ICCJ. Decizia nr. 4251/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4251/2011
Dosar nr. 8591/62/2010
Şedinţa publică din 14 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
A. Prin Sentinţa penală nr. 83/S din 02 martie 2011, Tribunalul Braşov a dispus următoarele:
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul M.N.A. - la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de omor.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului M.N.A. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 22 iulie 2010 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea probelor biologice de la inculpatul M.N.A. în vederea introducerii profilului său genetic în SNDGJ, prelevare care se va realiza la eliberarea persoanei condamnate din penitenciar.
Următoarele obiecte existente la camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov, potrivit procesului-verbal de la fila 5 dosar instanţă.
- volumul I, constituie mijloace materiale de probă şi vor rămâne ataşate dosarului cauzei: kit ADN victimă; prosop albastru; sfoară şi şnur; pătură; îmbrăcăminte victimă; 3 scânduri somieră; saltea pat; mop; pahare ridicate din bucătărie (5 buc); prosop din dormitor; prosop din baie; bluză roz; pet-uri plastic (5 buc); pahare din sticlă cu picior; tricou verde; racord scurgere chiuvetă baie; 2 eprubete cu lichid extras din 2 pahare cu picior din sticlă; periuţă dinţi; urmă contact robinet; fire păr de sub părul din dormitor; 2 saci menajeri sertar bucătărie; pieptene din dulap dormitor; urme de sânge - grup sanitar; urme de sânge - dormitor; perdea duş; mochetă port-bagaj auto X; bunuri banchetă spate auto X; 4 preşuri auto X; ghem sfoară albă auto X; fire de păr şi microurme de pe bancheta stânga spate AMO; bandă adezivă auto X; factură SELGROS auto X; 4 eprubete cu sol de deasupra roţilor auto X; bilet hârtie din portbagaj auto X; plantă de pe scut auto X; urme sol portbagaj auto X; 2 fragmente cornoase preş spate auto X; obiecte portieră stânga faţă auto Y; parasolar auto Y; obiecte bancheta spate auto Y; recipient cu substanţă cu aspecte de sânge de pe bancheta dreapta spate, şezut auto Y; tester - parasolar auto Y; tester - pachet gumă auto Y; tester - bancheta din spate auto Y; 3 mănuşi transparente din portbagaj auto Y.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părţii civile K.E. suma de 5.000 Ron cu titlu de daune materiale.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părţii civile M.E. contravaloarea în lei, la data plăţii, a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale şi a respins restul pretenţiilor formulate de partea civilă M.E. cu titlu de daune morale şi suma solicitată cu titlu de daune materiale.
A constatat că partea vătămată M.M. nu a precizat cuantumul pretenţiilor civile.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părţii civile K.D. suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale şi a respins restul pretenţiilor formulate de această parte civilă.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul să plătească în favoarea minorului parte civilă N.B.G. - reprezentat prin curator special K.E. - suma de 700 RON lunar cu titlu de prestaţii periodice începând de la data faptei - 22 iulie 2010 şi până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani; a obligat inculpatul să plătească părţii civile minore N.B.G. - reprezentată prin curator special K.E. - contravaloarea în lei, la data plăţii, a sumei de 50.000 euro, cu titlu de daune morale şi a respins restul pretenţiilor formulate pentru minoră de curatorul special K.E.
În baza art. 189, 191 C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de 3.800 RON reprezentând cheltuieli judiciare, sumă ce include cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale - în cuantum de 2.200 RON - şi în cursul judecăţii - suma de 1.600 RON, inclusiv onorariu avocat oficiu pentru minora N.B.G.; a obligat inculpatul să plătească părţii civile M.E. suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prima instanţă a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov din data de 10 august 2010, emis în Dosarul penal nr. 2782/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.N.A. pentru infracţiunea de omor prevăzută în art. 174 alin. (1) C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul M.N.A., în data de 19 iulie 2010, în jurul orelor 22:30, pe fondul unui conflict spontan, determinat de gelozie, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, în zona feţei şi capului, numitei N.E.G., concubina sa, timp în care sus-numitul a şi sugrumat-o, provocându-i acesteia decesul.
În cursul urmăririi penale s-a administrat următorul probatoriu: procese-verbale de cercetare la faţa locului din 21 iulie 2010 şi 22 iulie 2010, însoţite de planşe foto grafice şi video-filmare; proces-verbal de reconstituire, planşă fotografică şi video-filmare; concluzii medico-legal preliminare; raport medico-legal de autopsie nr. 231/2010; declaraţia reprezentantului legal al părţii vătămate N.B.G.; declaraţia părţilor vătămate M.E. şi M.M.; procese-verbale şi planşe fotografice; declaraţiile martorilor K.E.G., R.S., H.A., R.I., M.R., B.G., M.N., M.J., T.D.M., M.G., G.M., M.C., D.R., Z.S., I.M., E.S.C., B.B.I., P.F.M., P.M., I.G.M.; declaraţia inculpatului M.N.A.; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În cursul judecăţii s-a procedat la audierea inculpatului, a martorilor din lucrări - mai puţin a numitului R.S. -, s-a întocmit referat de evaluare de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov cu privire la mediul social din care provine inculpatul; s-a dispus audierea martorilor propuşi în circumstanţiere de către inculpat – V.S., B.Z., A.M.; s-au audiat martorii propuşi în dovedirea laturii civile – P.D., F.I. şi D.M.; s-au depus înscrisuri reprezentând veniturile obţinute de victimă în ultimele 6 luni anterioare datei survenirii decesului; răspunsul SC T.T. SRL; s-a efectuat o testare psihologică detaliată a inculpatului la solicitarea acestuia, probă însuşită de reprezentantul Ministerului Public şi s-a întocmit un supliment la raportul de expertiză medico-legală referitor la necesitatea aplicării vreunei măsuri de siguranţă faţă de inculpat.
Părţile vătămate s-au constituit părţi civile după cum urmează: N.B.G. a solicitat prin curatorul său obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 RON reprezentând daune materiale, suma de 500.000 euro cu titlu de daune morale şi stabilirea unei pensii de întreţinere în favoarea sa şi în sarcina inculpatului; partea civilă M.E. s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 euro reprezentând daune morale, precizând ulterior, după citirea actului de sesizare, că solicită şi acordarea de daune materiale; partea civilă K.D.F. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale; partea civilă K.E. a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în cuantum de 5.000 RON.
Examinând materialul probatoriu administrat în cauză, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul M.N.A. (persoană divorţată) şi victima N.E.G. (văduvă) au întreţinut o relaţie de concubinaj începând cu mijlocul anului 2008. Relaţia celor doi a devenit mai apropiată, sens în care în cursul anului 2009 s-au mutat împreună într-o locuinţă închiriată situată pe strada L. din municipiul Braşov, iar în luna ianuarie 2010 s-au mutat în apartamentul situat pe strada N. din municipiul Braşov, apartament cu trei camere. Victima avea un copil din prima căsătorie, copil cu care a locuit în permanenţă, exceptând perioadele în care copilul mergea la bunici - la sfârşit de săptămână.
Inculpatul a susţinut că a avut cu victima o relaţie foarte apropiată în perioada 2008 - 2010, intenţionând să întemeieze o familie cu aceasta. Potrivit declaraţiilor coroborate ale martorilor audiaţi în cauză, instanţa a constatat că inculpatul a adoptat în relaţiile cu victima, în perioada cât au fost împreună, un comportament duplicitar, continuând în acelaşi timp să întreţină relaţii de familie cu fosta soţie şi fiicele sale din prima căsătorie (depoziţiile martorilor M.J., V.S.); această situaţie e posibil să fi fost cunoscută şi victimei - martora M.J. susţinând că a solicitat victimei să pună capăt relaţiei pe care o avea cu inculpatul. Relaţiile dintre inculpat şi victimă nu au fost acceptate de familia acesteia din urmă, dar nici de către părinţii inculpatului, intervenţiile din ambele părţi determinând în parte neînţelegerile dintre victimă şi inculpat.
În cursul anului 2010, în luna martie, inculpatul şi victima au demarat împreună o afacere comercială - renovând şi deschizând o cafenea. Ulterior, relaţia dintre victimă şi inculpat s-a deteriorat, iar victima a intenţionat să pună capăt acesteia. Potrivit depoziţiei inculpatului, începând cu data de 10 - 11 iulie 2010, nu a mai locuit împreună cu victima, stabilind de comun acord să se despartă o perioadă de timp; inculpatul a susţinut că, în perioada în care au fost despărţiţi, victima îl contacta telefonic şi s-a mai întâlnit cu aceasta. La începutul lunii iulie 2010, inculpatul s-a mutat în apartamentul proprietatea părinţilor săi din municipiul Braşov, iar victima, împreună cu fiica sa, în vârstă de 5 ani şi 5 luni, au rămas în apartamentul închiriat, situat pe strada N. din municipiul Braşov.
În contradicţie cu cele susţinute de inculpat - conform cărora relaţia dintre el şi victimă nu luase sfârşit şi urma doar o perioadă de separare necesară remedierii unor probleme personale a celor doi -, partea vătămată K.E. a declarat că victima se plângea de comportamentul inculpatului care „dormea doar câteva zile pe săptămână la domiciliul de pe strada N., iar restul zilelor şi le petrecea cu fetele sale"; (din prima căsătorie). Aceeaşi parte vătămată - K.E. -, a precizat că a constatat personal că victima purta urme ale unor agresiuni fizice în perioada în care era prietenă cu inculpatul şi a afirmat că ştia de la victimă că agresiunile fuseseră exercitate de inculpat, dar şi că victima - înainte de data de 19 iulie 2010 se despărţise de inculpat şi avea o relaţie apropiată cu un alt bărbat - martorul M.R. Aceleaşi aspecte sunt confirmate şi de o parte dintre colegii de serviciu ai victimei.
În data de 16 iulie 2010, inculpatul a încercat să ia legătura cu victima şi i-a trimis acesteia la locul de muncă o scrisoare şi o cutie de bomboane, sperând ca relaţia de cuplu să fie reluată.
În data de 19 iulie 2010, ştiind că victima se întorsese împreună cu familia de la o nuntă, inculpatul a încercat să o contacteze telefonic însă aceasta nu i-a răspuns. În aceste condiţii, inculpatul a cumpărat un ou „kinder"; şi un buchet de flori, s-a deplasat la locuinţa părinţilor victimei şi a aşteptat-o în faţa blocului; după sosirea victimei, inculpatul a stat de vorbă cu aceasta aproximativ 15 minute, stabilind ca, după ce victima va ajunge la domiciliul de pe strada N., să îl contacteze telefonic. În jurul orelor 20:00, constatând că victima nu I-a contactat telefonic, inculpatul s-a deplasat la locuinţa de pe strada N., observând că victima, însoţită de fiica sa, tocmai parca autoturismul său marca A., cu număr de înmatriculare Y. După ce au transportat bagajele în locuinţă, inculpatul a mai rămas în apartament pentru a discuta cu victima despre relaţia dintre ei.
În apartament, victima şi-a continuat activităţile casnice şi a făcut baie copilului; în acest timp, inculpatul a putut constata că locuinţa este mai bine întreţinută, că în dormitorul victimei erau mai multe beţişoare şi lumânări parfumate precum şi două pahare, fapt care i-a trezit bănuiala că victima avea o altă relaţie şi a procedat la verificarea telefonului mobil al acesteia, observând mai multe apeluri, inclusiv de la o persoană pe nume „R."; - pe care îl cunoştea.
După ce a spălat copilul, ieşind din baie, victima a observat pe inculpat cu telefonul său mobil în mână, iar între cei doi a avut loc un schimb de replici referitoare la acest aspect; cu acest prilej, victima a comunicat inculpatului că întreţinuse relaţii intime cu „R.";, inculpatul devenind nervos. Victima s-a deplasat în dormitor pentru a usca cu feonul părul copilului, iar inculpatul Ie-a urmat pe cele două, aşezându-se pe patul copilului unde a stat până ce victima a terminat activitatea. După ce victima a culcat copilul, s-a deplasat în sufragerie unde a stat de vorbă cu inculpatul despre relaţia pe care au avut-o şi despre noua relaţie pe care victima o avea cu numitul „R.";; cei doi au consumat împreună dintr-o sticlă cu vin. Discuţiile purtate de cei doi au iritat inculpatul care, potrivit declaraţiilor sale, a încercat să se calmeze şi să se concilieze cu victima, la rândul ei nervoasă.
Victima s-a deplasat apoi în dormitor, dând de înţeles inculpatului că nu doreşte să mai discute cu acesta; inculpatul a mai susţinut că victima a primit în jurul orelor 22:15 un mesaj pe telefonul mobil, mesaj pe care aceasta I-a şters şi i-a dat să citească un mesaj nesemnificativ. Situaţia creată probabil că a degenerat într-o ceartă între cei doi; aceasta întrucât inculpatul susţine că victima îi reproşa atitudinea din perioada în care fuseseră împreună, proferând jigniri la adresa acestuia şi încercând să-i explice că nu mai exista o relaţie între ei. Prima instanţă a mai reţinut că victima ar fi trebuit să se întâlnească în acea seară cu „R.";, aspect care rezultă atât din depoziţia martorului M.R. dar şi din faptul că acesta încercase să o contacteze prin mesaje telefonice.
În dormitor, victima s-a aşezat pe pat, inculpatul s-a apropiat de ea însă a fost împins cu cotul; inculpatul a continuat să se apropie de victimă, însă aceasta a continuat să-l îndepărteze, lovindu-l cu pumnii în zona pieptului. Deranjat de refuzul victimei, de cuvintele pe care aceasta i le adresase mai devreme, de faptul că avea un nou eşec în relaţia de cuplu, de faptul că fusese înşelat de victimă cu un alt bărbat, inculpatul a devenit agresiv şi a aplicat o corecţie victimei, prin agresarea acesteia cu furie; astfel, a început să lovească victima cu pumnii în zona feţei şi capului şi a continuat sugrumând-o cu mâna stângă, în timp ce o lovea cu pumnul drept. Inculpatul a alternat mâinile şi a sugrumat victima cu mâna dreaptă, lovind-o cu stânga, acţiunile sale continuând aproximativ un minut. Astfel, potrivit declaraţiei inculpatului: „am încercat să stau de vorbă cu victima prin gestul pe care l-am făcut însă ea a început să mă înjure, apoi s-a întors către mine, tot culcată fiind, mă înjura în permanenţă şi atunci, în momente de furie şi gelozie acumulate în perioada lungă de timp m-au făcut să lovesc şi eu. M-am ridicat în genunchi pe pat, ea fiind culcată. Am lovit-o cu pumnii, când cu o mână când cu cealaltă, când o loveam cu mâna dreaptă o ţineam de gât cu mâna stângă şi invers";. Inculpatul a lovit victima, potrivit celor declarate, aproximativ un minut, până când a observat că acesteia îi curgea sânge din zona nasului şi avea faţa tumefiată. Inculpatul a mai susţinut că victima se afla la momentul încetării agresiunii în stare de leşin sau inconştienţă, i s-a părut că respiră mai greu dar normal, motiv pentru care a întors-o pe-o parte.
Inculpatul a lăsat victima în stare de inconştientă, moartea acesteia survenind în scurt timp (în acest sens sunt şi concluziile expertizei medico-legală de autopsiere). Conform raportului de expertiză medico - legală autopsie din 22 iulie 2010 întocmit de SJML Braşov, moartea victimei N.E.G. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive asfixiei mecanice prin comprimarea regiunii cervicale de către o altă persoană, posibil cu mâinile; comprimarea cervicală - cu fractură de os hioid şi multiple infiltraţii sanguine în muşchii gâtului - a fost exercitată cu o forţă de intensitate mare care a dus la pierderea cunoştinţei victimei, cu agonie de durată scurtă şi implicit deces. Totodată, la momentul efectuării necropsiei victimei, pe corpul acesteia s-au descoperit mai multe plăgi contuze, hematoame şi excoriaţii faciale ce s-ar fi putut produce prin lovire repetată cu corp dur - posibil pumn - în acelaşi context lezional cu comprimarea cervicală. Prin urmare, având în vedere concluziile expertizei medico legale de autopsiere, coroborat cu depoziţiile inculpatului, instanţa a constatat că victima a fost lovită cu intensitate mare în zona feţei şi capului, i-a fost comprimat cu putere gâtul, fiindu-i produsă o fractură de os hioid.
S-a apreciat că nepăsarea inculpatului în ceea ce priveşte soarta victimei relevă cu certitudine că intenţia sa, indirectă, a fost aceea de a-i suprima viaţa; inculpatului nu i-a păsat de soarta victimei, considerându-se îndreptăţit să o sancţioneze pe aceasta pentru comportamentul jignitor şi infidel pe care a apreciat că I-a avut.
După agresarea victimei, inculpatul a ieşit din cameră, a închis uşa şi a plecat din apartament plimbându-se prin oraş; după câteva minute, a revenit în faţa imobilului în care locuia victima, a văzut lumina de la baie aprinsă şi a urcat în apartament, constatând că fiica victimei utilizase acea încăpere. A observat că victima se afla în aceeaşi poziţie în care o lăsase când a plecat din apartament şi şi-a dat seama că murise. Inculpatul a realizat ceea ce s-a întâmplat, a intrat în panică, conştientizând urmările faptei sale, motiv pentru care s-a gândit „cum să scape"; de corpul victimei şi de urmele de sânge din apartament.
Inculpatul a reacţionat destul de repede, motiv pentru care a ieşit din apartament, deplasându-se cu autoturismul său la locuinţa părinţilor săi de unde a luat o şurubelniţă, panglici pentru legat şi a revenit în apartamentul victimei. Aici, inculpatul a înfăşurat un prosop în jurul capului victimei pentru a nu sângera şi lăsa urme, a „împachetat victima în cuvertura de la pat, a legat-o în trei locuri"; şi a transportat corpul victimei la maşina acesteia, aşezându-l pe bancheta din spate. Inculpatul a rulat cu autoturismul la ieşirea din Braşov spre localitatea Tărlungeni şi, la aproximativ 500 m, pe un câmp din apropiere, a ascuns corpul victimei între nişte tufe. Inculpatul s-a întors la apartamentul victimei, însă pe drum a abandonat într-o parcare de pe strada S. autoturismul cu care se deplasase şi care aparţinuse victimei; pe strada M., inculpatul a aruncat telefonul victimei într-o scară a unui bloc.
Inculpatul a revenit în apartamentul victimei unde a demontat somiera pătată de sânge, a pus două dintre scândurile acesteia pe salteaua ce purta de asemenea urme ale faptei şi a rulat salteaua pe care a legat-o cu două benzi de pânză cauciucată; cu nişte cârpe inculpatul a şters urmele de sânge de pe podea, iar cârpele Ie-a pus într-o pungă de plastic; inculpatul a ieşit din apartament cu obiectele ce purtau urmele crimei şi a încuiat uşa de acces în locuinţă, cunoscând că fiica victimei se afla în casă; inculpatul a transportat obiectele de mai sus la autoturismul său cu nr. de înmatriculare X şi a condus autovehiculul în localitatea Hărman, în apropierea localităţii Braşov, unde, într-o casă în construcţie, a ascuns salteaua şi scândurile de la somieră.
Ulterior, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părinţilor săi, unde afirmă că a consumat băuturi alcoolice, apoi a adormit. Dimineaţa, în data de 20 iulie 2010, inculpatul şi-a continuat activităţile obişnuite ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, iar în jurul orelor 16:00 a revenit la casa în construcţie din localitatea Hărman (despre care afirmă că-i aparţine - fila 298 verso dosar urmărire penală) unde a încercat să dea foc la saltea, însă fumul care s-a degajat l-a determinat să ia toate bunurile din acel loc şi să le transporte spre localitatea Podu Olt, ascunzându-le într-o zonă deasă de arbori.
Inculpatul a fost contactat de rudele victimei, îngrijorate că aceasta nu răspundea la telefon, însă nu Ie-a relatat adevăratul motiv al lipsei victimei de la domiciliu; de asemenea, inculpatul cunoştea că fiica victimei a rămas singură în casă, însă nu a comunicat rudelor acest aspect, lăsând copilul fără supraveghere.
Abia în data de 22 iulie 2010, după discuţii purtate cu un văr de-al său - martorul R.S. - şi fiind chestionat de organele de cercetare penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei şi a indicat locul în care se găseau corpul victimei şi obiectele pe care le îndepărtase din locuinţă.
Numărul mare de persoane audiate în cauză a fost impus de atitudinea inculpatului care, temându-se de consecinţele faptelor sale, nu a comunicat decât foarte târziu cu organele de cercetare penală.
Abia la două zile de la momentul comiterii faptei, inculpatul a recunoscut atât în faţa organelor de urmărire penală, iar ulterior şi în faţa instanţei de judecată, infracţiunea săvârşită, susţinând că atitudinea şi comportamentul victimei au determinat acţiunea sa violentă din seara zilei de 19 iulie 2010. Inculpatul a propus în probaţiune audierea unor martori care să confirme varianta prezentată de el în sensul că victima era o fire certăreaţă, geloasă. Martorii V.S. şi B.Z. au declarat că îl cunoşteau pe inculpat ca fiind o persoană model; martorul V. a arătat însă faptul că inculpatul avea un comportament duplicitar: deşi avea o relaţie cu victima de aproape 1 an şi jumătate, inculpatul nu a prezentat-o cunoscuţilor săi, care au crezut că nici nu divorţase de fosta soţie. Martorul B.Z. a susţinut că inculpatul avea un comportament normal în societate, fiind apreciat în funcţia de conducere pe care a deţinut-o la firma sa. În ceea ce priveşte declaraţia martorei A.M. („ca victima o stimula negativ";, „nu am perceput-o niciodată ca pe o femeie calmă";, „am interacţionat foarte puţin cu victima";, „cu inculpatul am interacţionat mult mai bine";, „eu l-am perceput pe inculpat ca pe un om bun";, „mi s-a părut că victima şi inculpatul aveau valori diferite"; etc), instanţa a apreciat-o ca fiind subiectivă, în condiţiile în care inculpatul a desfăşurat anumite activităţi lucrative în folosul martorei. Niciunul din restul martorilor audiaţi în cauză nu a prezentat victima ca fiind o persoană cu un comportament altfel decât normal în societate şi familie, din contră, au fost prezentate dorinţele acesteia de a întemeia o familie, de a-şi creşte copilul. O relaţie de cuplu nu presupune însă în permanenţă un climat de linişte, cu atât mai mult cu cât familiile celor două persoane implicate în acea relaţie nu erau de acord cu cuplul nou format, acest aspect putând fi însă surmontat în ipoteza în care ambele persoane care formau cuplul înţelegeau şi conştientizau valorile sociale, problemele pe care le aveau împreună.
În cauză s-a dispus şi efectuat un profil psihologic detaliat al inculpatului care a relevat faptul că acesta prezintă imaturitate afectivă ce se reflectă ca o aspiraţie a subiectului de a fi iubit şi apreciat, trăită ca şi frustrare de către subiect şi poate merge până la un veritabil comportament antisocial - în caz de frustrare afectivă; inculpatul prezintă tendinţa de a lua iniţiativa, de a face primul pas, de a pune lucrurile la punct - aspect care se deduce uşor şi din faptul că inculpatul a ţinut să corecteze şi micile greşeli de ortografie din cuprinsul declaraţiei sale date în faţa instanţei; inculpatul recurge la mecanisme de apărare de tip formaţiune reacţională - disimulare şi manipulare, comportament încăpăţânat, exagerat de riguros, dispus spre conflictualitate şi prezintă pericol pulsional permanent datorat toleranţei scăzute la frustrare, opacitate. Tribunalul a constatat că aceste aspecte relevă faptul că inculpatul s-a aflat în seara zilei de 19 iulie 2010 într-o stare de puternică surescitare nervoasă ce a pornit de la neînţelegerile pe care Ie-a avut cu victima şi care au culminat în momentul în care aceasta a refuzat să reia relaţia de cuplu şi i-a comunicat că se întâlneşte cu o altă persoană. Inculpatul a declarat că, în momentele premergătoare agresionării victimei, s-a simţit rănit de cuvintele acesteia, de faptul că fusese părăsit şi a fost încercat de sentimente de gelozie. Instanţa nu a putut reţine că sentimentele de gelozie au fost cele care au constituit motivul principal al comiterii faptei, ci aceasta s-a produs urmare a unui slab autocontrol al inculpatului în momente tensionate, al imaturităţii afective care-l caracterizează. Nu sentimentele de gelozie au constituit motivul agresionării victimei, deşi acestea au existat într-o oarecare măsură, ci inculpatul a dorit să „pună lucrurile la punct";, să sancţioneze victima pentru cuvintele pe care i le adresase, pentru faptul că fusese infidelă relaţiei pe care au avut-o. De altfel, în cuprinsul referatului de evaluare s-a reţinut că inculpatul se apropie, ca şi tipologie, de tipul abuzatorului, în urma violenţei domestice el încercând să redobândească controlul, folosind violenţa ca ultimă resursă, pe fondul unei tendinţe de dominare şi a unui stil de comunicare deficitar. Inculpatul a ţinut să precizeze că iubea victima, pentru a exprima în fapt relaţia apropiată care exista între cei doi, dorinţa de a întemeia o familie; violenţele exercitate asupra victimei nu denotă însă o manifestare a sentimentelor de gelozie, ci o reacţie exagerată, necontrolată a acestuia în intenţia de a sancţiona victima pentru comportamentul său. Prin urmare, prima instanţă a reţinut că inculpatul a acţionat în forma intenţiei indirecte - a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
În drept, fapta inculpatului M.N.A., care în data de 19 iulie 2010, în jurul orelor 22:30, pe fondul unui conflict spontan, determinat de neînţelegerile dintre părţi şi de imposibilitatea de a-şi păstra controlul în situaţii limită, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, în zona feţei şi capului, numitei N.E.G., fosta sa prietenă, timp în care sus-numitul a şi sugrumat-o, inducându-i acesteia decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „omor";, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.
La termenul de judecată din data de 9 decembrie 2010 reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 lit. a) C. pen., solicitând şi aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. d) C. pen. la încadrarea juridică a faptei. Pentru considerentele anterior expuse, instanţa nu a reţinut la încadrarea juridică a faptei dispoziţiile art. 75 lit. d) C. pen., cu motivaţia că nu se poate aprecia că mobilul faptei a fost gelozia, ci dorinţa inculpatului de a sancţiona comportamentul jignitor şi ofensator pe care, în opinia sa, victima l-ar fi avut.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării formulată de Ministerul Public, instanţa a respins-o pentru următoarele considerente: noţiunea de „cruzime"; avută în vedere în cuprinsul art. 176 lit. a) C. pen. are în vedere exercitarea asupra corpului victimei sau psihicului acesteia, în timpul cât aceasta este conştientă, a unor suferinţe în plus decât cele generate în mod obişnuit de acţiunea de ucidere a unei persoane; caracteristica omorului comis prin cruzimi constă în aceea că autorul infracţiunii întrebuinţează în mod voit anumite metode şi mijloace de chinuire a victimei, ceea ce în speţa de faţă nu se relevă. Loviturile aplicate victimei în zona capului şi acţiunea de comprimare a gâtului acesteia cu mâinile, acţiuni exercitate într-o perioadă scurtă de timp, ce au condus la pierderea cunoştinţei victimei cu agonia de scurtă durată şi în final la deces, nu pot fi apreciate în sensul dispoziţiilor art. 176 lit. a) C. pen. Moartea victimei s-a produs în scurt timp de la momentul lovirii şi comprimării gâtului acesteia şi, în lipsa altor elemente, instanţa a apreciat ca fiind conformă realităţii susţinerea inculpatului potrivit căreia durata acţiunilor ce au condus la decesul victimei s-au derulat în interval scurt, de aproximativ un minut. În acelaşi sens sunt şi concluziile raportului de expertiză medico-legală autopsie nr. 231 din 22 iulie 2010 întocmit de SJML Braşov. Întrucât victima şi-a pierdut cunoştinţa în urma agresiunii - iar la scurt timp a intervenit decesul acesteia, nu se poate reţine că a încercat o traumă psihică anterior survenirii decesului şi nu există date din care să rezulte că inculpatul a acţionat asupra psihicului victimei anterior agresionării fizice a acesteia; este imposibil de probat că în perioada scurtă de timp cât a durat agresionarea şi agonia victimei, aceasta ar mai fi putut fi conştientă de faptul că fiica sa putea să o vadă în starea în care se găsea.
Inculpatul a solicitat la rândul său schimbarea de încadrare juridică a faptei din infracţiunea de omor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cerere ce nu a mai fost susţinută la dezbateri. S-a constatat că acţiunile inculpatului au depăşit cu mult o faptă de lovire ce a provocat decesul victimei - loviturile şi comprimarea gâtului au fost apreciate de medicul legist ca fiind exercitate cu o forţă de intensitate mare, la nivelul feţei victimei s-au evidenţiat multiple leziuni care denotă faptul că aceasta a fost lovită de mai multe ori. Aşa fiind, prima instanţă a respins cererea formulată de inculpat anterior terminării cercetării judecătoreşti şi nemaisusţinută în cadrul dezbaterilor.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanţă a avut în vedere circumstanţele şi modalitatea în care s-a comis fapta, motivaţia comiterii acesteia, precum şi persoana inculpatului.
Astfel, instanţa a constatat că fapta s-a comis în locuinţa folosită -la data de 19 iulie 2010 - doar de victimă şi fiica acesteia, că la momentul săvârşirii faptei în apartament se găsea şi copilul minor al victimei care ar fi putut pătrunde în orice moment în încăperea în care mama sa era agresionată; victima a fost lovită doar în zona feţei, iar loviturile şi comprimarea gâtului acesteia au fost de intensitate mare, inculpatul folosind la comiterea faptei doar forţa sa fizică. Deşi exista posibilitate de a-şi asuma răspunderea faptelor sale, inculpatul a ales ca după comiterea faptei să încerce să şteargă urmele infracţiunii şi a procedat la îndepărtarea corpului victimei şi a obiectelor pătate de sânge din apartament prin transportarea acestora în diferite locaţii din apropierea municipiului Braşov. Procedând în această manieră, inculpatul a întârziat desfăşurarea anchetei - existând riscul ca trupul victimei să fie greu de localizat şi identificat - şi, mai mult, a produs o traumă psihică familiei victimei. Lăsarea unui copil de numai 5 ani singur în casă, în condiţiile în care exista posibilitatea ca acesta să se trezească şi să constate acest lucru, putea avea consecinţe grave pe care inculpatul Ie-a ignorat, fiind interesat doar de a scăpa de răspundere penală. Inculpatul a comis fapta pe fondul unui conflict spontan, pe care chiar el l-a generat, a reacţionat disproporţionat în raport cu atitudinea victimei, dorind să-i aplice o corecţie acesteia pentru modul greşit în care, în opinia sa, victima a perceput relaţia dintre ei, iar după primele lovituri aplicate şi-a pierdut controlul, devenind extrem de agresiv.
Inculpatul a recunoscut abia la data de 22 iulie 2010 că dispariţia victimei s-a datorat acţiunilor sale, când a procedat la indicarea locului în care se găsea corpul acesteia şi a locaţiei obiectelor îndepărtate din apartament. Autodenunţul inculpatului a fost apreciat de instanţă la individualizarea judiciară a pedepsei, neputând fi însă reţinut drept o circumstanţă atenuantă; regretul săvârşirii faptei este o atitudine pe care cele mai multe dintre persoanele cercetate penal o încearcă, regret care nu poate absolvi sau uşura răspunderea penală. Instanţa a apreciat însă comportamentul inculpatului anterior comiterii faptei şi a constatat că M.N.A. este divorţat, are doi copii minori de care s-a ocupat şi după desfacerea căsătoriei, continuând să întreţină relaţii apropiate cu fiicele sale. Deşi afacerile pe care Ie-a derulat nu au avut succesul pe care-l aştepta, inculpatul a fost apreciat de foştii săi angajaţi ca fiind o persoană care se implica în bunul mers al activităţilor pe care le coordona (martorul B.Z.).
Cu privire la latura civilă, partea vătămată K.E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 RON reprezentând daune materiale - respectiv cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei şi comemorarea acesteia potrivit obiceiului; partea vătămată M.E. s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 euro reprezentând daune morale; mama victimei – M.E., deşi a anunţat încă din cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză, nu a precizat în faţa instanţei cuantumul despăgubirilor pe care le solicită de la inculpat; partea vătămată – K.D.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 150.000 RON daune morale. Fiica victimei - partea vătămată – N.B.G. s-a constituit parte civilă în cauză - prin curatorul său special K.E. - cu suma de 5.000 RON reprezentând daune materiale, suma de 500.000 euro daune morale şi a solicitat stabilirea unei pensii de întreţinere începând cu data producerii decesului mamei sale.
Instanţa a constatat existenţa unor probe certe de vinovăţie şi a stabilit că inculpatul M.N.A. este autorul acesteia, inculpatul săvârşind fapta în forma intenţiei indirecte. Prin fapta sa, inculpatul nu a produs doar decesul victimei ci şi prejudicii materiale şi morale familiei victimei. Constatând întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale - art. 998, 999 C. civ., instanţa a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în măsura dovedirii acestora.
B. Împotriva acestei soluţii au promovat apel, pe de o parte, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, care a criticat-o sub trei aspecte: cel al greşitei respingeri a schimbării încadrării juridice din infracţiunea de omor în cea de omor deosebit de grav cu reţinerea circumstanţei agravante a comiterii faptei din motive josnice prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.; cel al individualizării necorespunzătoare a pedepsei aplicate inculpatului şi cel al neadăugării în cuprinsul pedepsei complementare a dreptului de a fi tutore sau curator. Pe de altă parte, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în subsidiar, reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. urmare a autodenunţului făcut.
Prin Decizia penală nr. 94 din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov - secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva Sentinţei penale nr. 83/S din 02 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov care a fost desfiinţată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale, accesorii şi complementare aplicate, a modalităţii de acordare a prestaţiilor periodice şi, rejudecând în aceste limite, s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.N.A. de la 17 ani închisoare la pedeapsa de 20 ani închisoare.
S-a adăugat în cuprinsul pedepsei complimentare aplicată aceluiaşi inculpat şi dreptul prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, şi dreptul prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul M.N.A. să plătească minorei N.B.G., reprezentată prin curator special K.E., suma de 9.684 RON, reprezentând prestaţii periodice globale calculate începând cu data faptei (19 iulie 2010) până în prezent, precum şi prestaţii periodice lunare în cuantum de 700 RON, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani ori până la noi dispoziţii ale instanţei, a menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.
A respinse, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.N.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, menţinând starea de arest a acestuia.
Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut că pedeapsa aplicată nu e perfect adaptată cazului individual concret, nefiind adecvată în raport cu fapta săvârşită şi cu periculozitatea inculpatului, cu gradul său de moralitate şi şansa de reeducare pe care el o prezintă, regretul său neputându-l absolvi de răspunderea penală, mai ales că se apropie, ca şi tipologie, de tipul abuzatorului, având un stil de comunicare deficitar şi abilităţi de rezolvare a conflictelor scăzută. Date fiind maniera de operare, contextul derulării faptei, mobilul ei - constând în dorinţa inculpatului de a sancţiona comportamentul infidel pe care, în opinia sa, victima l-ar fi avut, concluziile inserate în referatul de evaluare, aspectul că el prezintă un pericol pulsional permanent datorat toleranţei scăzute la frustrare, reacţionând violent de fiecare dată când se simte „provocat"; din punct de vedere psihologic, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa de 17 ani închisoare nu e de natură a anihila inculpatului concepţiile şi deprinderile antisociale, a stopa o ipotetică perseverenţa infracţională, considerent faţă de care a majorat până la plafonul maxim prevăzut de legiuitor.
Relativ la latura civilă, ţinând cont că în calitate de victime indirecte, urmaşii victimei au la dispoziţie o acţiune directă împotriva celui responsabil, întrucât ei nu solicită reparaţia prejudiciului de cujus, ci a prejudiciilor lor personale determinate de deces, instanţa de apela apreciat că soluţia primei instanţe este incorectă sub acest aspect, al acordării unor prestaţii periodice lunare începând cu data producerii faptei şi nu cu momentul pronunţării hotărârii, dată până la care se acordă o sumă globală ce încorporează prestaţiile lunare aferente. Prin urmare, pentru cele 13 luni scurse de la data comiterii faptei până la data pronunţării, inclusiv pentru cele 25 de zile din 20 august 2011 până la 12 septembrie 2011 a acordat suma de 9.684 RON, luându-se în calcul suma reţinută corect la fond, de 700 RON lunar (pentru cele 13 luni avem suma de 9.100 RON iar pentru cele 25 de zile suma 584 RON).
Pe de altă parte, întrucât pedepsele complimentare sunt menite să completeze represiunea instituită prin pedeapsa principală, instanţa de apel, sesizând că prin infracţiunea săvârşită inculpatul a demonstrat că nu prezintă garanţiile morale pentru a exercita prerogativele prevăzute de C. fam. pentru a fi tutore sau curator, ţinând cont că tutela e o sarcină personală, cel numit tutore fiind desemnat în considerarea calităţilor sale, i-a interzis pe durata celor 10 ani şi exerciţiul acestui drept, încorporând acest drept şi în cuprinsul pedepsei accesorii opozabilă aceluiaşi inculpat.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.N.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, precum şi ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) şi 7 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa ca urmare a reţinerii în favoarea sa de circumstanţe atenuante - constând în împrejurarea că este tânăr, necunoscut cu antecedente penale, a săvârşit fapta într-un moment de rătăcire întrucât a iubit victima, însă a ucis-o din gelozie, s-a autodenunţat, are două fiice din prima căsătorie de care se îngrijeşte - este nejustificată în raport de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă fapta, aşa cum a fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, aspecte care, în ansamblul criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prevalează faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului şi care, de altfel, nu sunt suficiente pentru a crea convingerea că acesta prezintă garanţiile unei conduite care să permite instanţei să dea dovadă de clemenţă.
Pe de altă parte, având în vedere şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1470/2011 şi nr. 1483/2011 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., constatându-se că dispoziţiile art. 3201 sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în raport şi de poziţia inculpatului care la termenul de soluţionare a recursului a înţeles să se prevaleze de dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., apelând la recunoaşterea vinovăţiei şi judecata în procedură simplificată, Înalta Curte va face aplicarea legii mai favorabile în sensul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de omor reţinută în sarcina inculpatului, cu o treime. Având în vedere noile limite (între 6 ani şi 8 luni şi 13 ani şi 4 luni închisoare), ţinând seama de modul de operare, contextul derulării faptei şi mobilul acesteia, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, aşa cum au fost ele relevate de raportul de evaluare efectuat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov dar şi de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, Înalta Curte va stabili o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege, constatând ca fiind corespunzătoare analiza criteriilor de individualizare şi concluzia la care a ajuns instanţa de apel sub acest aspect, apreciind totodată că, doar în acest mod, se va realiza scopul pedepsei, de constrângere şi reeducare a inculpatului, dar şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Pentru aceste considerente având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat sub aspectul individualizării pedepsei, modificând decizia atacată sub aspectul reducerii cuantumului pedepsei de la 20 la 13 ani închisoare, ca efect a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., va computa durata arestării preventive la zi, iar potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.N.A. împotriva Deciziei penale nr. 94 din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov - secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte atât decizia recurată cât şi Sentinţa penală nr. 83/S din 2 martie 2011 a Tribunalului Braşov numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Rejudecând, reduce pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 3201 alin. (1) şi 7 C. proc. pen., de la 20 de ani la 13 ani închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.N.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 iulie 2010 la 14 decembrie 2011.
Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, până la prezentarea avocatului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4252/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4248/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
