ICCJ. Decizia nr. 4199/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4199/2011
Dosar nr. 4307/2011
Şedinţa publică din 8 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Adresa nr. 2296/III-6/2010 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a fost transmisă Tribunalului Bucureşti cererea formulată de petentul revizuent M.M., prin care a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 765 din 23 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia I penală.
În motivarea cererii, petentul revizuent a invocat împrejurarea că, în cauză au fost descoperite acte noi neavute în vedere de instanţe la soluţionarea fondului, Decizia nr. 9/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi că instanţele nu au avut în vedere actele deja existente la dosar, respectiv, rapoartele de bilanţ contabil al SC M. 2000 SRL, ordinele de compensare şi nu s-a efectuat o expertiză contabilă pentru dovedirea prejudiciului.
Prin referatul întocmit, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de petent, ca inadmisibilă, cu motivarea că petentul revizuent nu a făcut dovada existenţei faptelor sau împrejurărilor noi de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătoreşti de condamnare.
Prin Sentinţa penală nr. 144 din 20 ianuarie 2011, Tribunalul Bucureşti - secţia a II-a penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul revizuent M.M., împotriva Sentinţei penale 765 din 23 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia I penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
Instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 765 din 23 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia I penală, petentul revizuent M.M., a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă privativă de libertate de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de înşelăciune, prevăzute art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în esenţă că, împreună cu coinculpata C.G., a ridicat, în baza unei înţelegeri prealabile determinată de apariţia, ca o formă de plată, decontarea prin compensare fără circuit bancar a datoriilor nerambursate la scadenţi, a ridicat un număr de 70 de ordine de compensare RENEL, în schimbul cărora a emis trei file CEC fără acoperire, producând în dauna acestei societăţi comerciale un prejudiciu de 4.775.757.910 ROL de la diferite societăţi economice, eliberând acestora CEC-uri fără acoperire.
A constatat instanţa de fond că motivele invocate de către petentul revizuent M.M. nu se regăsesc printre motivele de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., şi că motivele invocate tind de fapt, la o reanalizare sau o prelungire a probatoriului administrat de către instanţele care au judecat fondul şi nu privesc în realitate, acele probe noi la care face referire textul de lege mai sus prezentat, prin care să se dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare.
Împotriva Sentinţe penale nr. 144 revizuentul M.M. a formulat „recurs";, fără să motiveze, iar cu prilejul dezbaterilor în apel a solicitat admiterea apelului şi a cererii de revizuire, invocând dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 178/A din 16 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti secţia a II-a penală a dispus respingerea, ca nefondat, a apelul formulat de revizuentul M.M. împotriva Sentinţei penale nr. 144 din 17 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a II-a penală, constatând că motivele de revizuire invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen., apreciind-se că hotărârea apelată este temeinică şi legală.
Împotriva Deciziei penale nr. 178/A la data de 20 mai 2011 revizuentul condamnat M.M. a formulat recurs, iar la termenul din 8 decembrie 2011 recurentul condamnat revizuent, prezent personal, a declarat în şedinţă publică că doreşte sa-şi retragă recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 16 mai 2011.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2) din C. proc. pen., cu referire la art. 369 din acelaşi cod, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat şi constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa recurentului condamnat revizuent, valabil exprimată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul revizuent M.M. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4200/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4198/2011. Penal → |
|---|
