ICCJ. Decizia nr. 4195/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4195/2011
Dosar nr. 4531/2/2011
Şedinţa publică din 8 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 324/F din 7 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A fost recunoscută Sentinţa 332/2008 din 23 octombrie 2008 a Judecătoriei Penale nr. 1 Granollers, din Barcelona - Spania, privind pe cetăţeanul român T.F. (fiul lui A. şi E., născut în Bucureşti).
S-a dispus transferarea condamnatului T.F. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani şi 9 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 9 ianuarie 2008 la zi.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul parţial al avocatului din oficiu, în cuantum de 100 RON a dispus suportarea lui din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia nr. 620/II-5/2011 din 11 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16 mai 2011 sub nr. 4531/2/2011, s-a solicitat recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei 332/2001 din 23 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Penală nr. 1 din Granollers - Barcelona, Spania în conformitate cu dispoziţiile art. 149 alin. (4) şi art. 150 din Legea nr. 302/2004.
Au fost ataşate la dosar: adresa Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate prin care se solicită efectuarea procedurii prevăzute de art. 149 din Legea nr. 302/2004, declaraţia condamnatului T.F. prin care îşi exprimă consimţământul pentru transfer - dată în faţa unui funcţionar consular român, ancheta socială privind situaţia condamnatului efectuat cu prilejul vizitei la Centrul Penitenciar Lledoners - Spania, sentinţa penală de condamnare şi fişa de lichidare a condamnării traduse şi în copie legalizată, extras din legislaţia penală spaniolă referitor la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, adresele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi Direcţiei Generale de Paşapoarte privind domiciliul din România şi statutul de cetăţean român al persoanei transferabile T.F.
În conformitate cu dispoziţiile art. 164 cu referire la art. 152 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 - republicată, condamnatul a fost citat la locul de detenţie, respectiv Centrul Penitenciar Lledoners - Spania, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din aceeaşi lege raportat la art. 292 alin. (1) C. proc. pen. procedura de citare a fost considerată legal îndeplinită la termenul de judecată, persoana transferabilă fiind reprezentată de avocat ales care a menţionat că a luat legătura cu partea.
Instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 332/2008 pronunţată de Judecătoria Penală nr. 1 Granollers din Barcelona - Spania, cetăţeanul român T.F. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea unui delict de furt cu violenţă prev. de art. 237 şi 242.2, a unui delict de sechestrare prev. de art. 163.1 şi 2 şi pentru săvârşirea unei infracţiuni de vătămare prev. de art. 617.1 toate C. pen. spaniol.
În fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 3 ianuarie 2008, în jurul orei 4,00, împreună cu numitul B.D., prin violenţe fizice şi ameninţări, au sustras din locuinţa lui D.M.G. şi G.D.G., bunuri în valoare de 1235 euro, după care au obligat victima D.M.G. să urce într-un autovehicul, pe care ulterior au lăsat-o pe o şosea, în urma agresiunii victima suferind leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 10 zile de îngrijiri medicale.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin ordinul executoriu 36/2009.
Din fişa de lichidare a condamnării a rezultat că persoana transferabilă are de executat 6 ani şi 9 luni închisoare şi a fost arestată preventiv de la 9 ianuarie 2008 la 4 februarie 2009, iar de la 4 februarie 2009 a continuat executarea pedepsei.
Instanţa a constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 cu ref. la art. 155, 156 şi 162 din Legea nr. 302/2004, reţinând că persoana condamnată T.F. - este cetăţean român, a fost condamnat definitiv de către instanţa din Spania la pedeapsa închisorii, la data promovării cererii de transferare condamnatul avea de executat o perioadă mai mare de 6 luni închisoare, şi-a exprimat consimţământul pentru a fi transferată în România, în vederea continuării executării pedepsei, fiind îndeplinită şi condiţia dublei incriminări, nefiind incidente dispoziţiile art. 165 din Legea nr. 302/2004 privind refuzul opţional al transferării.
Cererea apărătorului ales al condamnatului de a se contopi juridic pedepsele aplicate a fost apreciată ca neconstituind un motiv de conversiune, durata pedepsei rezultante nefiind incompatibilă cu legislaţia română.
Referitor la pedeapsa amenzii aplicată pentru infracţiunea de vătămare prev. de art. 617.1 C. pen. spaniol, instanţa de prim control judiciar a apreciat că nu se poate dispune continuarea executării întrucât prin Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate de la Strasbourg din 1983, prin ";pedeapsă"; se înţelege exclusiv pedeapsa cu închisoare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.F., fără însă a depune motivele pentru care solicită reformarea hotărârii penale a instanţei de fond.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cauza din oficiu, constată hotărârea instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
În mod corect a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fiind recunoscută Sentinţa nr. 332/08 din 23 octombrie 2008 a Judecătoriei Penale nr. 1 Granollers, din Barcelona - Spania prin care T.F. a fost condamnat la pedeapsa închisorii şi s-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România.
În cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 cu referire la art. 155, 156 şi 162 din Legea nr. 302/2004 republicată în sensul că:
- persoana condamnata T.F. este cetăţean român (verificări efectuate M.A.I.)
- a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii;
- la data primirii cererii de transferare, condamnatul avea de executat o perioadă mai mare de 6 luni închisoare;
- persoana condamnată T.F. şi-a exprimat consimţământul pentru a fi transferată în România, în vederea continuării executării pedepsei;
- este îndeplinită condiţia dublei incriminări (faptele pentru care persoana transferabilă a fost condamnată în Spania au corespondent în legea penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) şi 2 C. pen., tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi e) C. pen. şi lovirea sau alte violente prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
- nu sunt incidente disp. art. 165 din Legea nr. 302/2004 privind refuzul opţional al transferării.
S-a reţinut în fapt că în noaptea de 3 ianuarie 2008, în jurul orei 4.00 împreună cu numitul B.D., prin violenţe fizice şi ameninţări au sustras din locuinţa lui D.M.G. şi G.D.G. bunuri în valoare de 1235 euro, după care au obligat victima D.M.G. să urce într-un autovehicul, pe care ulterior au lăsat-o pe o şosea, în urma agresiunii victima suferind leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 10 zile de îngrijiri medicale.
Pentru aceste fapte persoana transferabilă T.F. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea unui delict de furt cu violenţă prev. de art. 237 şi 242.2 C. pen. spaniol, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea unui delict de sechestrare prev. de art. 163.1 şi 2 C. pen. spaniol şi la pedeapsa de o lună amendă de o cotă zilnică de 19 euro pentru săvârşirea unei infracţiuni de vătămare prev. de art. 617.1 C. pen. spaniol, pedeapsa finală de 6 ani şi 9 luni închisoare fiind stabilită prin cumul aritmetic.
Apărătorul ales al inculpatului, în faţa instanţei de fond, a solicitat contopirea pedepselor, însă în mod corect cererea a fost considerată nefondată, întrucât acest motiv nu poate constitui motiv de conversiune a condamnării, reglementat prin art. 195 din Legea nr. 302/2004, text care se referă la incompatibilitatea duratei pedepsei rezultante cu legislaţia română, iar nu incompatibilitatea dintre sistemele prin care se ajunge la aplicarea unei pedepse rezultante pentru un concurs de infracţiuni, fie sistemul cumulului juridic, fie sistemul cumulului aritmetic.
În acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 23 din 12 octombrie 2009 dată în recursul în interesul legii, arătând că dacă pedeapsa rezultantă a fost aplicată prin cumul aritmetic, în conformitate cu legislaţia statului de condamnare, instanţa nu poate înlocui cumulul aritmetic cu regulile juridice stabilite de C.pen. român.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului,
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă T.F. împotriva Sentinţei penale nr. 324/F din 7 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată persoanei transferabile T.F., perioada executată de la 9 ianuarie 2008 la 8 decembrie 2011.
Obligă recurentul la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4205/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4192/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
