ICCJ. Decizia nr. 4243/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4243/2011
Dosar nr. 4820/1/2011
Şedinţa publică din 13 decembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Inculpatul R.D. a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare pentru tentativă de omor calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) din C. pen. (Sentinţa penală nr. 383/2002 a Tribunalului Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 123/2003 a Curţii de Apel Bacău şi Decizia penală nr. 4962 din 4 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Împotriva acestei ultime decizii, la data de 7 iunie 2011, condamnatul a formulat prezenta contestaţie în anulare, cazul invocat fiind cel prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. în motivarea cererii de contestaţie în anulare se arată că la judecarea recursului inculpatul s-ar fi aflat în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa de recurs deoarece se afla internat într-o unitate medicală din Irlanda.
Contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă în principiu pentru motivele ce se vor arăta:
Pe de o parte, potrivit art. 388 C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de celelalte părţi, în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere. Pe de altă parte, cazurile de contestaţie în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 386 lit. a) - e) din C. proc. pen.
De asemenea, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa admite în principiu contestaţia în anulare numai atunci când, printre altele, „... motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar";.
Examinarea admisibilităţii în principiu nu este o etapă pur formală a soluţionării cererii de contestaţie în anulare, ci are rolul de a respinge acele cereri care numai aparent sunt întemeiate pe unul dintre cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Astfel, se constată cu privire la înscrisurile depuse pentru a sprijini cererea de contestaţie în anulare următoarele:
- primul înscris a fost întocmit în mai-iunie 2011, şi se referă la o internare la data de 26 mai 2011;
- al doilea înscris este datat 23 iunie 2011, face referire la o intervenţie chirurgicală în anul 2003 şi exprimă o opinie medicală în sensul că „..în opinia mea, nu va fii apt să-şi reia obligaţiile de muncă pană cel puţin după ce ar fii urmat chimioterapie 1 noiembrie - 15 noiembrie 2003";;
- al treilea înscris este datat 22 iulie 2005, şi face referire la o intervenţie chirurgicală în perioada 27 iulie 2001-13 septembrie 2001, la o altă intervenţie chirurgicală din data de 14 ianuarie 2002, în continuare spitalizare câteva săptămâni, şi la o reinternare în august 2004.
În consecinţă, se constată că aceste înscrisuri nu se referă la data de 4 noiembrie 2003, când a avut loc judecarea recursului, înscrisul nr. 2, fiind - în realitate - doar o opinie medicală, neexistând date certe de internare medicală în Irlanda.
Revenind la cauza care a format obiectul Dosarului nr. 1671/2003, aflat pe rolul Înaltei Curţi, se mai constată următoarele:
- la fil. 16 este o cerere olografă a inculpatului, depusă la Serviciul registratură şi înregistrată la data de 10 iunie 2003, prin care se solicită amânarea cauzei pentru angajarea unui avocat;
- la fil. 34, se află delegaţia avocatului ales, datată 6 octombrie 2003;
- din partea introductivă a deciziei contestate rezultă că avocatul ales nu a formulat cereri prealabile acordării cuvântului în dezbateri ori că ar fi menţionat ceva în legătură cu situaţia inculpatului, în final acesta solicitând achitarea prin reţinerea legitimei apărări.
În condiţiile în care, potrivit legii române, prezenţa inculpatului nu este obligatorie, acesta a optat pentru angajarea unui avocat, care a fost prezent la judecarea recursului şi a pus concluzii pe fond.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte - în urma interpretării „per a contrario"; a dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen. - va respinge ca inadmisibilă în principiu contestaţia în anulare.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat R.D. împotriva Deciziei penale nr. 4962 din 4 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia penală pronunţată în Dosarul nr. 1671/2003.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4246/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4239/2011. Penal → |
|---|
