ICCJ. Decizia nr. 4046/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4046/2011
Dosar nr.9065/1/2011
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, învestită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul D.R. împotriva Sentinţei penale nr. 271 din 3 octombrie 2011 a Tribunalului Harghita, secţia penală, conform art. 3002, raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului D.R. (fiul lui S. şi T. , născut la 3 februarie 1981, în prezent deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş).
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că, faţă de inculpatul D.R. măsura arestului preventiv s-a luat cu stricta respectare a drepturilor şi garanţiilor sale procesuale, acestuia de către instanţa competentă material şi teritorial să hotărască în astfel de cazuri.
La prim grad jurisdicţional, inculpatul a înţeles să recurgă la clemenţa instituită de legiuitor prin prisma prevederilor art. 3201 C. proc. pen., el recunoscând săvârşirea faptei pentru care deja s-a pronunţat condamnarea sa de către instanţa de fond.
S-a constatat că la acest moment procesual se impune menţinerea inculpatului apelant în stare de arest preventiv, ca urmare a faptului că faţă de acesta continuă să fie incidente prevederile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Infracţiunea a cărei comitere inculpatul a înţeles să o recunoască este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia constituie şi acum un pericol social concret pentru ordinea publică, date fiind natura şi importanţa valorilor sociale ireversibil vătămate de inculpat prin fapta comisă - viaţa persoanei, legăturile de rudenie directă între el şi victimă, necesitatea preîntâmpinării apariţiei unui sentiment de insecuritate în rândul membrilor comunităţii în cadrul căreia a fost săvârşită fapta cum că persoane cercetate de comiterea unor infracţiuni cu grad ridicat de violentă şi rezultat ireversibil, ar putea fi cercetate în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul D.R. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5, parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi libertăţilor Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenţia consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres şi limitativ, de dispoziţiile art. 5, parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
În materia privării de libertate, Convenţia trimite, în esenţă, la legislaţia naţională şi la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea sau regularitatea detenţiei obligă ca arestarea preventivă a unei persoane şi menţinerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele legale de fond şi de procedură prevăzute de legea naţională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile Convenţiei şi să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracţiunii de care este acuzat-omor calificat.
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpatului şi că lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin fapta comisă şi din modalităţile concrete de săvârşire a acesteia.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.R. împotriva Încheierii din 4 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2274/96/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4045/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4047/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
