Într-o convorbire ulterioară, martorul i-a spus inculpatului B.M. că documentele de călătorie au fost „făcute"; de o persoană din judeţul Mureş, singurul impediment vizibil fiind acela că „sunt prea proaspete";. În aceeaşi modalitate, prin convorbire telefonică sau mesaj, sunt puse la punct toate detaliile călătoriei, în sensul în care inculpatul i-a indicat martorului că bani pretinşi în schimbul ajutorului să fie duşi de către martor la domiciliul inculpatului B.M. din mun. Carei, unde să fie înmânaţi soţiei acestuia.
Acest aspect a fost dovedit atât prin recepţionarea mesajului SMS, cât şi prin declaraţia soţiei inculpatului, B.C., audiată atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de judecată.
În faţa instanţei de fond, martora a testat în sensul în care recunoaşte primirea unei sume de bani, în cursul lunii noiembrie 2007, de la numitul R., pe care îl cunoştea vag, ştiind că a mai avut diverse afaceri cu soţul ei, însă, a precizat că nu cunoaşte destinaţia acestei sume de bani, martorul M.R.G. spunându-i acesteia, în legătură cu motivul pentru care au fost daţi bani, că „ştie M.";.
Din declaraţia martorului M.R.G., instanţa de fond a reţinut că, inculpatul B.M. a lăsat să se înţeleagă că va reuşi trecerea acestor cetăţeni moldoveni peste graniţă cu sprijinul unui agent de poliţie de frontieră, însă, nu a precizat despre cine este vorba, născând în mintea martorului chiar bănuiala că nu va vorbi de fapt cu nimeni. A declarat martorul „nu am fost convins că inculpatul B.M. mă va ajuta în această operaţiune, m-am gândit că îmi va lua bani şi îmi va trage ţeapă";.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că cele două maşini („căruţe"; cum le numeau în convorbirile telefonice), una cu număr de Bucureşti şi una cu număr de Mureş, au ajuns în P.T.F. Urziceni, unde la controlul documentelor s-a constatat că acestea erau false şi unde cetăţenilor moldoveni le-a fost interzisă ieşirea din ţară.
În acest interval de timp, inculpatul B.M. nu se afla în ţară, ci în Germania, discutând telefonic cu soţia sa şi cu martorul M.R.G.
Conform propriei declaraţii dată în faţa judecătorului, inculpatul B.M. a declarat că a acceptat să îl ajute pe martorul M.R.G. pentru că nu mai scăpa de insistenţele acestuia, nu a avut niciodată intenţia de a discuta despre această trecere frauduloasă cu niciun funcţionar din punctul de frontieră, şi în acest sens nici nu a discutat cu nimeni din cadrul Poliţiei de Frontieră.
În ceea ce priveşte suma remisă de martor soţiei sale, inculpatul B.M. a recunoscut că el este cel care l-a îndrumat pe acesta acasă la el, însă, a precizat că suma a restituit-o a doua zi după întoarcerea în ţară. I-a spus, însă, martorului că va vorbi cu cineva de la frontieră, fără să indice însă niciun nume.
Raportat la probele administrate şi la starea de fapt reţinută de către instanţă, aceasta a apreciat că fapta inculpatului B.M. de a lăsa să se creadă că are influenţă pe lângă un agent/ofiţer al poliţiei de frontieră cu ajutorul căruia va facilita trecerea peste frontieră a unui număr de şase cetăţeni moldoveni, primind în schimbul acestei promisiuni suma de 3.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, faptă săvârşită cu vinovăţie, pentru care instanţa de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare. Prin acelaşi act de sesizare al instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului B.M. şi săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 255 C. pen., pentru care instanţa de fond l-a achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Prima instanţă a apreciat că această soluţie se impune a fi pronunţată raportat la probele administrate din care nu rezultă săvârşirea acestei infracţiuni în niciuna din formele laturii obiective ale acesteia. Infracţiunea de dare de mită, este o infracţiune comisivă al cărui element material poate fi realizat prin săvârşirea uneia dintre următoarele acţiuni, prevăzute alternativ în textul legii: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase unui funcţionar pentru a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu, ori pentru a efectua un act contrar acestor îndatoriri.
Tribunalul Satu Mare a reţinut că, în ceea ce priveşte forma de comitere prin oferirea sau darea de bani, nu s-a probat nici în cursul urmăririi penale şi nici în timpul cercetării judecătoreşti, nicio sumă de bani nefiind remisă inculpatului G.C.S., trimis în judecată prin acelaşi act de sesizare pentru infracţiunea corelativă de luare de mită.
Inculpatul B.M. a declarat că nu a discutat cu niciun agent al poliţiei de frontieră, mai mult decât atât nici nu intenţiona să o facă. Declaraţia acestuia se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei de fond, mai ales a martorului M.R.G., care la un moment dat s-a gândit că inculpatul B.M. va lua bani şi nu va rezolva nimic. Banii aşa cum s-a dovedit au fost restituiţi integral de către inculpatul B.M., martorului M.R.G..
Raportat la pedeapsa aplicată de către instanţa de fond inculpatului B.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi de circumstanţele concrete în care fapta a fost săvârşită.
Inculpatul B.M. este un inculpat aflat la primul contact cu legea penală, a avut până la momentul săvârşirii infracţiunii pentru care s-a aplicat prezenta pedeapsă, o conduită pro-socială, care a condus instanţa de fond la convingerea că reeducarea acestuia se poate atinge şi fără executarea pedepsei.
În ceea ce priveşte infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată şi cercetat inculpatul G.C.S., aceea de luare de mită prevăzută şi pedepsită de art. 254 C. pen., instanţa de fond a dispus, după cum s-a arătat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea acestuia de sub învinuirea săvârşirii acestei infracţiuni.
Instanţa de fond a apreciat că în niciuna din formele laturii obiective nu a fost săvârşită nicio faptă de către inculpatul G.C.S.
Tribunalul Satu Mare a constatat că nu a fost dovedit nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul cercetării judecătoreşti, nicio relaţie între inculpatul B.M., care conform actului de sesizare i-ar fi promis lui G.C.S. suma de 2000 euro, pentru ca acesta, în calitatea sa de agent al poliţiei de frontieră, în P.T.F. Urziceni, să le faciliteze ieşirea din ţară a celor şase cetăţeni moldoveni.
În cursul urmăririi penale, la soluţionarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului G.C.S., parchetul a folosit în motivarea propunerii de arestare ca şi element care să conducă la concluzia existenţei unor indicii de săvârşire a infracţiunii de către inculpat, un SMS, care ar confirma o înţelegere între inculpatul B.M. şi inculpatul G.C.S.
Legat de acest mesaj scris, instanţa de fond a apreciat că nici acesta, chiar şi singur, necoroborat cu alte probe, nu poate conduce la concluzia comiterii faptei de luare de mită, în forma de realizare a laturii obiective, prin nerespingerea de către făptuitor a promisiunii de realizare a unor foloase.
A accepta o promisiune înseamnă a-şi exprima acordul cu privire la promisiunea făcută de cineva. Acceptarea presupune întotdeauna o ofertă, a cărei existenţă nu a fost dovedită nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul cercetării judecătoreşti, sens în care instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului B.M. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de dare de mită.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen. cu trimitere la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 3.000 euro, depuşi conform procesului-verbal la registrul corpurilor delicte.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi inculpatul B.M.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, a se dispune condamnarea inculpaţilor. În motivarea apelului s-a arătat că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor, faptele ce se reţin în sarcină acestora au fost dovedite cu probele de la dosar. S-a relevat că apărările inculpatului intimat G.C.S. sunt nefondate, acesta a transmis un SMS inculpatului B.M. la ora 4,25. S-a menţionat că s-a dovedit că soţia inculpatului B.M. a primit banii acasă.
Inculpatul-apelant B.M., prin avocat, a susţinut apelul, a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea în parte, a hotărârii instanţei de fond şi a se dispune achitarea inculpatului în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de influenţă. În motivarea apelului s-a arătat că starea de fapt prezintă relevanţă deoarece fiecare amănunt prezintă importanţă din punct de vedere juridic. S-a relevat că a existat o înţelegere între numitul M.R.G. şi inculpatul B.M. pentru trecerea peste frontieră în mod fraudulos a unor cetăţeni moldoveni. S-a precizat că M.R.G. nu era prieten cu inculpatul B.M., a încercat să-l provoace pe acesta şi să-l determine să comită infracţiuni. S-a menţionat că inculpatul a acceptat suma de bani care a fost remisă soţiei lui, nu a făcut nimic pentru a facilita trecerea peste frontieră în mod fraudulos a cetăţenilor moldoveni, nu a luat legătura cu niciun poliţist, mai mult decât atât, nici nu intenţiona să o facă, doar l-a indus în eroare pe M.R.G. S-a mai relevat că un SMS nu poate duce la reţinerea infracţiunii de trafic de influenţă.
Verificând hotărârea apelată atât prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. (2) şi art. 378 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că ambele apeluri sunt nefondate şi în consecinţă, au fost respinse ca atare în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În continuare împotriva Deciziei penale nr. 25/A din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Oradea, în termen legal, s-au exercitat recursuri de către aceeaşi titulari, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpatul B.M.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului şi în rejudecare, a se dispune condamnarea inculpaţilor. În motivarea recursului s-a arătat că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor, faptele ce se reţin în sarcina acestora au fost dovedite cu probele de la dosar. S-a relevat că apărările inculpatului intimat G.C.S. sunt nefondate, sunt combătute de declaraţiile inculpatului B.M., procesul-verbal de confruntare, acesta a transmis un SMS inculpatului B.M. la ora 4,25. S-a menţionat că s-a dovedit că soţia inculpatului B.M. a primit banii acasă, că acesta din urmă a avut o înţelegere cu G.C.S. care este poliţist de frontieră.
Inculpatul recurent B.M., prin avocat, a solicitat admiterea acestuia şi a se dispune achitarea inculpatului în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de influenţă. În motivarea recursului s-a arătat că starea de fapt prezintă relevanţă deoarece fiecare amănunt prezintă importanţă din punct de vedere juridic. S-a relevat că a existat o înţelegere între numitul M.R.G. şi inculpatul B.M. pentru trecerea peste frontieră în mod fraudulos a unor cetăţeni moldoveni. S-a precizat că M.R.G. nu era prieten cu inculpatul B.M., a încercat să-l provoace pe acesta şi să-l determine să comită infracţiuni. S-a menţionat că inculpatul a acceptat suma de bani care a fost remisă soţiei lui, nu a făcut nimic pentru a facilita trecerea peste frontieră în mod fraudulos a cetăţenilor moldoveni, nu a luat legătura cu niciun poliţist, nici nu a pretins niciodată că ar avea influenţă asupra unui poliţist de frontieră care să faciliteze trecerea nelegală peste frontieră a cetăţenilor moldoveni, mai mult decât atât, nici nu intenţiona să o facă, doar l-a indus în eroare pe M.R.G., care chiar el a susţinut că are cunoştinţe la punctul de trecere a frontierei. S-a mai relevat că un SMS nu poate duce la reţinerea infracţiunii de trafic de influenţă. A precizat că a fost ameninţat, intimidat de către procuror în cursul urmăririi penale.
Instanţa de recurs reţine că criticile formulate de către parchet sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În mod legal instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt probe suficiente pentru a dispune condamnarea inculpaţilor G.C.S. şi B.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită reţinută în sarcina primului şi dare de mită reţinută în sarcina celui deal doilea inculpat.
Inculpatul B.M. a revenit asupra declaraţiei sale dată în faza de urmărire penală afirmând în faţa instanţei de fond că în nicio împrejurare nu a avut vreo înţelegere cu inculpatul G.C.S. pentru ca acesta din urmă să mijlocească contra unei sume de bani trecerea frontierei României în Ungaria a unor persoane, în mod nelegal, acolo unde de altfel inculpatul G.C.S. îşi desfăşura activitatea ca agent poliţie frontieră. Ori este cunoscută împrejurarea juridică că, în pronunţarea soluţiilor de către instanţă, valoare probatorie concretă trebuie să dobândească mijloacele de probă administrate în faţa organului judiciar independent, evident în măsura în care se coroborează între ele, luate astfel într-un cadru ce permite discutarea de un proces echitabil, în toate coordonatele sale esenţiale.
Aşa cum rezultă din actele de la dosar, întreaga acuză la adresa inculpatului G.C.S. s-a bazat pe această declaraţie din cursul urmăririi penale a pretinsului coinculpat, coroborată şi cu faptul că inculpatul G.C.S. ar fi avut asupra sa în acea noapte un telefon mobil, dispoziţie contrară legii, pentru care a şi fost sancţionat disciplinar.
În apel, instanţa a dispus audierea colegilor de tură cu care inculpatul G.C.S. şi-a desfăşurat activitatea în noaptea de 14/15 noiembrie 2007, când afirmativ ar fi urmat să faciliteze trecerea a şase cetăţeni moldoveni în Ungaria şi în urma administrării acestor probe testimoniale a rezultat următoarele: Contrar dispoziţiilor inserate în rechizitoriul parchetului, la acea dată în punctul de trecere al graniţei Urziceni unde afirmativ urma să se săvârşească infracţiunea nu funcţionau nici staţiile de emisie recepţie existente în dotarea unor asemenea puncte şi nici telefonul fix cu care ar fi trebuit să fie dotat punctul de trecere al frontierei. Pe cale de consecinţă, în astfel de situaţii comunicarea între centrală şi punctul de trecere al frontierei se făcea doar verbal, deplasarea făcându-se pe jos câţiva kilometri dus-întors, iar orice eveniment de frontieră era greu de controlat în lipsa oricărui mijloc de informare.
De altfel, dispoziţia de a nu se folosi telefoanele mobile personale în pază a fost revocată de către organele superioare decidente ulterior acestor evenimente, permiţându-li-se utilizarea telefoanelor mobile agenţilor de poliţie de frontieră.
Esenţial însă este de reprodus că mesajul SMS transmis de către inculpatul G.C.S. inculpatului B.M. la ora 4,25 în noaptea de 15 noiembrie 2007 are o conotaţie anodină fără vreun mesaj explicit din care să rezulte că ar fi existat vreo înţelegere între inculpatul B.M. şi inculpatul G.C.S. legată de trecerea cetăţenilor moldoveni.
Mai rezultă din materialul probator că inculpatul G.C.S. a fost cel care a reţinut grupul incriminat la punctul de trecere participând împreună cu colegii lui la primele acte prin care aceştia au fost predaţi apoi organelor în drept pentru cercetări, apărând ilogică această operaţiune în condiţiile în care ar fi avut înţelegeri prealabile în sens contrar.
Pentru toate aceste considerente, inclusiv instanţa de recurs va reţine că nu a fost dovedit în cursul cercetării judecătoreşti că ar exista o relaţie între inculpatul B.M. şi inculpatul G.C.S., relaţie în urma căreia acesta din urmă, în calitatea sa de agent al poliţiei de frontieră în P.T.F. Urziceni să faciliteze ieşirea din ţară a şase cetăţeni moldoveni în schimbul sumei de 2.000 de euro.
Nu a fost probat niciunul din conţinuturile alternative ale infracţiunii de luare de mită, respectiv faptul că prin vreo inacţiune a inculpatului G.C.S. să se poată realiza folosul material al înţelegerii.
Nici primirea de bani sau pretinderea unor astfel de sume de bani nu a fost probată de organele de urmărire penală şi pe cale de consecinţă, niciuna din formele prevăzute de legiuitor ca şi componentă a laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, nu a fost săvârşită şi îndeplinită de inculpatul G.C.S.
Mesajul scris rămâne un element singur, necorelat cu alte probe care, în sine, nu poate conduce la concluzia săvârşirii faptei de luare de mită în formă de realizare a laturii obiective, prin nerespingerea de către făptuitor a promisiunii de realizare a unor foloase. Acceptarea unei promisiuni este urmată de exprimarea acordului cu privire la acest fapt şi presupune existenţa unei oferte prealabile, lucru care nu a fost dovedit de către organele de urmărire penală.
Astfel, investigativ, organele de urmărire penală în cauză s-au mulţumit în a merge pe o stare de supoziţie, prezumţie - altfel, generalmente posibil reală - de certă conivenţă între o persoană care se laudă că ştie poliţişti de la frontieră şi un astfel de agent, pentru a certifica un raport infracţional de dare şi luare de mită. Or, investigaţiile trebuie să se materializeze în concret, probator, conducând la un adevăr absolut pentru a justifica o soluţie de condamnare. O astfel de abordare nu poate altceva decât să justifice, în planul politicii organizaţional penale, ideea de necesitate de specializare a procurorilor, precum cea realizată deja prin înfiinţarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Aceleaşi au fost considerentele pentru care instanţa ierarhic inferioară a respins ca nefondate criticile parchetului menţinând dispoziţiile de achitare a inculpatului B.M. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de dare de mită şi a inculpatului G.C.S. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de luare de mită, aşa încât decizia a fost pronunţată în condiţii de deplină legalitate şi temeinicie.
Cu privire la recursul formulat de inculpatul B.M. instanţa va considera criticile formulate de către acesta drept nefondate şi îl va respinge ca atare.
Aşa cum rezultă din actele şi probele de la dosar inculpatul B.M. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen. Inculpatul s-a prevalat de faptul că ar cunoaşte persoane care fac parte din poliţia de frontieră şi în schimbul sumei de 3.000 euro inculpatul a promis martorului M.R.G. că va facilita trecerea prin P.T.F. Urziceni a unui număr de şase cetăţeni moldoveni. Acest aspect este dovedit prin depoziţiile martorilor M.R.G., P.I.D., M.S. iar în faza de urmărire penală inculpatul B.M. a descris pe larg modalitatea în care a luat banii şi toată forma lui de participaţie la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă. De altfel însuşirea banilor nu este contestată de inculpat nici de parcursul instrumentării cauzei în faţa instanţelor.
Pentru toate aceste consideraţiuni instanţa de recurs va reţine că hotărârea instanţei de apel, care a păstrat soluţia de la fond, este legală şi temeinică iar criticile formulate de către inculpat sunt nefondate. Instanţa de fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.M. aplicând pedeapsa într-un cuantum legal iar la modalitatea de executare a acesteia instanţa de fond a avut în vedere persoana inculpatului cu trecut nepedepsit, încadrat în muncă, fapta şi gradul de pericol social al faptei săvârşire.
Văzând şi dispoziţiile art. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpatul B.M. împotriva Deciziei penale nr. 25/A din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat B.M. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.C.S., în sumă de 50 RON se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3941/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3928/2011. Penal → |
|---|
