ICCJ. Decizia nr. 4145/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4145/2011
Dosar nr.2425/122/2010
Şedinţa publică din 6 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 138 din data de 30 martie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 2425/122/2010, Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul B.F., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc, pentru consum propriu.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin această sentinţă, cu restul rămas de executat de 1193 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 960 din 01 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6777 din 02 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul B.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului B.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului B.F. prin această hotărâre, perioada executată de la 01 aprilie 2008 la 28 august 2009.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a confiscat cantitatea de 1,65 grame heroină în combinaţie cu griseofulvin şi cafeină, aflată la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R., conform dovezii din 13 mai 2008.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.F. la plata sumei de 1.400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 39D/P/2008 emis în data de 06 octombrie 2010 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - B.T. Giurgiu înregistrat la data de 07 octombrie 2010 sub nr. 2425/122/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.F. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, în data de 01 aprilie 2008, funcţionarii publici cu regim special din cadrul Penitenciarului Giurgiu, agent G.I.T. şi agent şef adjunct C.G., au efectuat un control în camera x din cadrul acestui penitenciar şi au găsit sub salteaua patului folosit de inculpatul B.F. 3 "bile" ce conţineau o substanţă de culoare bej, care s-a stabilit că reprezentau cantitatea de 1,71 grame de heroină în amestec cu griseofulvin şi cafeină.
Procedând la judecarea cauzei, s-au administrat următoarele probe: declaraţiile martorilor C.G., G.I.T., C.C., N.P. şi E.V., proces-verbal de constatare a infracţiunii, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 aprilie 2008, adresa din 11 februarie 2011 emisă de Penitenciarul Craiova, înscrisuri.
Inculpatul B.F. nu a putut fi audiat, întrucât, deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei, însă, în cursul urmăririi penale, a recunoscut comiterea faptei.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că în data de 01 aprilie 2008, inculpatul B.F. se afla în executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 960 din 01 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6777 din 02 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cadrul Penitenciarului Giurgiu, în camera x, unde mai executau pedeapsa privativă de libertate şi martorii C.C., N.P. şi E.V.
În exercitarea atribuţiilor de serviciu, martorii G.I.T. - agent şi C.G. - agent şef adjunct, funcţionarii cu statul special din cadrul Penitenciarului Giurgiu, au efectuat un control în camera x, unde executa inculpatul pedeapsa privativă de libertate şi au depistat sub salteaua patului inculpatului 3 "bile" ce conţineau o substanţă de culoare bej.
Ulterior, această substanţă a fost analizată, iar din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 aprilie 2008 a rezultat că substanţa depistată conţinea cantitatea de 1,71 grame de heroină în amestec cu griseofulvin şi cafeină, heroina fiind un drog de mare risc.
Această situaţie de fapt a fost reţinută din coroborarea declaraţiilor inculpatului, din cursul urmăririi penale, cu declaraţiile martorilor C.G., G.I.T., C.C., N.P. şi E.V., procesul-verbal de constatare a infracţiunii şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 aprilie 2008.
În drept, fapta inculpatului B.F. constând în aceea că, în data de 01 aprilie 2008, în timp ce executa o pedeapsă privativă de libertate, în cadrul Penitenciarului Giurgiu, a fost depistat că deţinea cantitatea de 1,71 grame de heroină în amestec cu griseofulvin şi cafeina, heroina fiind un drog de mare risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă fixate de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, gradul de pericol social concret al faptei, raportat la împrejurările în care s-a săvârşit infracţiunea, respectiv în Penitenciarul Giurgiu, în timpul executării unei pedepse privative de libertate, modul şi mijloacele de săvârşire, constând în deţinerea unei substanţe, ce constituie un drog de mare risc, dar într-o cantitate relativ redusă şi pentru consum propriu, consecinţele produse, precum şi atitudinea sinceră a inculpatului în cursul urmăririi penale, când a recunoscut comiterea faptei şi a regretat săvârşirea acesteia, însă s-a avut în vedere şi împrejurarea că pe parcursul judecăţii nu s-a prezentat în faţa instanţei, sustrăgându-se judecăţii, după ce a fost liberat condiţionat.
Instanţa a luat în considerare şi antecedentele penale ale inculpatului, reţinându-se că infracţiunea a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., raportat la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 960 din 01 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6777 din 02 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi existenţa circumstanţei agravante prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.
Totodată, instanţa a reţinut că pedeapsa de 7 ani închisoare a fost aplicată inculpatului, prin sentinţa penală anterior menţionată pentru săvârşirea unei infracţiuni de aceeaşi natură, ceea ce dovedeşte perseverenţa infracţională a inculpatului.
Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei închisorii, în limitele prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul B.F., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), solicitând reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea cuantumului pedepsei, având în vedere atitudinea procesuală sinceră, caracterizările favorabile depuse la dosar, în circumstanţiere, precum şi contopirea cu un rest mai mic, acela de 678 de zile, rămas neexecutat şi nu cu restul de 1193 zile închisoare, reţinut, în mod greşit, de către prima instanţă.
Prin Decizia penală nr. 189 din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul dispoziţiilor art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.F. împotriva Sentinţei penale nr. 138 din data de 30 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în Dosarul nr. 2425/122/2010.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, urmând ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate prin prisma criticilor invocate precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 teza finală C. proc. pen., curtea de apel a constatat că pedeapsa aplicată, de 3 ani şi 6 luni închisoare, este apropiată de minimul special prevăzut de lege (2 ani închisoare), în condiţiile în care inculpatul a fost depistat că deţinea o cantitate semnificativă de drog (1,71 grame), în circumstanţa agravantă prevăzută de art. 14 lit. c), respectiv a comiterii faptei într-un loc de detenţie, în timpul executării unei pedepse de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, aplicată prin Sentinţa nr. 960 din data de 01 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6777 din 02 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă pe care inculpatul a început să o execute din data de 08 iulie 2004, inculpatul fiind în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
Reţinând existenţa cauzelor legale de agravare (starea de recidivă şi circumstanţa agravantă legală, specială), instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată este, sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare, just individualizată în raport cu criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), criterii ce au fost corect şi complet evaluate cu referire la circumstanţele factuale şi persoana inculpatului.
S-a reţinut că în cauză nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante, întrucât inculpatul nu a avut o conduită anterioară bună şi nici o atitudine procesuală sinceră, deoarece după primele declaraţii, s-a sustras de la urmărirea penală, nu s-a prezentat la judecată, a fost depistat în flagrant delict, astfel că recunoaşterea faptei nu poate avea aceeaşi eficienţă ca atunci când ea s-ar datora propriei conduite.
Totodată, s-a reţinut că săvârşirea faptei din prezenta cauză, mai înainte de executarea ori considerarea ca executată a pedepsei de 7 ani închisoare (primul termen al recidivei), în timp ce inculpatul se afla în executarea acesteia, duce la aplicarea disp. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., iar la stabilirea tratamentului penal sunt aplicabile disp. art. 39 alin. (2) C. pen. întrucât pedeapsa anterioară a fost executată în parte, iar contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior.
Instanţa de apel a reţinut că în speţă, contrar susţinerilor apărării, pedeapsa ce a mai rămas de executat, calculată la data comiterii infracţiunii, 01 aprilie 2008, este de 1193 de zile, cum corect a stabilit instanţa de fond.
Totodată, s-a avut în vedere că împrejurarea potrivit căreia inculpatul a fost liberat condiţionat din pedeapsa pe care o executa, de 7 ani închisoare, la data de 28 august 2009, conform Sentinţei penale nr. 2065 din 24 august 2009 a Judecătoriei Craiova, cu un rest rămas neexecutat de 678 de zile, nu are relevanţă sub aspectul tratamentului penal aplicabil, care este cel prev. de art. 39 alin. (2) C. pen., ci numai sub aspectul deducerii, conform art. 36 alin. (2) C. pen., a perioadei executate, de la 01 aprilie 2008 la 28 august 2009.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.F., solicitând, prin intermediul apărătorului, casarea acesteia şi reducerea pedepsei la 1193 zile, ce reprezintă un rest de pedeapsă ce a fost contopit cu pedeapsa din prezenta cauză.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul B.F., în timp ce executa o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul Giurgiu, la data de 01 aprilie 2008, a fost depistat deţinând, fără drept, în vederea consumului propriu, 3 bile de heroină în cantitate de 1,71 grame, faptă ce întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată, rap. al art. 14 lit. c) din aceeaşi lege, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, critica formulată de către recurentul inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat, care nu a avut o conduită anterioară bună şi nici o atitudine procesuală sinceră, iar la data începerii executării pedepsei, era toxicoman heroină, injectabil, de 5 ani.
Înalta Curte, în acord cu instanţa de prim control judiciar, constată că, în cauză, pedeapsa aplicată de către prima instanţă este just individualizată, având în vedere dispoziţiile părţii generale a C. pen. incidente în speţă, limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, modalitatea concretă de săvârşire a faptei (în timpul executării unei pedepse privative de libertate, prin deţinerea unei substanţe, ce constituie un drog de mare risc, dar într-o cantitate relativ redusă şi pentru consum propriu), precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru săvârşirea unei infracţiuni de aceeaşi natură, ceea ce dovedeşte perseverenţa infracţională a inculpatului.
Se constată în acest sens că în mod corect în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (2) C. pen., potrivit cărora, dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior. În speţă, a fost contopit restul de pedeapsă de 1193 zile ce a rămas de executat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 960 din 01 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6777 din 02 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Este neîndoielnic că fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracţiune, precum şi împrejurările în care a fost comisă şi modul de acţionare.
Se reţine că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci şi un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Astfel, pedeapsa are şi o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi comportamentul făptuitorului.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, ţinând cont şi de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al acesteia, consfinţit prin disp. art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, astfel că solicitarea de reducere a pedepsei până la limita celor 1193 zile, ce reprezintă un rest de pedeapsă ce a fost contopit cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare din prezenta cauză, nu poate fi primită.
Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva Deciziei penale nr. 189 din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4144/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4147/2011. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
