ICCJ. Decizia nr. 4212/2011. Penal. Revocarea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4212/2011
Dosar nr. 9813/1/2011
Şedinţa publică din 9 decembrie 2011
Prin Încheierea din 05 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova - secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul 1168/63/2010, printre altele, s-a menţinut starea de arest a inculpatului P.M.Ş. S-a revocat măsura arestării preventive privind pe inculpatul P.P.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.P., dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Având în vedere probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, la instanţa de fond dar şi la instanţa de apel, Curtea a constatat că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.M.Ş. sunt îndeplinite în continuare condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi prin urmare s-a menţinut starea de arest preventiv a acestui inculpat.
Referitor la inculpatul P.P., Curtea a apreciat că menţinerea arestării preventive deşi justificată iniţial prin prisma pericolului concret pentru ordinea publică, poate deveni nelegitimă, în sensul creării unui dezechilibru între dreptul la libertatea individuală şi la prezumţia de nevinovăţie, pe de o parte, precum şi scopul legitim urmărit - asigurarea ordinii publice - pe de altă parte.
S-a apreciat că faţă de acest inculpat nu se mai impune menţinerea arestării preventive, că s-a împlinit cu prisosinţă termenul rezonabil de la data luării măsurii arestării preventive dispusă faţă de inculpatul P.P. până în prezent.
Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cât şi inculpatul P.M.Ş.
În motivele de recurs ale parchetului se arată că încheierea prin care instanţa de apel a revocat măsura arestului preventiv pentru inculpatul P.P. este netemeinică, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, impunându-se în continuare menţinerea stării de arest preventiv. în final s-a apreciat că revocarea măsurii arestării preventive nu răspunde exigenţelor art. 139 C. proc. pen., motiv pentru care în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului declarat de parchet, casarea încheierii recurate şi în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen. menţinerea arestării preventive a inculpatului P.P.
Apărătorul inculpatului P.P. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet şi judecarea inculpatului în stare de libertate.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul P.M.Ş., acelaşi apărător a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea acestuia în stare de libertate.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că numai recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 9/P/2010, inculpaţii au fost trimişi în judecată după cum urmează:
1. P.M.Ş., în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracţiunilor de:
- tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată C.D.);
- lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată T.N.);
- lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată Ş.A.);
- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., infracţiuni în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.
2. P.P., în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracţiunilor de:
- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.;
- lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată O.G.A.);
- distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., infracţiuni în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în seara de 31 decembrie 2009, mai multe persoane din municipiul Băileşti s-au întâlnit la barul cunoscut sub numele „L.I.";, aparţinând SC O.C.G. Băileşti, situat pe strada U., în vederea participării la petrecerea de revelion.
Această petrecere s-a desfăşurat fără incidente până în jurul orelor 01:00, când cei doi inculpaţi s-au deplasat cu un atelaj la barul respectiv, P.M.Ş. având asupra sa un topor, iar fratele său, P.P., o furcă.
Cei doi inculpaţi au pătruns în interiorul barului înarmaţi cu aceste corpuri contondente şi fără un motiv întemeiat, au exercitat acte de violenţă asupra unora dintre participanţi, distrugând şi mai multe bunuri.
Ulterior, după comiterea acestor fapte, inculpaţii au părăsit incinta barului şi s-au deplasat la un magazin din apropiere, aparţinând aceleiaşi societăţi comerciale, unde au spart geamurile de la o fereastră şi au fisurat geamul de la uşa de acces în magazin, părăsind ulterior locul comiterii faptelor.
Prin ordonanţa din 03 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Băileşti a dispus măsura reţinerii inculpaţilor pe o perioadă de 24 de ore, iar prin încheierea din aceeaşi zi pronunţată de Judecătoria Băileşti în Dosarul nr. 2/183/2010, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Băileşti şi, în baza art. 143 şi 148 alin. (1) lit. d) şi f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 04 ianuarie 2010, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 1 şi respectiv 2 din 03 ianuarie 2010.
Măsura a fost menţinută ulterior, prin încheieri succesive pronunţate de instanţa competentă.
Prin Sentinţa penală nr. 455 din 17 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1168/63/2010, inculpatul P.M.Ş. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, iar inculpatul P.P. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 5 luni închisoare.
În cauză, pentru ambii inculpaţi, a fost menţinută starea de arest, iar în baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, iar cu privire la inculpatul P.M.Ş., în baza art. 35 alin. (3) C. pen., i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpaţii şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Motivele de apel invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj vizează nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei, susţinându-se că:
1. Faptelor săvârşite de inculpatul P.M.Ş. asupra părţilor vătămate C.D., T.N. şi Ş.A., li s-a dat o greşită încadrare juridică;
2. În mod nelegal, nici prin actul de sesizare a instanţei şi nici prin sentinţa apelată, nu s-a reţinut în sarcina celor doi inculpaţi infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991;
3. În mod eronat nu s-au aplicat prevederile art. 118 alin. (3) C. pen.;
4. Sub aspectul laturii civile, deşi a fost admisă acţiunea formulată de partea civilă Ş.A., în mod greşit inculpatul P.M.Ş. a fost obligat la plata despăgubirilor către o altă parte civilă, respectiv T.N.;
5. Pedepsele au fost greşit individualizate cu privire la ambii inculpaţi, în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că nu se mai justifică menţinerea arestului preventiv faţă de inculpatul P.P..
Detenţia provizorie a inculpatului se justifică în continuare întrucât subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. avându-se în vedere modalitatea de săvârşire a faptelor, mijloacele de săvârşire a acestora (în timpul nopţii, după o pregătire şi înarmare prealabilă), gradul de pericol social ridicat al faptelor, urmările produse (distrugerea unor bunuri şi vătămarea integrităţii corporale a părţii vătămate O.G.A.), intensitatea conflictului, obiectul folosit (furca), dar şi circumstanţele ce caracterizează persoana inculpatului.
Astfel, se constată că inculpatul P.P. a fost cercetat şi condamnat în mai multe cauze pentru săvârşirea unor infracţiuni similare dând dovadă de perseverenţă infracţională.
Chiar şi în stare de detenţie fiind, inculpatul a manifestat un comportament violent, reţinându-se faţă de acesta că la data de 06 decembrie 2010, aflându-se încarcerat în Penitenciarul Craiova a lovit cu pumnul în zona feţei pe agent şef adjunct R.G.G. aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, producându-i leziuni ce au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, motiv pentru care prin rechizitoriul nr. 3604/P/2011 Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen.
Totodată se constată că la data de 13 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că subzistă temeiurile pentru care a fost dispusă măsura arestului preventiv faţă de inculpatul P.P.
Se mai constată de asemenea că la aprecierea duratei termenului rezonabil prin prisma dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa s-a raportat numai la durata de timp a măsurii, fără a avea în vedere şi celelalte elemente stabilite în jurisprudenţa Curţii în raport de care se evaluează termenul rezonabil, respectiv caracterul complex al cauzei. În cauză au fost audiaţi numeroşi martori în vederea stabilirii situaţiei de fapt, în faţa instanţei de apel au fost acordate mai multe termene pentru a fi audiaţi martorii propuşi de inculpaţi în vederea respectării dreptului la apărare.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul P.M.Ş., acesta este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen. instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
De asemenea, conform alineatului 3 din acelaşi articol, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.";
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept (art. 136 alin. (1), art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.) care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului P.M.Ş.
Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor (în timpul nopţii, după o pregătire şi înarmare prealabilă), de obiectele folosite în scopul comiterii acestor fapte, de urmările produse, de intensitatea conflictului, dar şi faţă de circumstanţele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta dând dovadă de perseverenţă infracţională, în raport şi de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpaţi prin săvârşirea unor infracţiuni deosebit de grave (tentativă la infracţiunea de omor calificat, lovire sau alte violenţe, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, distrugere), lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanelor încadrându-se în dispoziţiile legii, fiind totodată şi în concordanţă cu prevederile art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive a inculpatului P.M.Ş., astfel că Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.M.Ş.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat P.M.Ş. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.P. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1168/63/2010.
Casează, în parte, încheierea atacată şi rejudecând, înlătură dispoziţia de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului P.P.
Menţine starea de arest a inculpatului P.P.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.Ş. împotriva aceleiaşi încheieri.
Obligă recurentul inculpat P.M.Ş. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.P., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4219/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4210/2011. Penal → |
|---|
