ICCJ. Decizia nr. 4200/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4200/2011
Dosar nr. 1121/2/2011
Şedinţa publică din 8 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 173 din 21 aprilie 2011 Curtea Apel Bucureşti a respins ca nefondate, excepţiile de tardivitate şi inadmisibilitate a plângerii formulate de petentul B.M. În temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., prin hotărâre definitivă, a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.M. împotriva Rezoluţiei nr. 224/P/2010 din data de 25 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bucureşti şi a menţinut rezoluţia atacată. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe petent la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
La data de 26 iulie 2010 petentul B.M. a formulat plângere înregistrată la Direcţiei Naţionale Anticorupţie Serviciul Teritorial Bucureşti sub nr. 224/P/2010, împotriva numitei H.L. (fostă judecătoare în cadrul Judecătoriei Bolintin Vale), sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 248 raportat la art. 2481 din C. pen., art. 257 C. pen. ş.a.
Tot la data de 26 iulie 2010, la nivelul Serviciului Teritorial Bucureşti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost înregistrată, sub nr. 225/P/2010, o altă plângere penală a petentului împotriva ofiţerului de poliţie T.M. din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Giurgiu, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi favorizarea infractorului, motivată de faptul că acesta a propus soluţia de neîncepere a urmăririi penale în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu sub nr. 839/P/2006, privind pe numitul S.D., în calitate de primar al oraşului Mihăileşti, judeţul Giurgiu.
La aceeaşi dată de 26 iulie 2010 la Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Bucureşti s-a înregistrat, sub nr. 226/P/2010, o nouă plângere penală formulată de petent împotriva judecătoarei T.I. din cadrul Judecătoriei Bolintin Vale, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi intereselor publice, trafic de influenţă, favorizarea infractorului ş.a., motivată de soluţia pronunţată de aceasta în Dosarul nr. 803/192/2006, având ca obiect acţiunea civilă formulată de petent împotriva Comisiei Locale de Fond Funciar Mihăileşti, Comisiei Judeţene de Fond Funciar Giurgiu şi unor persoane cărora li se reconstituise dreptul de proprietate, prin care a solicitat anularea titlurilor acestora şi recunoaşterea dreptului său de proprietate pe amplasamentele respective.
Încă o plângere penală a fost formulată de acelaşi petent la data de 30 iulie 2010, fiind înaintată Serviciului Teritorial Bucureşti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, unde a fost înregistrată sub nr. 240/P/2010, aceasta referindu-se la numiţii A.C.P. (fost secretar al Primăriei Oraşului Mihăileşti), S.D. (fost primar al aceleiaşi localităţi), S.F. (funcţionar în cadrul Prefecturii Judeţului Giurgiu) şi la alte persoane, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, în legătură cu modul de emitere, de către Prefectura Giurgiu, a Hotărârii nr. 485/2002.
Având în vedere legătura existentă între infracţiunile reclamate de petent, pentru buna înfăptuire a justiţiei, prin rezoluţia din data de 25 august 2010, s-a dispus conexarea dosarelor anterior menţionate.
Prin Rezoluţia nr. 224/P/2010 din data de 25 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.:
- neînceperea urmăririi penale faţă de H.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele nu există;
- neînceperea urmăririi penale faţă de T.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. şi art. 264 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele nu există;
- neînceperea urmăririi penale faţă de L.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 26 cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 26 cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele nu există;
- neînceperea urmăririi penale faţă de T.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. şi art. 264 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele nu există;
- neînceperea urmăririi penale faţă de S.D., P.D., F.N., G.E.C., N.E., I.S., N.G. şi D.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 61 din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele nu există;
- neînceperea urmăririi penale faţă de A.C.P., S.D., S.F., B.N., P.M. şi B.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele nu există.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul B.M. şi prin Rezoluţia nr. 1464/11-2/2010 din data de 20 decembrie 2010, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Serviciului Teritorial Bucureşti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva Rezoluţiei nr. 224/P/2010 din 25 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă ICCJ DNA Serviciul Teritorial Bucureşti, reţinându-se că soluţia procurorului de caz, prin prisma dispoziţiilor legale şi a actelor premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză, este legală şi temeinică.
S-a constatat că, în speţă, procurorul de caz a apreciat în mod corect situaţia de fapt şi de drept rezultată din actele dosarului, iar probele administrate în cursul cercetărilor nu au evidenţiat existenţa infracţiunilor sesizate, ceea ce a condus la adoptarea legală a soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale.
La data de 12 ianuarie 2011, invocând dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii, pe care a adresat-o Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrată sub nr. 916 din 12 ianuarie 2011 şi constatându-se că plângerea petentului a fost greşit îndreptată, s-a dispus, pe cale administrativă, trimiterea acesteia instanţei competente, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, unde a fost înregistrată la data de 04 februarie 2011.
Anterior, respectiv la data de 10 ianuarie 2011, petentul a formulat o altă plângere împotriva ambelor rezoluţii anterior menţionate, care a fost înregistrată la Direcţia Naţională Anticorupţie, sub nr. 140 din 10 ianuarie 2011, iar prin Rezoluţia nr. 27/11-2/2011 din data de 14 ianuarie 2011, procurorul şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, faţă de dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. şi art. 222 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, a respins, ca neîntemeiată, această plângere.
Curtea de Apel Bucureşti, prin hotărârea pronunţată, a constatat că, în mod nelegal, procurorul şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a procedat la soluţionarea plângerii petentului din data de 10 ianuarie 2011, care i-a fost greşit îndreptată, în loc să o trimită, pe cale administrativă, conform art. 2781 alin. (1) şi 13 C. proc. pen., la organul judiciar competent, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere că, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., petentul putea ataca rezoluţia prin care s-au dispus soluţiile contestate, de neîncepere a urmăririi penale, numai la procurorul ierarhic superior celui care a emis rezoluţia respectivă, ceea ce, în speţă, acesta a şi făcut, plângerea sa fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluţia nr. 1464/11-2/2010 din data de 20 decembrie 2010 a procurorului şef al Serviciului Teritorial Bucureşti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în privinţa căreia legea procesual penală nu prevede posibilitatea de a fi atacată cu o nouă plângere, pe cale ierarhică.
Curtea de Apel Bucureşti procedând, potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., la verificarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale care face, în mod legal, obiectul său respectiv Rezoluţia nr. 224/P/2010 din data de 25 noiembrie 2010, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul înaintat de parchet, precum şi pe baza înscrisurilor noi prezentate în cursul judecăţii, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a constatat că aceasta este nefondată, şi a respins-o ca atare apreciind că petentul nu a formulat nicio critică concretă cu privire la soluţiile dispuse prin rezoluţia atacată, mărginindu-se la a afirma că procurorul nu a evaluat în mod complet şi corect actele dosarului.
A constatat instanţa, contrar susţinerii petentului, că, procurorul care a dispus acele soluţii a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi de drept ce rezultă prin cercetările efectuate în faza actelor premergătoare, care nu relevă nici măcar simple indicii în sensul că intimaţii ar fi săvârşit vreuna dintre infracţiunile reclamate de petent, fiind împiedicată astfel punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva lor, conform art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în realitate, toate afirmaţiile acuzatoare ale petentului la adresa intimaţilor (judecători, grefier, ofiţer de poliţie judiciară, funcţionari în administraţia publică locală, persoane fizice pretins favorizate de aceştia) au ca fundament iniţial nemulţumirea sa cu privire la modul de soluţionare a pretenţiilor sale, cu caracter civil, de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui amplasament al terenului dobândit prin moştenire, care nu a fost determinat cu certitudine, sub aspectul coordonatelor topometrice, nici măcar prin hotărârea care i-a recunoscut acest drept.
Împotriva sentinţei menţionate, petentul B.M. a formulat recurs şi a solicitat admiterea recursului, motivele de recurs aflându-se la filele 79-80, 83-86, 125-127 din dosar.
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a recursului, în faţa Înaltei Curţi, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este inadmisibil.
De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti faţă de noile dispoziţii legale menţionate mai sus a pronunţat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.
Dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) din C. proc. pen. este definitivă."; Astfel, în noua reglementare a art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentinţelor pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., sentinţa dată fiind definitivă de la momentul pronunţării. Textul modificat, deşi înlătură al doilea grad de jurisdicţie, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiţie şi nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziţia menţionată prevede respectarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală, dar face referire doar la judecarea infracţiunilor, şi nu la toate chestiunile procesual penale. Faţă de noile modificări, sentinţele întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 pronunţate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanţei, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi. definitive în momentul pronunţării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare.
Astfel, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul declarat de petentul B.M. conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petentul B.M. împotriva Sentinţei penale nr. 173 din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia I penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4201/2011. Penal. Sustragerea sau distrugerea... | ICCJ. Decizia nr. 4199/2011. Penal → |
|---|
