ICCJ. Decizia nr. 4222/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4222/2011

Dosar nr. 2565/102/ 2011

Şedinţa publică din 12 decembrie 2011

Asupra recursului penal de faţă:

Prin Sentinţa penală nr. 110 din 21 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 2565/102/2011 s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.F., fiul lui I. şi A., născut judeţul Bacău, domiciliat în judeţul Bacău, cetăţean român, studii 7 clase, recidivist, în prezent deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş;

În temeiul art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 23 (douăzeci şi trei) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 176 alin. (1) teza finală C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., a interzicerii exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi respectiv a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 8 ani.

A fost condamnat acelaşi inculpat, în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile comise de inculpat sunt concurente şi în consecinţă în baza art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 23 (douăzeci şi trei) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa închisorii principale rezultante şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., a interzicerii exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi respectiv a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 8 ani.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. - adică a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi respectiv a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din data de 04 martie 2011, precum şi durata arestării preventive începând cu data de 07 martie 2011 şi până la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3), art. 136 alin. (1) lit. d) art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

Bunurile, respectiv: - coletul plic nr. 1A, conţinând obiecte de îmbrăcăminte aparţinând inculpatului, - coletul plic nr. 1, conţinând mucuri de ţigară ridicate de pe pardoseala din camera în care a fost comisă fapta, coletul plic nr. 2, conţinând un pachet de ţigări marca „Doina";, - coletul plic nr. 3A şi 3B, conţinând o sacoşă de rafie şi o husă de telefon mobil, - coletul plic nr. 4, conţinând un beţigaş prevăzut cu tampon steril - exudat faringian din cavitatea bucală a victimei A.G., având regimul mijloacelor materiale de probă - păstrate în prezent la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Mureş, fiind înregistrate la poziţia nr. 7/2011 în Registrul de valori şi corpuri delicte, în baza procesului-verbal încheiat la data de 15 aprilie 2011, va urma traseul dosarului de fond.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 10 RON, dobândită de acesta în urma comiterii infracţiunii de furt calificat.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de apărătorul inculpatului referitoare la obligarea acestuia la tratament medical sau internarea medicală într-o instituţie medicală specializată.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), coroborat cu art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 şi raportat la pct. 3 din Anexa la Legea nr. 76/2008.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.G.V. (fiul victimei A.G.), cu domiciliul în judeţul Braşov, cu reşedinţa în judeţul Braşov şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 5.000 (cinci mii) euro, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea telefonului mobil, aparţinând victimei A.G., având carcasă de culoare neagră, aflat în plicul de la fila 77, părţii civile A.G.V.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:

Inculpatul M.F. şi victima A.G. erau angajaţi ciobani la stâna martorului M.B., aflată în apropierea localităţii Viişoara, judeţul Mureş, victima lucrând din octombrie 2010 iar inculpatul din ianuarie 2011.

Turma de oi era adăpostită într-un saivan, împărţit în două, iar o parte era folosită de inculpat şi victimă. Accesul se făcea dinspre cele două capete ale saivanului, iar în mijloc era montat un gard care despărţea turmele de oi. Cealaltă parte a saivanului era folosită de martorul M.I. şi tatăl său, care deţineau o turmă de oi, iar la intrarea în saivan era construită câte o cameră în care ciobanii locuiau.

În apropierea acestui saivan, la aproximativ 75 - 100 de metri, se află un alt saivan folosit de martorii B.D. şi I.S.S. care păzeau turma de oi a numitului P.F.

În ziua de 28 februarie 2011 inculpatul M.F. şi victima A.G. au lucrat la saivanul în care erau adăpostite oile, iar după ce şi-au terminat lucrul - întrucât era ziua de naştere a martorului M.I. - au consumat băuturi alcoolice, 2 litri de vin, împreună cu martorul M.I., iniţial în încăperea în care martorul locuieşte, iar apoi în camera în care inculpatul şi victima locuiau.

În jurul orelor 16,30 victima l-a sunat pe martorul M.B. şi l-a rugat să-i dea vin, astfel că la orele 18,00, inculpatul s-a dus la domiciliul martorului, care i-a dat 2 litri de vin, iar soţia martorului mâncare, inculpatul întorcându-se la stână, în jurul orelor 19,00.

Inculpatul, victima şi martorul M.I. au consumat împreună vinul adus de inculpat şi în tot acest timp nu au avut loc certuri sau alte discuţii în contradictoriu între cei doi.

În jurul orelor 21,30 - 22,00, martorul M.I. a părăsit locuinţa celor doi, luând cu el casetofonul pe care-l adusese şi la care ascultaseră muzică şi s-a dus în capătul celălalt al saivanului, unde martorul avea amenajată o încăpere dormind până a doua zi, inculpatul şi victima rămânând singuri în încăperea lor. Victima s-a aşezat în pat pentru a dormi, fiind poziţionată culcat pe o parte, cu faţa spre perete şi cu spatele spre cameră, iar inculpatul s-a aşezat pe un fotoliu.

Victima a fost lovită de două ori de către inculpat, cu tăişul toporului în zona capului, după care a acoperit-o cu un cojoc de oaie, moment în care a observat că avea sânge în zona capului. În urma leziunilor suferite, victima a decedat.

Inculpatul M.F. a arătat cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă şi prelungirii duratei măsurii privative de libertate, că a aplicat victimei două lovituri cu tăişul toporului în zona capului, în timp ce dormea, depoziţia sa coroborându-se cu constatările de la locul faptei întrucât, aşa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, victima a fost găsită aşezată în pat, culcată pe o parte, cu faţa spre perete.

După comiterea faptei, M.F. a părăsit locul faptei, luând cu el toporul şi telefonul mobil al victimei, având carcasa de culoare neagră.

În concluziile raportului de autopsie medico-legală s-a menţionat că moartea numitului A.G. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute de origine centrală în urma unui traumatism craniocerebral grav cu plăgi epicraniene tăiate despicate cu lambouri, fractură craniană cominutivă multieschiloasă transfixiantă de calotă craniană (constând în fractură craniană cominutivă multieschiloasă cu înfundare temporo-parieto-occipital stângă cu iradiere pe vertex şi dehiscenţă de sutură sagitală respectiv fractură craniană cominutivă multieschiloasă extruzivă temporo-occipital dreaptă), explozie de etaj posterior al bazei craniului, hematom subdural temporo-parietal stâng, dublă secţionare completă biemisferială cerebrală cu distrugere masivă şi cu eschile osoase intruzive în substanţa cerebrală, respectiv eviscerare parţială de parenchim cerebral, secţionare completă de lob cerebelos drept.

Leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin mecanismul de loviri directe repetate (două/trei lovituri) cu corp tăietor-despicător (posibil topor). Între leziunile traumatice suferite de victimă şi deces există legătură de cauzalitate directă necondiţionată. Alcoolemia victimei la momentul decesului era de 1,00 gr ‰, iar alcooluria de 1,40 gr ‰.

În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, obligatorie în cazul comiterii infracţiunii de omor deosebit de grav, concluzionându-se că inculpatul prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Avându-se în vedere declaraţiile inculpatului în ceea ce priveşte justificarea agresării victimei, anume că atât aceasta cât şi martorul M.B. l-au agresat sexual şi lovit cu bâte de lemn pe spate şi corp, s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale pentru a se stabili dacă inculpatul prezintă urme ale loviturilor primite.

În conţinutul raportul medico-legal de constatare întocmit în data de 07 martie 2011 s-a stabilit că inculpatul nu prezintă leziuni traumatice care să necesite îngrijiri medicale, iar la nivelul regiunii anale mucoasa este integră, fără leziuni recente.

Martorul M.B., în instanţă a menţionat că nu l-a agresat pe inculpat şi nici nu a întreţinut vreodată relaţii sexuale cu acesta.

Instanţa a reţinut că martorii M.I. şi B.D., persoane care trăiau şi lucrau cu cei doi la stâne apropiate, puteau să observe eventualele stări conflictuale existente între inculpat şi victimă, însă au relatat că nu i-a auzit vreodată pe cei doi certându-se.

S-a apreciat că susţinerea inculpatului potrivit căreia a fost lovit de victimă şi de martorul M.B., care l-au obligat şi la relaţii sexuale, nu este confirmată de niciuna dintre mijloacele de probă administrate.

S-a mai reţinut că fapta a fost comisă noaptea şi nu înspre dimineaţă, întrucât cercetarea locului faptei a relevat că în încăpere lumina era aprinsă iar fotoliul pat în care dormea inculpatul nu a fost desfăcut şi nici nu prezenta urme care să indice că vreo persoană a dormise recent în el.

Inculpatul a relatat că a lovit victima A.G., în cap cu un topor în noaptea de 28 februarie 2011 spre 01 martie 2011 şi avându-se în vedere că încăperea în care locuiau cei doi nu prezenta urmele ale vreunei răvăşiri s-a apreciat că este exclus ca şi motiv al comiterii faptei jaful după cum este exclus ca autor al faptei să fie o persoană străină, ce nu era familiarizată cu încăperea.

Instanţa a mai reţinut că în urma verificărilor făcute de martorul M.B., stăpânul turmei de oi pe care o păzeau cei doi, s-a constatat că din încăpere nu lipseşte decât toporul pe care-l adusese de la stână şi îl lăsase celor doi pentru a tăia lemne, precum şi plasa cu mâncare, pe care soţia martorului o dăduse inculpatului în acea zi.

De asemenea din declaraţiile martorilor M.I., B.D., I.S.S. - care lucrează în aceeaşi zonă - M.I., în capătul celălalt al saivanului unde avea turma de oi martorul M.B., respectiv la saivanul din apropiere aparţinând numitului P.I.F. - a reieşit că pe timpul nopţii nu au auzit ceartă şi nici zgomote dinspre încăperea în care locuiau inculpatul şi victima şi de asemenea, pe timpul nopţii nu au fost treziţi de câinii care păzeau turmele.

Din aceleaşi depoziţii a mai reieşit că inculpatul şi victima erau persoane retrase, ce nu erau vizitate de localnicii din comuna Viişoara şi nici de alte persoane, nu obişnuiau să facă scandal şi nici să consume alcool, martorul M.B. relatând că, de când i-a angajat pe cei doi, aceştia nu au consumat niciodată alcool, aspect ce ar fi putut să-l observe cu uşurinţă, pentru că zilnic mergea, cel puţin o dată, la stână.

În data de 03 martie 2011 inculpatul a fost prins pe raza municipiului Târgu Mureş. Inculpatul şi-a schimbat geaca pe care o purtase anterior - în perioada cât lucrase la stână - cu o altă haină pe care a găsit-o la un coş de gunoi de pe raza oraşului Târgu Mureş. Deşi organele de urmărire penală au solicitat inculpatului să indice traseul urmat iar acesta a fost de acord, nu a mai fost găsit acel obiect de îmbrăcăminte.

Asupra inculpatului nu a fost găsit telefonul mobil al victimei, întrucât pe când se afla în localitatea Ungheni, l-a vândut martorului M.T. cu suma de 10 RON.

A fost efectuată o reconstituire a modului de comitere a infracţiunii de omor deosebit de grav şi, de asemenea, a fost căutat împreună cu inculpatul toporul folosit la agresarea victimei. Arma crimei nu a putut fi identificată, situaţie explicabilă prin aceea că, la momentul în care inculpatul a părăsit stâna era noapte, iar posibilităţile de orientare reduse, în condiţiile în care inculpatul nu cunoştea nici zona, astfel că a devenit imposibil ca pe timp de zi acesta să poată indica locul în care a ascuns toporul, cu atât mai mult cu cât nu era obişnuit cu topografia zonei.

Hainele purtate de inculpat la momentul prinderii au fost ridicate şi examinate de către I.P.J. Mureş, Serviciul criminalistic, fără a se identifica urme biologice sau micro-urme.

Ca urmare, s-a apreciat că vinovăţia inculpatului în privinţa săvârşirii infracţiunilor a fost dovedită.

S-a apreciat că fapta inculpatului M.F. - care în trecut mai săvârşise o infracţiune de omor - de a suprima viaţa victimei A.G., în noaptea de 28 februarie 2011/01 martie 2011 lovind-o de două ori cu tăişul unui topor în cap, care în urma leziunilor suferite victima a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1),176 alin. (1) lit. c) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a sustrage, în aceeaşi noapte, telefonul mobil având carcasa de culoare neagră, aparţinând victimei A.G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. g) C. pen.

Referitor la situaţia juridică a inculpatului M.F., s-a observat că sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), care reglementează instituţia recidivei mari postexecutorii, întrucât aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar a inculpatului, prin Sentinţa penală nr. 101 din 30 martie 2004 pronunţată de Judecătoria Sebeş, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiţionat la data de 07 decembrie 2007, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 411 zile, iar faptele penale care formează obiectul cauzei le-a comis în noaptea de 28 februarie 2011/01 martie 2011, după data la care pedeapsa - şi care formează primul termen al recidivei - a fost executată, însă înainte de momentul la care ar fi fost incidente dispoziţiile referitoare la instituţia reabilitării judecătoreşti.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, pentru faptele penale reţinute, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: gradul de pericol social concret al fiecărei infracţiuni, concretizat în împrejurări care compun conţinutul lor constitutiv dar şi extrinseci acestora, cum sunt, în esenţă: acţiunea susţinută a inculpatului în realizarea rezultatului dorit, locul săvârşirii acţiunii infracţionale, urmările cauzate, concretizate în decesul victimei A.G., toate imprimând activităţii infracţionale un grad ridicat de pericol social; atitudinea inculpatului faţă de valorile umane fundamentale, care nu a ezitat să adopte o conduită extrem de violentă faţă de victimă, folosindu-se de un corp contondent; circumstanţele personale ale inculpatului, care potrivit fişei de cazier judiciar, deşi a fost condamnat de mai multe ori la pedepse privative de libertate pentru comiterea unor fapte de violenţă, după executarea acestor pedepse nu a înţeles să adopte o conduită conformă cu normele de convieţuire în societate, săvârşind din nou o faptă cu acte de violentă şi consecinţe ireversibile.

Până la comiterea faptelor, în executarea pedepselor anterior menţionate a executat aproximativ 11 ani şi 6 luni închisoare, iar executarea acestei perioade de timp în regim de detenţie, a rămas fără un impact benefic asupra evoluţiei comportamentului acestuia.

Inculpatul are o percepţie proprie asupra rezolvării situaţiilor conflictuale, aspect care se deduce din cele menţionate de acuzat, în faţa judecătorului delegat din cadrul Tribunalului Mureş, cu ocazia soluţionării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, inculpatul declarând că „i-am dat cu securea în cap, în timp ce dormea, pentru că aşa se face";. În timp ce se afla în libertate a avut un mod de viaţă caracterizat de izolare, condiţii dure de trai, a stabilit relaţii interumane sporadice şi a întrerupt relaţiile familiale, nu a beneficiat de relaţii afective şi de sprijin. Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică are tendinţa de a domina lumea prin agresivitate insinuând sub masca „farmecului "; şi prezintă un eu primitiv, arhaic, cu gradul cel mai mic de structurare.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a reţinut că, în cursul urmăririi penale, prin înscrisul transmis prin fax şi depus la dosarul cauzei, A.G.V., (fiul victimei A.G.), a menţionat că se constituie parte civilă în cauză şi solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 Euro, cu titlu de daune morale, aceeaşi poziţie procesuală fiind menţinută de parte şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Instanţa de fond a reţinut că aprecierea prejudiciului moral înseamnă a avea în vedere toate consecinţele negative şi implicaţiile acestuia pe planul vieţii sociale a persoanei vătămate.

Astfel, s-a considerat că trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional şi familial în ceea ce ar însemna o viaţă normală pentru aceasta, în momentul săvârşirii faptei penale, dar şi în viitor. S-a considerat că, cuantumul daunelor morale se determină pe baza unor aprecieri subiective, ţinând cont de specificul cauzei deduse judecăţii şi de aceea nu se poate realiza o evaluare precisă în bani, însă suferinţa psihică a părţii civile care, în urma acţiunii ilicite desfăşurată de inculpat şi-a pierdut tatăl, nu poate fi nicidecum neglijată.

Raportat la contextul în care a fost comisă fapta penală, precum şi la prejudiciul moral suferit de partea civilă şi ţinând cont de suferinţele cauzate, s-a apreciat că solicitarea acesteia, este exagerată, suma de 5.000 (cincimii) euro fiind în măsură să constituie o reparaţie justă şi echitabilă a suferinţelor provocate.

La aprecierea cuantumului acestei sume s-a avut în vedere şi împrejurarea că partea civilă nu a furnizat informaţii care să indice împrejurarea că legăturile de familie între el şi tatăl lui ar fi fost foarte apropiate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât cei doi nu se gospodăreau împreună ci trăiau separat în localităţi distincte, partea civilă la Codlea, judeţul Braşov, iar victima pe raza comunei Viişoara, judeţul Mureş.

În ceea ce priveşte telefonul mobil al victimei, având carcasă de culoare neagră aşa cum a rezultat din înscrisul denumit „Dovadă"; a fost ridicat de la martorul M.T. de organele de poliţie şi depus la dosarul de urmărire penală în plicul aflat la fila 77 şi având în vedere manifestarea de voinţă exprimată s-a apreciat că se impune a fi restituit părţii civile A.G.V.

Potrivit informaţiilor furnizate de martorul M.B., de înmormântarea victimei s-a ocupat familia martorului şi în privinţa cheltuielilor de înmormântare nu a formulat pretenţii civile.

Împotriva sentinţei Tribunalului Mureş a declarat apel inculpatul M.F., solicitând reducerea pedepsei aplicate, urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile şi starea sa de sănătate precară.

Prin Decizia penală nr. 53/A din 23 septembrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins ca nefondat apelul declarat.

S-a reţinut în esenţă că din probele administrate, pe parcursul urmării penale şi cercetării judecătoreşti, corect analizate şi apreciate de instanţa de fond şi care nu justifică o nouă apreciere de instanţa de apel, a rezultat, fără putinţă de tăgadă, că în noaptea de 28 februarie 2011/01 martie 2011 inculpatul a lovit de două ori victima A.G. cu toporul în cap, în urma cărora a decedat. De asemenea a rezultat că inculpatul a sustras victimei telefonul mobil, după care a părăsit locul faptei, fiind găsit ulterior de către poliţie, la 03 martie 2011 pe raza municipiului Târgu Mureş.

Inculpatul în declaraţiile date în faţa organelor de poliţie, a recunoscut comiterea faptelor, recunoscându-le şi în faţa instanţei, atunci când s-a dispus luarea măsurii arestării preventive şi ulterior, cu ocazia soluţionării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.

Inculpatul nu a contestat starea de fapt reţinută de către instanţa de fond, fiind nemulţumit doar de pedepsele aplicate, ce le-a considerat prea aspre.

Prin urmare, s-a apreciat că probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţii inculpatului, declaraţiile martorilor B.D., I.S.S., M.B., procesele-verbale de cercetare la faţa locului, procesele-verbale de reconstituire, concluziile raportului de autopsie medico-legală, raportul de expertiză psihiatrică, sunt de natură să stabilească cu exactitate că inculpatul este autorul infracţiunii de omor, comisă asupra victimei A.G. şi al infracţiunii de furt al telefonului mobil marca aparţinând victimei.

Susţinerea inculpatului în sensul că nu există martori care să fi asistat la săvârşirea faptei este reală însă, aşa cum s-a arătat, probele administrate inclusiv declaraţiile martorilor, enumeraţi, ce au susţinut că victima şi inculpatul au rămas singuri în camera amenajată la stână, că în noaptea respectivă nu s-au auzit zgomote iar a doua zi inculpatul nu a fost găsit în locuinţă, iar la câteva zile după ce a vândut telefonul mobil al victimei a fost identificat pe raza municipiului Târgu Mureş, sunt elemente care coroborate duc la concluzia certă că inculpatul este autorul faptei.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, s-a apreciat că instanţa de fond, corect a constatat că fapta inculpatului, care la data de 28 februarie/01 martie 2011 a lovit-o pe victima A.G. de două ori cu un topor în cap, leziuni în urma cărora victima a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

Reţinerea agravantei prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen. este aplicabilă în cauză deoarece, aşa cum a rezultat din cazierul inculpatului, anterior acesta a mai comis o infracţiune de omor, asupra unei alte persoane.

De asemenea, corect s-a reţinut în sarcina inculpatului şi infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) 209 alin. (1) lit. g) C. pen. deoarece în acea noapte, de 28 martie/01 martie 2011, a sustras şi telefonul mobil aparţinând victimei, telefon pe care ulterior l-a vândut cu suma de 10 RON, aspect confirmat de martorul M.T., persoana care a cumpărat telefonul.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului, instanţa de fond a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, de personalitatea inculpatului care, aşa cum a rezultat din raportul de expertiză psihiatrică întocmit în cauză, este predispus la acţiuni de agresivitate, de antecedentele acestuia, rezultând că inculpatul a comis anterior o altă infracţiune de omor precum şi alte infracţiuni cu violenţă, pedeapsa pentru infracţiunea de omor deosebit de grav comisă nu poate fi orientată decât către maximul special prevăzut de lege. Ca urmare, pedeapsa de 23 ani de ani de închisoare, la care s-a orientat instanţa de fond pentru infracţiunea de omor calificat este suficientă şi eficientă în cauză şi nu se impune reducerea acesteia.

De asemenea, pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilită de către instanţa de fond pentru infracţiunea de furt calificat, a fost just individualizată, în acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se justifică reducerea acesteia.

Susţinerile apărătorului inculpatului anume că inculpatul suferă de afecţiuni grave, care l-au determinat să aibă un comportament agresiv, că provine dintr-un mediu modest, fără educaţie sunt elemente care au fost avute în vedere de instanţa de fond la individualizarea pedepsei.

De fapt, aceste elemente au determinat-o să nu aplice inculpatului, în raport de antecedentele acestuia, maximul pedepsei pentru infracţiunea de omor calificat.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că nu a fost atacată de către inculpat, fiind de acord cu soluţia pronunţată.

Împotriva Deciziei penale nr. 53/A din 23 septembrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş a declarat recurs inculpatul M.F., invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.

În motivare, a susţinut că instanţa a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, întrucât nu există probe că este autorul faptei de omor comis asupra victimei A.G. şi în consecinţă se impune achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, a solicitat reducerea pedepsei de 23 ani închisoare, urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile.

Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul inculpatului M.F. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este incident dacă s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Eroarea de fapt există atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare, există o eroare de fapt, dacă prin hotărârea atacată instanţa a reţinut o anumită situaţie de fapt pe baza probelor administrate în cauza, dar din probele administrate rezultă o altă situaţie de fapt. Eroarea de fapt există şi atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe şi nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine. Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, esenţială, în sensul că a influenţat soluţia pronunţată în cauză şi a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

În cauză, nu este incident cazul de casare prev. de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situaţii de fapt stabilite contrar probelor dosarului.

În urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanţele de fond şi apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, o justă încadrare a faptelor inculpatului M.F., constatând că vinovăţia acestuia a fost dovedită şi întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi furt calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.

Activitatea infracţională a inculpatului a fost dovedită cu probe certe de vinovăţie, în acest sens fiind avute în vedere, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi de reconstituire, planşele fotografice aferente, raportul de autopsie medico-legală din 11 aprilie 2011 al IML Târgu Mureş, coroborate cu depoziţiile martorilor B.D., M.I., M.B., I.S.S., inclusiv cu relatările inculpatului făcute pe parcursul procesului.

Inculpatul a susţinut în recurs că nu este autorul faptei de omor, însă probele administrate, mai sus enumerate dovedesc vinovăţia inculpatului M.F. în comiterea omorului asupra victimei A.G.

În cursul urmăririi penale, inculpatul M.F. a arătat că a aplicat victimei A.G. două lovituri cu tăişul toporului în zona capului, iar după aceea a părăsit locul faptei, luând asupra sa toporul şi telefonul mobil al victimei.

Raportul de autopsie medico-legală a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute de origine centrală în urma unui traumatism craniocerebral grav cu plăgi epicraniene tăiate despicate cu lambouri, fractură craniană cominutivă multieschiloasă transfixiantă de calotă craniană (constând în fractură craniană cominutivă multieschiloasă cu înfundare temporo-parieto-occipital stângă cu iradiere pe vertex şi dehiscenţă de sutură sagitală respectiv fractură craniană cominutivă multieschiloasă extruzivă temporo-occipital dreaptă), explozie de etaj posterior al bazei craniului, hematom subdural temporo-parietal stâng, dublă secţionare completă biemisferială cerebrală cu distrugere masivă şi cu eschile osoase intruzive în substanţa cerebrală, respectiv eviscerare parţială de parenchim cerebral, secţionare completă de lob cerebelos drept. Leziunile traumatice s-au putut produce prin mecanismul de loviri directe repetate (două/trei lovituri) cu corp tăietor-despicător (posibil topor), iar între leziunile traumatice suferite de victimă şi deces există legătură de cauzalitate directă necondiţionată.

După săvârşirea faptei, inculpatul a vândut telefonul mobil aparţinând victimei, martorului M.T. cu suma de 10 RON, de unde a şi fost ridicat de organele de urmărire penală. Martorul l-a recunoscut pe inculpatul M.F. ca fiind persoana de la care a cumpărat telefonul mobil al victimei.

În cauză, a fost realizată o reconstituire a celor întâmplate în noaptea de 28 februarie/1 martie 2011, inculpatul M.F. descriind modalitatea în care a acţionat, lovind victima cu un topor în zona capului.

Corect cele două instanţe, fond şi apel au înlăturat apărarea inculpatului - ce susţinea în cursul judecăţii că nu este autorul faptei de omor, probele administrate dovedind contrariul, anume că a săvârşit omorul în noaptea de 28 februarie/1 martie 2011 asupra victimei A.G.

Este adevărat că martori oculari ai agresiunii victimei nu au existat, însă recunoaşterea inculpatului M.F. din faza de urmărire penală făcută în faţa procurorului dar şi a apărătorului său la data de 6 martie 2011 potrivit căreia a lovit victima repetat (de două ori) în cap cu toporul, iar după ce a căzut pe pat a acoperit-o cu un cojoc, se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice aferente, conform cărora cadavrul victimei a fost găsit aşezat în pat acoperit cu un cojoc, cât şi cu raportul medico-legal de necropsie ce a concluzionat că victima a suferit leziuni traumatice craniocerebrale grave (fractură craniană cominutivă multieschiloasă cu înfundare temporo-parieto-occipital stângă, fractură craniană cominutivă multieschiloasă extruzivă temporo-occipital dreaptă) ce s-au putut produce prin loviri directe repetate (două/trei lovituri) cu corp tăietor-despicător (posibil topor) şi au condus la deces.

De asemenea, procesul-verbal de reconstituire a faptei, dar şi martorii M.I., B.D., I.S.S. ce au relatat în esenţă că inculpatul şi victima locuiau împreună, fiind amândoi angajaţi de M.B., paznici la oi, M.I. precizând că în seara de 28 februarie 2011 a petrecut împreună cu inculpatul şi victima în locuinţa acestora până în jurul orelor 22.00, iar după plecarea sa cei doi au rămas singuri, dar şi martorul M.T. ce a declarat că a cumpărat de la inculpat telefonul victimei, fiind de altfel şi ridicat de organele de urmărire penală, constituie toate coroborate probe indirecte ce împreună conduc la o singură concluzie posibilă, anume că inculpatul M.F. a săvârşit fapta de omor.

Concluzionând, a fost dovedită vinovăţia inculpatului M.F., iar sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de omor au existat acţiuni (două/trei) de lovire a victimei cu un corp tăietor-despicător (topor), într-o zonă vitală, la nivelul capului ce i-au pricinuit leziuni traumatice craniocerebrale grave, în urma cărora victima a decedat. Faţă de natura obiectului folosit în agresiune, apt de a ucide, zona corporală vizată, numărul şi intensitatea loviturilor cât şi urmările produse, este evident că inculpatul M.F. a acţionat cu intenţie directă, în sensul dispoziţiilor art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen., a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.

În recurs, inculpatul a invocat şi cazul de casare prev. de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M.F. pentru faptele săvârşite, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura şi gravitatea faptelor comise, infracţiuni contra vieţii şi patrimoniului, împrejurările comiterii faptelor, circumstanţele reale în care au fost săvârşite, urmările produse precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ce a mai comis anterior un omor.

Raportul de prima expertiză medico-legală psihiatrică din 1 aprilie 2011 întocmit de IML Mina Minovici a relevat că inculpatul manifestă instabilitate, impulsivitate, agresivitate prezentând diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv dar având capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat. Referatul de evaluare a evidenţiat că antecedentele penale ale inculpatului, incapacitatea sa de a se supune unor reguli de convieţuire, lipsa abilităţilor de relaţionare şi comunicare, manifestările imprevizibile pe fondul tulburării psihice şi al modului de viaţă marcat de izolare, condiţii severe de trai, interacţiuni umane sporadice şi lipsa unor relaţii afective indică riscul reluării de către inculpat a comportamentului său antisocial prin comiterea unor infracţiuni de violentă.

În trecut, inculpatul a mai săvârşit un omor, ceea ce a atras încadrarea juridică a faptei sale din prezenta cauză în omor deosebit de grav; se reţine că prin Sentinţa penală nr. 60 din 2 iulie 1991 a Tribunalului Judeţean Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 1921/27 noiembrie 1991 a Curţii Supreme de Justiţie, inculpatul M.F. a mai fost condamnat la 7 ani închisoare pentru omor pentru că în noaptea de 9/10 octombrie 1990 fiind provocat de victima B.V. i-a aplicat acesteia mai multe lovituri în cap cu un ciomag, în urma cărora a decedat.

Distinct de această faptă, din fişa de cazier se reţine că inc. M.F. a mai suferit încă două condamnări dispuse prin Sentinţele penale nr. 14 din 22 iulie 1997 şi nr. 101 din 30 martie 2004 ale Judecătoriei Sebeş, de câte 3 ani şi 6 luni închisoare şi respectiv 5 ani închisoare pentru violare de domiciliu, distrugere şi vătămare corporală prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen. şi art. 181 C. pen.

În cauză, fiind stabilite pedepse într-un cuantum orientat spre maximul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale) cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, prin lovirea repetată a victimei cu toporul în cap, infracţiunea de omor fiind comisă asupra unei persoane în vârstă de 42 de ani şi prin urmare în raport de criteriile enunţate o reducere a cuantumului pedepselor nu se justifică.

De asemenea, circumstanţele personale ale inculpatului - în vârstă de 40 ani, recidivist, ce a mai săvârşit în trecut un omor dar şi infracţiuni ca violare de domiciliu, distrugere, vătămare corporală, comportamentul său marcat de instabilitate, impulsivitate şi agresivitate, incapacitatea sa de a se supune regulilor de convieţuire cum raportul de expertiză psihiatrică şi referatul de evaluare întocmite în cauză au concluzionat - nu justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Avându-se în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită cât şi în ce priveşte comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unor pedepse inculpatului M.F. spre maximul special al pedepsei închisorii cu executare în regim de detenţie.

Constatând că decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. ]38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva Deciziei penale nr. 53/A din 23 septembrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş. Va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii preventive din data de 4 martie 2011 şi durata arestării preventive de la 7 martie 2011 la 12 decembrie 2011, iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva Deciziei penale nr. 53/A din 23 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş - secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii preventive din data de 4 martie 2011 şi durata arestării preventive de la 7 martie 2011 la 12 decembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4226/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 4219/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4222/2011. Penal