ICCJ. Decizia nr. 4151/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4151/2011
Dosar nr.9654/1/2011
Şedinţa publică din 6 decembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 17088/3/2011* (3639/2011), printre altele, s-a menţinut starea de arest preventiv a apelanţilor inculpaţi P.E.J. şi P.E.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul nr. 23/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: P.E.S., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc şi uz de fals, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 291 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi P.E.J., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, trecere frauduloasă a frontierei şi fals privind identitatea, în stare de concurs, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 70 din OUG nr. 105/2001 şi art. 293 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt s-a reţinut că inculpatul P.E.J., în cursul anului 2009, a pătruns fraudulos pe teritoriul României din Irlanda, folosindu-se de un paşaport fals pe numele K.P., de asemenea a comandat din Iran şi a dispus transportul din acea ţară via Dubai şi Amsterdam până în România a cantităţii de circa 80 grame heroină, iar la data de 09 februarie 2011 l-a trimis pe fratele său, inculpatul P.E.S. să ridice coletul ce conţinea cantitatea de heroină sus-menţionată, punându-i la dispoziţie un paşaport fals pe numele K.P., împrejurare în care, la data de 09 februarie 2011, în jurul orelor 12:00, inculpatul P.E.S. a ridicat coletul conţinând circa 80 grame heroină de la investigatorul sub acoperire "A.S." - nume de cod, despre care a avut reprezentarea că este un angajat al serviciului de curierat rapid, respectiv al poştei, folosindu-se cu bună ştiinţă de un paşaport fals pe numele K.P., fiind prins în flagrant la ieşirea din complexul D.R. de lucrătorii de poliţie judiciară delegaţi în cauză.
S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 748 din 26 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.E.S., fiul lui Y. şi G.-F., născut în T., Iran, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.E.S. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatului de la 09 februarie 2011 la zi.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.E.J., fiul lui Y. şi G.-F., născut la data de 08 octombrie 1982 în Teheran, Iran, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 70 din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.
În baza art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de două luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.E.J. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatului de la 09 februarie 2011 la zi.
În baza disp. art. 118 lit. f) C. pen., art. 17 şi 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 47,02 gr. heroină - proba nr. I şi 2,35 gr.heroină - proba nr. II (dovada seria din 17 februarie 2011 emisă de I.G.P.R./D.C.J.S.E.O.
Examinând măsura în procedura instituită de art. 160b C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor subzistă pe deplin, întrucât nu au intervenit modificări de natură a conchide că s-ar fi schimbat sau ar fi încetat aceste temeiuri, existând în continuare indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile deduse judecăţii, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi subzistă temerea rezonabilă că, faţă de natura şi gravitatea faptelor, de împrejurările şi modalitatea în care se reţine că ar fi fost comise, de starea de insecuritate creată pentru populaţie prin punerea în circulaţie de droguri de mare risc şi recrudescenţa deosebită a acestui gen de infracţiuni, lăsarea acestora în libertate ar prezenta un pericolul concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii P.E.S. şi P.E.J., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi continuarea judecăţii în stare de libertate.
Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii recurenţilor inculpaţi şi ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpaţi, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi curtea de apel.
Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme şi măsuri şi care se traduce prin funcţionarea normală a instituţiilor statului, menţinerea liniştii cetăţenilor şi respectarea drepturilor acestora.
Deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care sunt învinuiţi inculpaţii, din reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai faptelor respective.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite şi la acest moment procesual condiţiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor.
Se reţine, de asemenea, că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanţele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârşire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenţiei provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenţie, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că, în cauză, menţinerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestora încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de fond, de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumelor de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba persană se va plăti din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.E.S. şi P.E.J. împotriva Încheierii din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 17088/3/2011* (3639/2011).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba persană se va plăti din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4150/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4152/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
