ICCJ. Decizia nr. 4234/2011. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4234/2011

Dosar nr. 1441/112/2011

Şedinţa publică din 13 decembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I) Prin Sentinţa penală nr. 71 din 1 iunie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 1441/112/2011 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus încetarea proceselor penale pornite faţă de inculpaţi, prin împăcare cu părţile vătămate, după cum urmează:

1. inculpatul C.D., fiul lui D. şi F., născut în judeţul Bistriţa-Năsăud, domiciliat în judeţul Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, pentru infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. (partea vătămată M.I.P.) şi lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată T.L.S.).

2. inculpatul C.I., fiul lui D. şi F., născut în judeţul Bistriţa-Năsăud, domiciliat în judeţul Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. (parte vătămată M.I.P.) şi vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (parte vătămată M.C.F.).

3. inculpatul minor C.L., fiul lui D. şi F., născut în judeţul Bistriţa-Năsăud, domiciliat în judeţul Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 99 şi următorul C. pen. (parte vătămată M.I.P.) şi vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următorul C. pen. (parte vătămată M.C.F.).

4. inculpatul M.C.D., fiul lui C. şi I., născut în judeţul Bistriţa-Năsăud, domiciliat în judeţul Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (părţi vătămate C.D. şi C.I.).

II) Prin aceeaşi sentinţă, au fost condamnaţi inculpaţii după cum urmează:

1. C.D., fiul lui D. şi F., născut în judeţul Bistriţa-Năsăud, domiciliat în judeţul Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

- tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., art. 74 lit. a) - c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile au fost comise în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

2. C.I., fiul lui D. şi F., născut în judeţul Bistriţa-Năsăud, domiciliat în judeţul Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzute de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

- tentativă de omor calificat, prevăzut de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., art. 74 lit. a) - c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile au fost comise în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a celor doi inculpaţi, iar în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 26 decembrie 2010, pentru ambii inculpaţi, la zi.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. faţă de cei doi inculpaţi.

3. C.L., fiul lui D. şi F., născut în judeţul Bistriţa-Năsăud, domiciliat în judeţul Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 99 şi următorul C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare;

- tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) - c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., art. 99 şi următorul C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a constatat că infracţiunile au fost comise în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul minor să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la cei trei inculpaţi.

4. M.C.D., fiul lui C. şi I., născut în judeţul Bistriţa-Năsăud, domiciliat în judeţul Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei stabilind potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen., un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.

III) Sub aspectul laturii civile, în baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea solidară a inculpaţilor C.D., C.I. şi C.L. (ultimul dintre aceştia în solidar şi cu părţile responsabile civilmente C.D. şi C.F.) la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părţilor vătămate, astfel:

- 5.982 RON către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, pentru internarea părţii vătămate M.C.D.;

- 2.794 RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa pentru internarea părţii vătămate M.I.P.;

S-a constatat stinsă latura civilă în ceea ce priveşte pretenţiile civile ale părţilor vătămate M.C.F., M.C.D. şi M.I.P., potrivit înţelegerii încheiate între părţi la data de 20 martie 2011.

S-a acordat av. C.S. suma de 600 RON cu titlu de onorariu avocaţial reprezentând 1/2 din onorariu avocaţial din oficiu pentru prestaţia sa până la momentul angajării apărătorului ales, sumă ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti. S-a acordat av. C.F. suma de 200 RON cu titlu de onorariu sumă ce se s-a avansat din aceleaşi fonduri.

Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpatul minor C.L., în solidar cu părţile responsabile civilmente, astfel: - inculpaţii C.D., C.I. şi C.L., la câte 700 RON; - inculpatul M.C.D., la 600 RON.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 661/P/2010 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor C.D. şi C.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. Pe de altă parte, inculpatul C.D. a mai fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi a uneia de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., iar inculpatul C.I. şi pentru comiterea a două infracţiuni de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. (prima dintre ele) şi respectiv cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (cea de a doua).

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus şi trimiterea în judecată a inculpatului minor C.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, tentativă de omor calificat şi două infracţiuni de vătămare corporală, cu încadrările juridice mai sus precizate, toate cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 99 şi urm. C. pen.

În fine, prin rechizitoriul menţionat s-a mai dispus trimiterea în judecată şi a inculpatului M.C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., şi a două infracţiuni de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În fapt, în sinteză, în sarcina inculpaţilor s-a reţinut că, în noaptea de 24 decembrie 2010, au provocat scandal în loc public, ocazie cu care au aplicat mai multe lovituri, cu corpuri contondente, persoanelor prezente, provocând leziuni corporale traumatice reciproce, leziunile produse victimei M.C.D. necesitând 45/46 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, viaţa acestuia fiindu-i pusă în primejdie.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 24 decembrie 2010, la Căminul Cultural din satul Cepari, aparţinător comunei Dumitra, s-a organizat o discotecă la care au participat mai mulţi tineri din localitate, astfel încât pe la miezul nopţii, în locul respectiv se aflau aproximativ 25 - 30 persoane.

La un moment dat, în intenţia de a face o glumă, numitul R.G., l-a lovit cu palma peste spate pe numitul M.C.D., după care s-a ascuns în spatele inculpatului C.D. Deranjat de gest, M.C.D. s-a întors şi văzându-l în faţa sa pe inculpatul C.D. a început să îi reproşeze acestuia comportamentul. Cei doi au început să discute în contradictoriu, discuţii ce au degenerat în agresiuni fizice reciproce, motiv pentru care au intervenit fraţii acestuia, respectiv M.I.P. şi M.C.F. de o parte, C.I. de cealaltă parte, dar şi numiţii M.M.A., M.F. şi alţii.

În altercaţia produsă, inculpaţii C.D. şi C.I. au fost loviţi, însă aceştia au lovit, la rândul lor, persoanele implicate până când cei doi fraţi au fost scoşi din local.

După aproximativ o oră, inculpaţii C.D. şi C.I. au revenit la căminul cultural, însoţiţi de fratele lor minor inculpatul C.L., înarmaţi cu un levier şi două bâte. Intrând în localul căminului cultural, inculpaţii au început să lovească persoanele pe care le-au întâlnit, vizând în principal pe cei trei fraţi M., cu intenţia de a se răzbuna pe aceştia.

Astfel, inculpatul C.I. l-a lovit cu bâta în cap pe M.I.P., iar după ce acesta a căzut, pierzându-şi cunoştinţa, a fost lovit şi de inculpaţii C.D. şi C.L.

Ulterior, cei trei fraţi C. şi-au croit drum printre tinerii aflaţi în căminul cultural, lovindu-i cu obiectele ce le aveau asupra lor pe numiţii N.S.I. (lovit de inculpatul C.I. în partea dreaptă a regiunii cervicale), T.L.S. (lovit de inculpatul C.D. peste mâna dreaptă), A.L.I. (lovit de inculpatul C.I. peste mâna dreaptă) şi V.D.L. (lovit de acelaşi inculpat peste mână) în timp ce se deplasau înspre scenă, aflată în partea opusă intrării. Ajungând în acest loc, inculpatul C.D. l-a lovit cu bâta, în cap, pe M.C.D., astfel încât acesta şi-a pierdut cunoştinţa şi a căzut, moment după care a fost lovit în continuare, cu bâta şi levierul, de către inculpaţii C.I. şi C.L.

Sesizând cele întâmplate, precum şi intenţia inculpatului minor C.L. de a continua să îl lovească pe cel căzut, în ajutorul acestuia a intervenit martorul M.M.A., care l-a rugat pe inculpatul minor să nu mai lovească. Cum însă inculpatul minor nu a dat curs acestei solicitări, martorul a ridicat mâna pentru a para lovitura dată de inculpat cu bâta, primind lovitura peste braţul stâng.

În aceste condiţii, a intervenit şi prietena părţii vătămate M.C.D., numita D.G., care s-a aşezat în genunchi în faţa inculpatului minor, rugându-l să nu îi mai lovească prietenul, însă acesta a lovit-o pe martoră, cu bâta, peste piciorul stâng.

În apropierea lui M.C.D. se afla fratele său M.C.F., care a fost lovit, la rândul său, cu bâta, de către inculpatul minor C.L.. în concret, inculpatul minor l-a lovit pe cel în cauză peste mâna pe care o ridicase să se apere, iar apoi l-a lovit în cap, astfel încât acesta şi-a pierdut cunoştinţa. Partea vătămată a fost lovită peste cap şi de către inculpatul C.I., aspect relevat de martorii oculari.

În final, realizând că despre cele întâmplate au fost sesizate organele de poliţie, cei trei fraţi C., au părăsit incinta căminului cultural şi au fugit de la faţa locului având asupra lor obiectele contondente.

S-a reţinut şi faptul că, din cauza comportamentului extrem de violent manifestat de cei trei fraţi, mulţi dintre tinerii prezenţi la faţa locului au părăsit incinta căminului cultural, de frică să nu fie bătuţi, sărind pe geam. Printre cei care au reacţionat în acest mod s-au numărat martorii A.L.I., T.O.F., T.V.G., B.A.L., C.C.I., C.A.V., D.D.V., L.A.G., T.G.N. şi T.M.N. Din acelaşi motiv, alţi tineri care se aflau în afara căminului (martorii H.M.V., M.R.I. şi D.D.A.) nu au mai îndrăznit să pătrundă în interior până la aplanarea scandalului.

Conduita agresivă a inculpaţilor C.D., C.I. şi C.L. s-a materializat în producerea de leziuni persoanelor vizate prin acţiunilor lor, după cum urmează:

- M.C.D. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 45/46 zile îngrijiri medicale, viaţa fiindu-i pusă în primejdie din cauza „hematomului extradural temporal drept";, la data de 26 decembrie 2010 acesta fiind supus unei intervenii chirurgicale în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj pentru evacuarea hematomului (raport de constatare medico-legală nr. 3344/II/a/79 din 27 decembrie 2010 emis de Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud şi foaia de observaţie clinică generală trimisă în copie la procuror, odată cu adresa de constituire ca parte civilă a unităţii spitaliceşti); această parte vătămată a prezentat nu mai puţin de 9 leziuni corporale traumatice, dintre care 6 în zona extremităţii cefalice;

- M.I.P. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale, prezentând un număr de 6 leziuni corporale traumatice (raport de constatare medico-legală din 27 decembrie 2010 emis de Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud); această parte vătămată a fost internată în perioada 25 - 31 decembrie 2010 în cadrul Spitalului Judeţean de urgenţă Bistriţa;

- M.C.F. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale prezentând un număr de 6 leziuni corporale traumatice (raport de constatare medico-legală din 27 decembrie 2010 emis de Serviciul Judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud); această parte vătămată a refuzat internarea în cadrul Spitalului judeţean de urgenţă Bistriţa (actul medico-legal);

- M.M.A. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 1/2 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală din 27 decembrie 2010 emis de Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud); persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă faţă de inculpatul minor C.L. pentru comiterea infracţiunii de lovire;

- D.G. a suferit leziuni corporale traumatice ce nu au necesitat spre vindecare zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală din 27 decembrie 2010 emis de Serviciul judeţean de medicină-legală Bistriţa-Năsăud); persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă faţă de inculpatul minor C.L. pentru comiterea infracţiunii de lovire;

- N.S.I. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare 7/8 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală din 28 decembrie 2010 emis de Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud); persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă faţă de inculpatul C.I. pentru comiterea infracţiunii de lovire;

- U.V.C. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 1/2 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală din 28 decembrie 2010, emis de Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud); persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă faţă de inculpatul C.D. pentru comiterea infracţiunii de lovire;

- M.F. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 8/9 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală din 28 decembrie 2010 emis de Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud); persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă faţă de inculpatul C.I. pentru comiterea infracţiunii de lovire;

- T.L.S. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 4/5 zile de îngrijiri medicale (raportul de constatare medico-legală din 28 decembrie 2010, emis de Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud); partea vătămată a formulat plângere prealabilă faţă de inculpatul C.D. pentru comiterea infracţiunii de lovire;

- A.L.I., deşi a fost lovit de către inculpatul C.I. nu s-a prezentat la medicul legist pentru a fi examinat, nu a formulat plângere prealabilă pentru comiterea infracţiunii de lovire asupra sa;

- V.D.L., deşi a fost lovit de către inculpatul C.I. nu s-a prezentat la medicul-legist pentru a fi examinat, nu a formulat plângere prealabilă pentru comiterea infracţiunii de lovire asupra sa.

La rândul lor, inculpaţii C.D., C.I. au suferit leziuni corporale traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 5 - 6 zile de îngrijiri medicale (în cazul primului dintre aceştia), respectiv 2 - 3 zile de îngrijiri medicale (pentru cel de-al doilea), astfel cum rezultă din actele medico-legale întocmite în cauză.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpaţilor C.D., C.I. şi C.L. (minor), care în noaptea de 24 decembrie 2010, aflându-se în loc public, au comis acte ori gesturi şi s-au dedat la manifestări prin care s-a tulburat în mod grav ordinea şi liniştea publică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., în cazul inculpaţilor C.D. şi C.I. şi art. 99 şi urm. C. pen. în cazul inculpatului minor, în cazul tuturor inculpaţilor cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Faptele inculpatului C.D. care în noaptea de 24 decembrie 2010, împreună cu fraţii săi, inculpaţii C.I. şi C.L. a aplicat lovituri cu corpuri dure victimelor M.C.D. şi M.I.P., acestea fiind lovite inclusiv în zona extremităţii cefalice, producându-le victimelor leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale, viaţa primei victime fiind pusă în primejdie, celei de-a doua victime nefiindu-i pusă viaţa în primejdie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat în forma tentativei (partea vătămată M.C.D.) prev. de art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2), cu aplicarea art. 20 C. pen. şi art. 75 lit. a²) şi c) C. pen. şi vătămarea corporală (partea vătămată M.I.P.), prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., iar fapta aceluiaşi inculpat de a o lovi pe partea vătămată T.L.S. aceasta suferind leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 4/5 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., faptele aflându-se în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. Faptele inculpatului C.I. care în noaptea de 24 decembrie 2010 împreună cu fraţii săi, inculpaţii C.D. şi C.L. a aplicat lovituri cu corpuri dure părţilor vătămate M.C.D. şi M.I.P., acestea fiind lovite inclusiv în zona extremităţii cefalice, producându-le victimelor leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale, viaţa primei victime fiind pusă în primejdie, în aceeaşi împrejurare, cu fratele său minor, inculpatul C.I., lovind-o pe partea vătămată M.C.F., producându-i acesteia leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale, viaţa acestei victime nefiind pusă în primejdie, întrunesc elementele constitutive a unei infracţiuni de omor calificat în forma tentativei, prev. de art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) cu aplicarea art. 20 C. pen., şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen. (parte vătămată M.C.D.) şi a două infracţiuni de vătămare corporală, cea asupra părţii vătămate M.I.P., fiind prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a doua, asupra părţii vătămate M.C.F., fiind prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., toate faptele fiind în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. Faptele inculpatului minor C.L. care în noaptea de 24 decembrie 2010, împreună cu fraţii săi, inculpaţii C.D. şi C.I. a aplicat lovituri cu corpuri dure părţilor vătămate M.C.D. şi M.I.P., producându-le victimelor leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale, viaţa primei victime fiind pusă în primejdie, apoi, în aceeaşi împrejurare împreună cu fratele său, inculpatul C.I. a lovit-o pe partea vătămată M.C.F., producându-le victimelor leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale, viaţa acestei victime nefiind pusă în primejdie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat în forma tentativei (parte vătămată M.C.D.), prev. de art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) alin. (2) cu aplicarea art. 20 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 99 şi urm. C. pen., precum şi a două infracţiuni de vătămare corporală, cea asupra părţii vătămate M.I.P. fiind prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi 99 şi urm. C. pen., a doua asupra părţii vătămate M.C.F. fiind prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., toate faptele fiind în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. în fine, faptele inculpatului M.C.D., astfel cum au fost acestea descrise întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (două fapte -părţi vătămate C.D. şi C.I.).

După sesizarea instanţei de judecată, anterior începerii cercetărilor judecătoreşti, inculpaţii au declarat personal că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu, solicitând potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Ca urmare, instanţa de fond a procedat la audierea acestora, ocazie cu care inculpaţii au declarat că recunosc în totalitate faptele reţinute în actul de acuzare şi nu solicită administrarea de probe.

Pe de altă parte, inculpaţii C.D., C.I. şi C.L. au învederat instanţei de fond că s-au împăcat cu părţile vătămate M.C.F. şi M.I.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală comisă în dauna acestora, convenind asupra stingerii laturii civile, prin plata unor despăgubiri civile atât către cele două părţi vătămate, anterior menţionate cât şi către partea vătămată M.C.D. Această înţelegere a fost consemnată în scriptul purtând acelaşi titlu, întocmit între părţi şi depus la dosarul instanţei. Prezente în instanţă la termenul din 20 aprilie 2011, părţile vătămate M.I.P., M.C.F. şi M.C.D. au confirmat împăcarea survenită şi realitatea celor consemnate în actul intitulat „înţelegere";, mai sus menţionat. Cu aceeaşi ocazie, partea vătămată T.L.S. a învederat instanţei de fond că s-a împăcat cu inculpatul C.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire, împrejurarea confirmată de inculpat. În fine, inculpatul M.C.D. a relevat că s-a împăcat, sub aspectul săvârşiri infracţiunilor de lovire comise faţă de părţile vătămate C.D. şi C.I., fapt confirmat de cele două părţi vătămate.

Cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă de omor calificat (faptă reţinută în sarcina celor trei fraţi C.), în vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen., date fiind circumstanţele săvârşirii faptelor. În concret, s-a relevat că incidentul a fost declanşat de alte persoane aflate la discotecă; că nu au venit la Căminul cultural cu intenţia de a bate pe cineva şi, cu atât mai puţin, de a ucide vreo persoană; că inculpaţii erau singuri şi în consecinţă au lovit la întâmplare pentru a scăpa de agresori.

În opinia instanţei de fond aceste apărări sunt nejustificate deoarece nu au acoperire în probele cauzei. Este real că debutul incidentului nu s-a datorat inculpaţilor dar în egală măsură nu se poate imputa acest fapt nici părţilor vătămate. Oricum, acest prim moment s-a încheiat prin îndepărtarea inculpaţilor C.D. şi C.I. din căminul cultural iar ceea ce a urmat s-a datorat exclusiv conduitei culpabile a inculpaţilor. După ce au fost obligaţi să părăsească discoteca cei doi inculpaţi majori l-au „convocat"; pe fratele lor minor, C.L., s-au înarmat cu bâte şi leviere şi au revenit la localul în cauză cu „intenţia directă"; de a aplica corecţii fizice fraţilor M. şi, implicit de a provoca scandal. În acest scop, inculpaţii au pătruns înarmaţi în localul discotecii după care, văzând-o pe partea vătămată M.I.P. în apropierea uşii de acces, au lovit-o pe aceasta cu bâta în cap (inculpatul C.I.) iar după ce aceasta a căzut, pierzându-şi cunoştinţa, a fost lovită în continuare de ceilalţi doi inculpaţi. Apoi, cei trei inculpaţi au sesizat că ceilalţi doi fraţi M. se aflau în partea opusă a sălii, lângă scenă, motiv pentru care, cu ajutorul obiectelor contondente ce le aveau asupra lor, şi-au „croit drum"; înspre cei doi fraţi iar odată ajunşi lângă aceştia i-au lovit cu putere în zona capului. Intensitatea loviturilor aplicate celor trei fraţi -părţii vătămate, reflectate de gravitatea leziunilor produse, cu consecinţa numărului mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, relevă intenţia inculpaţilor de a se concentra asupra celor trei fraţi în ideea răzbunării. Celelalte persoane agresate au constituit doar „victime colaterale"; pentru inculpaţi, acestea fiind lovite fie pentru a le îndepărta din drumul lor înspre locul unde se aflau fraţii M., fie pentru a le intimida şi a le determina să se retragă sau să se abţină de la a interveni în apărarea victimelor vizate de agresori.

În opinia instanţei de fond, în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei mai grave reţinută în sarcina inculpaţilor este relevant că analiza factorilor obiectivi, esenţiali în decelarea elementului subiectiv, conduc la concluzia că inculpaţii au acţionat cu intenţie - cel puţin indirectă - de a ucide. În concret, inculpaţii au aplicat lovituri cu obiecte contondente victimei M.C.D., apte de a produce decesul, au vizat o zonă vitală a corpului, lovind victima în cap cu intensitate sporită, împrejurare demonstrată de numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării (45 - 46) dar şi de faptul că viaţa victimei a fost pusă în primejdie. Sub acest ultim aspect relevant este că, în urma agresiunii exercitate asupra sa, numitul M.C.D. a suferit un număr de 9 leziuni corporale traumatice din care nu mai puţin de 6 vizează zona capului, respectiv extremitatea cefalică.

Pentru toate aceste considerente instanţa de fond a apreciat că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpaţi faţă de partea vătămată M.C.D., reţinută prin actul de sesizare, este corectă, fapta întrunind elementele constitutive ale tentativei de omor calificat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii C.D., C.I. şi C.L., solicitând admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând cauza, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pe motivul că în dispozitivul hotărârii se menţionează doar faptele, iar în motivarea acesteia nu se arată că s-ar fi respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţi. În subsidiar, inculpaţii au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, rejudecând cauza, să se admită cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei şi reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor.

În motivele de apel, inculpaţii - prin apărătorul ales al acestora - au arătat că fapta pentru care au fost condamnaţi nu este tentativă de omor calificat, având în vedere latura obiectivă a infracţiunii. Din probele administrate în cauză, nu ar rezulta elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, pentru că inculpaţii nu au urmărit să suprime viaţa victimei, ci doar s-au prezentat în localul unde a avut loc comiterea faptelor pentru a aplica o corecţie părţilor vătămate, iar din punctul lor de vedere agresiunile exercitate asupra acestora erau motivate. Chiar dacă din certificatul medico-legal rezultă că viaţa victimei a fost pusă în pericol, inculpaţii au venit în acel loc cu intenţia de a lovi pe părţile vătămate şi nu de a suprima viaţa victimei. Cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor, aceştia au arătat că, deşi au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea unei fapte grave, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, fapt constatat şi de către instanţa de fond, care a manifestat clemenţă faţă de ei. Inculpaţii au mai solicitat să fie reanalizată situaţia de fapt, cu reducerea pedepselor aplicate, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere, potrivit art. 86¹ C. pen., şi pentru motivul că inculpaţii s-au împăcat cu părţile vătămate, că nu au antecedente penale şi că au recunoscut săvârşirea infracţiunilor, iar din referatele de evaluare rezultă că nu sunt persoane agresive.

Prin Decizia penală nr. 132A din 06 iulie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii:

C.D. (fiul lui D. şi F., aflat în Penitenciarul Gherla);

C.I. (fiul lui D. şi F., aflat în Penitenciarul Gherla);

C.L. - domiciliat în judeţul Bistriţa-Năsăud.

A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor C.D. şi C.I. şi s-a dedus din durata pedepselor aplicate de prima instanţă, timpul privării de libertate de la 25 decembrie 2010 la zi, pentru ambii inculpaţi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii recurenţi - C.D., C.I. şi C.L. - să plătească fiecare câte 300 RON - cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt conformă cu realitatea şi necontestată de inculpaţi, care au recunoscut săvârşirea infracţiunilor, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., referitoare la reducerea pedepselor cu o treime, şi au solicitat judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpaţi, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. pentru inculpaţii C.D. şi C.I. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.L.

a) s-a menţionat că solicitarea inculpaţilor de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pe motiv că în dispozitivul sentinţei nu s-a arătat că se respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen. nu este întemeiată cu următoarea motivare:

Instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, arătând în detaliu în considerentele hotărârii, de ce anume fapta reţinută în sarcina inculpaţilor constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat şi nu cea de vătămare corporală gravă, sens în care nu mai era necesar să menţioneze în dispozitivul sentinţei că respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpaţi.

b) neîntemeiată a fost apreciată şi solicitarea inculpaţilor, prin apărătorul ales al acestora, de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă de omor calificat în vătămare corporală gravă, cu următoarea motivare:

Esenţial pentru încadrarea juridică a faptei inculpaţilor, după caz, în tentativă de omor calificat (art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.) ori în vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen. este stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei cu care au săvârşit infracţiunea.

Dacă în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul tentativei la omor intenţia este de ucidere. Este adevărat că infracţiunea prevăzută în art. 182 alin. (2) C. pen. poate avea ca element subiectiv şi intenţia depăşită, însă, în acest caz, făptuitorul acţionează nu cu intenţia de omor, ci cu cea generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav - punerea în primejdie a vieţii persoanei - fiind imputat acestuia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar şi caracteristică pentru forma mixtă de vinovăţie „praeterintenţie";.

În cazul infracţiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârşite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor şi împrejurările în care au fost săvârşite - că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma.

Astfel, există tentativă de omor, şi nu vătămare corporală, ori de câte ori inculpatul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional.

Anumite stări ale infractorului (stare de ebrietate avansată) ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului, nu au relevanţă în sine, întrucât intenţia de omor se deduce din modul în care a acţionat, iar nu din elemente exterioare.

Forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii, rezultă din materialitatea actului, din relaţiile personale anterioare existente între inculpat şi victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului.

Pentru existenţa infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută în art. 182 alin. (2) C. pen., este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acţionat cu praeterintenţie.

În vederea delimitării infracţiunii de vătămare corporală gravă de tentativa la omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină seama de toate datele de fapt, începând cu cele referitoare la obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce şi terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistenţe medicale calificate şi de urgenţă punea în primejdie viaţa victimei.

Ceea ce deosebeşte infracţiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieţii persoanei de tentativă la infracţiunea de omor, este poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de acţiunile care constituie latura obiectivă a infracţiunii.

În timp ce în cazul faptelor prevăzute în art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen., inculpatul acţionează cu praeterintenţie - în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecinţă mai gravă şi anume punerea în primejdie a vieţii acesteia, consecinţă care depăşeşte intenţia făptuitorului şi în raport cu care el se află în culpă - în cazul tentativei la infracţiunea de omor, acesta acţionează numai cu intenţie. Practica judiciară este unanimă atunci când reliefează că „pentru stabilirea poziţiei subiective a făptuitorului trebuie să se ţină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în ceea ce priveşte consecinţa mai gravă produsă, atunci acesta va răspunde pentru tentativă la infracţiunea de omor";.

A arătat instanţa de apel că este adevărat că prima fază a incidentului nu s-a datorat comportamentului inculpaţilor, însă acest moment s-a încheiat prin îndepărtarea inculpaţilor C.D. şi C.I. din căminul cultural. Faza a doua a incidentului se datorează exclusiv inculpaţilor, care după ce au fost obligaţi să părăsească localul, l-au convocat pe fratele lor minor C.L., s-au înarmat cu bâte, leviere şi au revenit la căminul cultural cu intenţia directă de a aplica anumite corecţii fizice părţilor vătămate, respectiv fraţilor M. Cu acest scop, inculpaţii au pătruns înarmaţi în local şi găsind-o pe partea vătămată M.I. în apropierea uşii de acces, inculpatul C.I. l-a lovit pe acesta cu bâta peste cap, în urma acestei lovituri partea vătămată a căzut pe pardoseală, pierzându-şi cunoştinţa, fiind lovită în continuare de ceilalţi doi inculpaţi. După aceasta, cei trei inculpaţi sesizând că ceilalţi doi fraţi M. se aflau în partea opusă a sălii, respectiv lângă scenă, cu ajutorul obiectelor pe care le aveau asupra acestora, şi-au creat drum înspre ceilalţi doi fraţi şi ajunşi lângă aceştia, i-au lovit cu putere în zona capului. Intensitatea loviturilor aplicate părţilor vătămate, care reflectă gravitatea leziunilor produse, durata mare a numărului de zile de îngrijiri medicale, relevă intenţia inculpaţilor de a se concentra asupra celor trei fraţi M. în ideea răzbunării. Persoanele agresate, altele decât fraţii M., sunt victime colaterale, acestea fiind lovite fie pentru a le îndepărta din calea lor spre locul unde se aflau fraţii M., fie pentru a le intimida, să se retragă sau să se abţină de la a interveni în apărarea victimelor vizate de inculpaţi.

A concluzionat instanţa de prim control judiciar că, din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpaţii au aplicat lovituri cu obiecte contondente victimei M.C.D., apte să producă decesul acesteia, au vizat o zonă vitală a corpului (capul victimei), lovind victima cu intensitate sporită, împrejurare care rezultă din durata mare de zile de îngrijiri medicale, respectiv 45 - 46 zile şi de faptul că viaţa victimei a fost pusă în primejdie, victima suferind un număr de 9 leziuni traumatice, din care 6 vizează zona capului, faptă care constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat şi nu cea de vătămare corporală gravă, aşa cum în mod neîntemeiat susţin inculpaţii în motivele de apel, iar viaţa victimei a fost salvată prin intervenţia de urgenţă a organelor medicale de înlăturare a unui hematom rezultat în urma agresiunilor exercitate de inculpaţi asupra acesteia.

c) s-a opinat că nici solicitările inculpaţilor de reducere a pedepselor aplicate acestora şi schimbarea modalităţii de executare, într-o formă neprivativă de libertate, nu sunt întemeiate, cu următoarea motivare:

Instanţa de fond a ţinut seama de faptul că inculpaţii nu au antecedente penale, că au recunoscut săvârşirea infracţiunilor, reţinând în favoarea acestora circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) - c) C. pen. şi reducând pedepsele aplicate inculpaţilor sub limita minimă prevăzută de lege, aplicând o pedeapsă de câte 4 ani închisoare pentru inculpaţii majori şi de 2 ani închisoare pentru inculpatul minor, iar reducerea acestor pedepse sub limita stabilită de instanţa de fond nu ar fi în măsură să contribuie la reeducarea inculpaţilor, raportat la faptele comise de aceştia, împrejurările în care au fost săvârşite infracţiunile, respectiv într-un local unde se aflau foarte multe persoane, modalitatea de săvârşire a infracţiunilor şi urmările produse, motive pentru care apreciem că singura modalitate de executare a pedepselor este regimul de detenţie.

d) în final, s-a arătat că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii C.D. şi C.I., respectiv dispoziţiile art. 143 şi 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă şi în prezent, iar raportat la faptul că aceştia au fost condamnaţi de către instanţa de fond la pedeapsa de câte 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pedepse menţinute şi în apel, în baza art. 350 C. proc. pen. urmează să fie menţinută starea de arest a inculpaţilor pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal şi pentru a împiedica o eventuală sustragere a inculpaţilor de la executarea pedepselor.

Împotriva deciziei, cei trei inculpaţi - C.I., C.D. şi C.L. - au declarat recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

În sinteză, s-a susţinut că este greşită încadrarea juridică dată faptelor de către cele două instanţe (apreciindu-se ca fiind corectă încadrarea juridică în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., ori în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.), iar în subsidiar, că este greşită şi individualizarea judiciară a pedepselor (în opinia apărării justificându-se reducerea cuantumurilor pedepselor până la o limită care să facă legală aplicarea unor modalităţi neprivative de executare), acestea fiind susţinute ca fiind cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi pct. 14 din C. proc. pen.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- inculpaţii au solicitat ca judecarea cauzei penale să se desfăşoare prin aplicarea procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., adică pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale;

- în această situaţie, apărarea - în recurs - nu mai poate pune în discuţie - sub aparenţa discutării încadrării juridice dată faptelor - unele împrejurări de fapt (cum ar fi participaţia penală, prezenţa şi participarea coinculpatului C.L. la săvârşirea faptelor), astfel cum acestea au fost expuse în actul de sesizare;

- încadrarea juridică a faptelor (corectă în opinia inculpaţilor fiind cea prevăzută de art. 181 C. pen., infracţiunea de vătămare corporală) a fost pusă în discuţie contradictorie la instanţa de fond şi, de asemenea, a constituit unul dintre motivele de apel care au fost supuse examinării instanţei de prim-control judiciar).

a) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.

Ambele instanţe au examinat cererea/critica inculpaţilor (referitoare la încadrarea juridică dată faptelor) şi, cu ample argumente, de natură probatorie, dar şi de natură juridică şi jurisprudenţială - astfel cum au fost deja menţionate - le-au apreciat ca neîntemeiate.

Înalta Curte îşi însuşeşte integral motivarea în fapt şi în drept a sentinţei, precum şi a deciziei atacate, cu privire la încadrarea juridică, apreciind că nu se impune reluarea acestora, suplimentarea acestora referindu-se însă la următoarele aspecte:

Pentru reţinerea intenţiei de omor cu care a acţionat făptuitorul, în varianta normativă rezultată din încadrarea juridică menţionată în rechizitoriu, aspect de drept pus în discuţie contradictorie la toate etapele procedurii judiciare (la instanţa de fond, la instanţa de apel şi la instanţa de recurs), sunt următoarele argumente:

Omorul se săvârşeşte cu intenţie de a suprima viaţa unei persoane (animus necandi), iar nu cu intenţie generală de a vătăma. Expresia „uciderea unei persoane";, utilizată de textul art. 174 C. pen., cuprinde implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei. Intenţia are două forme: directă şi indirectă. Fapta este săvârşită cu intenţie directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte"; (art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.), iar cu intenţie indirectă când „prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui"; (art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.). Ceea ce deosebeşte deci intenţia directă, de intenţia indirectă, este elementul volitiv. În timp ce la intenţia directă făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat şi nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.

În practica judiciară, intenţia de ucidere se deduce din materialitatea actului (dolus ex re) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia infractorului faţă de rezultat. Demonstrează astfel intenţia de ucidere: perseverenţa cu care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri care au cauzat leziuni grave; multitudinea loviturilor şi locul aplicării lor, unele interesând regiuni vitale ale corpului; uneori chiar aplicarea unei singure lovituri în zone anatomice extrem de vulnerabile, sau în profunzime; intensitatea cu care loviturile au fost aplicate şi repetarea lor pe tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur, etc. Deosebit de importante pentru caracterizarea poziţiei făptuitorului faţă de rezultat sunt împrejurările în care s-a produs actul de violenţă şi care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve intenţia de ucidere.

Aşa cum a reţinut instanţa de fond, partea vătămată a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 45/46 zile îngrijiri medicale, viaţa fiindu-i pusă în primejdie din cauza „hematomului extradural temporal drept";, la data de 26 decembrie 2010 acesta fiind supus unei intervenţii chirurgicale în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj pentru evacuarea hematomului (raport de constatare medico-legală din 27 decembrie 2010 emis de Serviciul judeţean de medicină legală Bistriţa-Năsăud, şi foaia de observaţie clinică generală trimisă în copie la procuror, odată cu adresa de constituire ca parte civilă a unităţii spitaliceşti); această parte vătămată a prezentat nu mai puţin de 9 leziuni corporale traumatice, dintre care 6 în zona extremităţii cefalice.

Examinarea declaraţiilor părţilor vătămate şi ale martorilor, precum şi menţiunile actelor medico-legale, relevă consecinţele agresiunii asupra părţii vătămate şi dovedesc gravitatea actelor de violenţă, a loviturilor aplicate. Zona anatomică vizată de către inculpaţi, precum şi natura obiectelor vulnerante folosite de către aceştia sugerează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, intenţia de omor cu care au acţionat faţă de partea vătămată, iar nu intenţia generală de vătămare corporală.

b) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În favoarea inculpaţilor au fost reţinute circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii semnificative a pedepselor sub minimul legal, efectul de reducere fiind însă limitat de împrejurările concrete ale săvârşirii faptelor, împrejurări care totuşi, obiectiv, se regăsesc ca circumstanţe agravante.

În aceste condiţii, cererea inculpaţilor pentru o nouă reducere a pedepselor, reducere care să facă aplicabile dispoziţiile art. 81 sau art. 86¹ C. pen. (referitoare la modalităţi de executare a acestora neprivative de libertate) nu este întemeiată, gravitatea concretă a faptelor nejustificând concluzia că scopul pedepselor aplicate poate fi atins fără executarea efectivă a acestora.

În concluzie, în acord cu cele două instanţe, Înalta Curte - însuşindu-şi integral argumentele instanţei de fond şi ale instanţei de apel, expuse în partea expozitivă a hotărârilor atacate, secţiunea referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor - apreciază că pedepsele aplicate fiecărui inculpat răspund atât criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând principiul proporţionalităţii între gravitatea faptei şi datele personale ale făptuitorului.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.I., C.D. şi C.L. împotriva Deciziei penale nr. 132/A din 6 iulie 2011 a Curţii de Apel Cluj - secţia penală şi de minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor C.I. şi C.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 decembrie 2010 la 13 decembrie 2011.

Obligă recurenţii inculpaţi C.I., C.D. şi C.L. la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4237/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4230/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 4222/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 4226/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 4227/2011. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4230/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 4237/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 4239/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 4243/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 4246/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs