ICCJ. Decizia nr. 499/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 499/2011
Dosar nr. 514/32/2010
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 121 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul R.M. împotriva rezoluţiei nr. 349/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa 8/P/2010 DNA - Serviciul Teritorial Bacău a dispus declinarea competenţei de soluţionare a dosarului privind pe C.I., U.D. şi C.M., pentru a se efectua cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 289, art. 291, art. 264 C. pen. şi respectiv art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Prin plângerea formulată, reclamantul R.M. a susţinut următoarele:
- procurorul C.I. care a supravegheat cercetările în dosarul nr. 2764/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti privind pe învinuitul C.C. nu a respectat prevederile legale privind efectuarea unei expertize tehnico - judiciare în cauză.
- agentul principal U.D. din cadrul Poliţiei Staţiunii Tg.Ocna care a efectuat cercetări în dosarul menţionat, „a falsificat ordonanţa în care erau prevăzute obiectivele expertizei"
- avocat C.M., angajată pentru a-i asigura asistenţă juridică în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 2764/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, a fost de acord cu obiectivele stabilite de organele de urmărire penală prin ordonanţă, ignorând obiectivele propuse de către acesta prin memoriile depuse la dosarul cauzei.
Petentul R.M. a arătat faptul că N.L., comisar şef, care îndeplineşte funcţia de şef al Poliţiei Staţiunii Tg.Ocna a comunicat date false urmare unor memorii depuse de acesta fără a lua în considerare verificările şi documentele înaintate de alte instituţii şi autorităţi.
Prin plângerea formulată, R.M. a precizat că accidentul de circulaţie ce s-a produs la data de 15 octombrie 2009 pe str. P. din localitatea Tg.Ocna a cărui victimă a fost R.M., mama acestuia, s-a datorat şi neluării măsurilor de semnalizare corespunzătoare a zonei de către autorităţile competente, potrivit dispoziţiilor OUG nr. 195/2002. A susţinut că raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul N.D.I. este fals.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat următoarea situaţie de fapt:
În data de 15 octombrie 2009 în jurul orei 830 pe DN 12 A pe raza localităţii Tg. Ocna la km. 98 + 96 m pe strada Poieni (în dreptul cantonului Bogata) a avut loc un accident de circulaţie în care a fost implicat autoturismul condus de către învinuitul C.C. care a accidentat mortal pe victima R.M. în vârstă de 73 ani.
Cercetarea la faţa locului a fost efectuată de către lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Staţiunii Tg. Ocna, ulterior cercetările fiind efectuate şi finalizate de către agentul principal U.D.
Dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti sub numărul 2764/P/2009, cercetările fiind supravegheate de către procurorul C.I.
R.G. a împuternicit pe R.M. să-l reprezinte în dosarul nr. 2764/P/2009, în care avea calitatea de parte vătămată, potrivit procurii autentificate la data de 17 noiembrie 2009, la Biroul Notarului Public O.A.R. cu sediul în Oneşti.
C.M., avocat în cadrul Baroului Bacău, a acordat asistenţă juridică în faza de urmărire penală în dosarul nr. 2764/P/2009, potrivit împuternicirii avocaţiale nr. 23 din 17 noiembrie 2009, fiind angajată de către R.M.
La data de 4 decembrie 2009 la sediul Poliţiei Staţiunii Tg. Ocna în vederea dispunerii unei expertize tehnice în dosarul nr. 2764/P/2009 privind pe învinuitul C.C., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, au fost convocaţi de organele de cercetare penală expertul tehnic N.D.I., învinuitul C.C., R.M. în calitate de reprezentant al părţii civile ce a fost asistat de avocatul C.M.
Potrivit procesului-verbal încheiat de agentul principal U.D. şi agentul G.G. au fost stabilit obiectivele expertizei.
Avocatul C.M. a propus pentru partea civilă propriile obiective ce urmau a fi avute în vedere cu ocazia efectuării expertizei.
R.M. a fost de acord cu obiectivele stabilite prin ordonanţa nr. 2764/P/2009, prin care agentul principal U.D., în calitate de organ de cercetare penală, a stabilit efectuarea în cauză a expertizei tehnico-auto. Cu ocazia dispunerii şi efectuării expertizei tehnice, au fost respectate prevederile art. 116 şi următoarele C. proc. pen.
La dosar au fost depuse memorii de către R.M. prin care, a propus anumite aspecte ce urmau a fi lămurite de către expertul tehnic N.D.I.
În condiţiile în care, aceste obiective au fost reformulate şi sistematizate de către avocatul C.M. şi acceptate de către R.M. potrivit procesului-verbal, interesele acestuia privind lămurirea cauzei, nu au fost prejudiciate.
După efectuarea raportului de expertiză tehnică R.M. prin avocatul C.M. a formulat obiecţiuni, expertul tehnic, întocmind un supliment la raportul de expertiză tehnică.
R.M. a formulat plângere penală împotriva expertului tehnic N.D.I., în legătură cu întocmirea raportului de expertiză considerând că au fost atestate fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului care au favorizat pe învinuitul C.C.
Prin rezoluţia nr. 32/P/2010 din 2 februarie 2010 procurorul C.I., a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitei N.D.I., deoarece faptele prevăzute de art. 289, art. 291 C. pen., nu există.
R.M. a depus mai multe memorii prin care a susţinut că, autorităţile competente, nu au luat măsuri de semnalizare corespunzătoare a zonei în care a avut loc accidentul, considerată de risc deosebit, prin instalarea de indicatoare, amenajări rutiere şi marcaje, conform dispoziţiilor legale în materie (OUG nr. 195/2002 şi Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, indicând şi dispoziţiile legale din aceste acte normative ce a considerat că au fost încălcate).
Poliţia Staţiunii Tg. Ocna a solicitat relaţii, privind modul de marcare şi semnalizare a sectorului de drum, în care a avut loc accidentul de circulaţie, respectiv intersecţia DN 12 A cu strada P. - Păcurari din localitatea Tg. Ocna, adresa nr. 2764/P/2009 din 16 ianuarie 2010 fiind semnată de şeful Poliţiei Staţiunii Tg. Ocna N.L. şi agentul principal U.D.
Urmare a verificărilor efectuate de comisia constituită din reprezentanţi ai Secţiei de Drumuri Bacău ,IPJ Bacău, Primăria oraşului Tg. Ocna şi a actelor încheiate, s-a comunicat răspuns şi numitului R.M.
În dosarul nr. 34/P/2010, s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), constând în nerespectarea de către angajaţi ai Primăriei Tg. Ocna şi ai altor instituţii, a prevederilor OUG nr. 195/2002 de instalare şi amplasare greşită a marcajelor şi indicatoarelor rutiere, cauză ce a fost conexată la dosarul nr. 2674/P/2009, potrivit ordonanţei din 22 ianuarie 2010.
Prin ordonanţa nr. 2764/P/2009 din 02 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti (procuror C.I.) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.C., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. şi neînceperea urmăririi penale în cauză, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Împotriva ordonanţei a formulat plângere R.M., care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 83/II/2/2010, a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti.
S-a constatat că activitatea de efectuare a cercetării de către subofiţerul de poliţie U.D., de supraveghere a cercetărilor, de apreciere a probelor de către procurorul C.I. în condiţiile în care nu s-a constatat o gravă neglijenţă, nu poate caracteriza conţinutul constitutiv al unei fapte de natură penală.
Avocatul C.M. a acordat asistenţă juridică corespunzătoare în dosarul nr. 2764/P/2009, până în momentul rezilierii contractului de asistenţă juridică.
Temeinicia şi legalitatea soluţiilor adoptate în dosarul de urmărire penală, inclusiv privind strângerea şi aprecierea probelor, în raport de motivele invocate de R.M., sunt verificate potrivit procedurii, stabilită prin dispoziţiile art. 275 şi următoarele C. proc. pen. urmată de acesta.
Petentul, R.M. prin plângerea formulată la data de 2 august 2010, împotriva soluţiei dispusă prin rezoluţia nr. 349/P/2010, plângere completată la data de 5 august 2010, şi-a manifestat, în principal, nemulţumirea cu privire la soluţia adoptată în cauza având ca obiect uciderea din culpă, şi în subsidiar prezintă aspecte legate de activitatea de supravegherea cercetărilor penale efectuată de procurorul C.I., de activitatea de cercetare penală efectuată de agentul principal U.D. şi asistenţa juridică ce i-a fost acordată în cauză de către avocat C.M., aspecte care au fost apreciate ca neconstituind infracţiunile prev. de art. 289, art. 291, art. 246, art. 264 C. pen., sub aspectul cărora a solicitat să fie efectuate cercetări în cauză.
Împotriva ambelor rezoluţii a formulat plângere în temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petentul R.M.
În motivarea plângerii petentul a arătat că este de fapt nemulţumit de soluţia pronunţată în dosarul de cercetare penală nr. 2764/P/2009, având ca obiect accidentul de circulaţie produs de învinuitul C.C. care a accidentat mortal de victima R.M., mama petentului.
Petentul, în motivele scrise precum şi concluziile orale, a criticat de asemenea soluţiile pronunţate în dosarele nr. 32/P/2010 (prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de expertul judiciar N.D.), dosarul nr. 34/P/2010, tot al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti (în care s-au efectuat cercetări faţă de angajaţi ai Primăriei Tg.Ocna).
Punctual, faţă de intimaţii din prezenta cauză, petentul a arătat următoarele:
- faţă de procurorul de caz C.I., petentul este nemulţumit de soluţia adoptată în dosarul nr. 2764/P/2009;
- agentul principal U.D. - pentru modul în care a procedat la audierea unui martor şi faptul că ar fi falsificat ordonanţa în care erau prevăzute obiectivele la expertiză;
- comisar N.L. - şef al Poliţiei Tg.Ocna - a comunicat date false şi fără a lua în considerare verificările şi documentele înaintate de alte instituţii;
- avocatul C.M. care a asigurat asistenţa juridică a petentului în faţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, pe motiv că ar fi falsificat obiectivele propuse pentru expertiză.
Instanţa de fond a stabilit că soluţia procurorului este legală şi temeinică, nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraţilor care au soluţionat cauza. Astfel, nemulţumirea legată de soluţia pronunţată de intimat procuror de caz, soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror a fost apreciată ca fiind legală şi temeinică.
De asemenea, în privinţa agenţilor de poliţie U.D. şi N.L. s-a considerat că aceştia şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, respectiv dispoziţiile legale.
În legătură cu avocatul petentului C.M. s-a considerat că acesta nu a falsificat obiectivele expertizei, ci doar le-a reformulat şi sistematizat.
De asemenea, s-a apreciat că N.L., comisar şef al Poliţiei Tg.Ocna, acesta nu a făcut decât să semneze alături de organul de cercetare penală adresa nr. 2764/P/2009, precum şi răspunsul comisiei constituite din reprezentanţi ai Secţiei de Drumuri Bacău, IPJ Bacău, Primăria Tg. Ocna.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul R.M., apreciind ca fiind nelegală şi netemeinică hotărârea instanţei de fond, solicitând admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi, aceştia făcându-se vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care a formulat plângere.
Petentul a depus în susţinerea recursului său, motivele detaliate, însoţite de un set de înscrisuri prin care solicită tragerea la răspundere penală a mai multor persoane, considerate în opinia sa, răspunzătoare de producerea accidentului, cât şi de soluţia nelegală dată în urma cercetărilor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul petiţionarului prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente.
În primul rând trebuie făcută precizarea că prezentul recurs este limitat la analiza rezoluţiilor prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.I., (procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti), N.L., (comisar şef), U.D., (agent principal) pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289, art. 291, art. 246, art. 264 C. pen. şi nu are în vedere activitatea desfăşurată de alte persoane implicate în rezolvarea accidentului de circulaţie care a avut ca urmare decesul mamei petentului, întrucât efectuarea actelor premergătoare a vizat numai persoanele pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Nemulţumirile petentului vizează activitatea de cercetare penală desfăşurată în dosarul nr. 2764/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, privind pe făptuitorul C.C., autor al accidentului de circulaţie în urma căruia s-a produs decesul mamei petentului.
Practic împotriva soluţiei date de procuror, petentul are deschisă calea plângerii, potrivit art. 2781 C. proc. pen., la instanţa competentă, faptul că soluţia dată de procuror este nefavorabilă petentului nu poate duce la concluzia săvârşirii vreunei fapte penale de magistrat.
În cadrul unui dosar penal, având ca obiect cercetarea unor magistraţi sub aspectul săvârşirii de infracţiuni în legătură cu serviciul, nu se poate analiza legalitatea şi temeinicia soluţiilor date de aceştia.
Scopul cercetării penale nu este analiza legalităţii şi temeiniciei unei soluţii, acest rol revenind exclusiv organelor de control competente prevăzute de lege, ce este de a identifica de această soluţie, un act de conduită contrar atribuţiilor de serviciu, act care să se înscrie în „verbum regens" indicat de lege şi care, uneori, poate avea influenţe asupra unei soluţii.
Din actele premergătoare efectuate nu se desprinde niciun indiciu că procurorul nu a îndeplinit vreun act sau l-a îndeplinit defectuos sau că a încălcat din culpă vreo îndatorire de serviciu prin care să fi produs petentului vreo vătămare a intereselor.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate numai în căile de atac prevăzute de lege.
În cauză nu s-a dovedit faptul că procurorul şi-a exercitat funcţia cu rea credinţă, adică a cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor sale, urmând sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane, sau din culpă şi-a încălcat atribuţiile de serviciu.
Intimaţii N.L. şi U.D. au fost acuzaţi de petent că ar fi săvârşit infracţiunile de fals şi abuz în serviciu.
Faptul că aceştia i-au respins petentului o serie de cereri nu i-au încuviinţat o parte din probele solicitate şi au dat actelor efectuate o interpretare contrară celei a petentului nu poate duce la concluzia că au săvârşit vreo faptă prevăzută de legea penală.
Plângerea petentului a vizat-o şi pe apărătoarea sa C.M., acuzată că l-ar fi favorizat pe autorul accidentului, cât şi de falsificarea raportului de expertiză. Aceste aspecte nu se confirmă, intimata şi-a îndeplinit atribuţiile potrivit mandatului dat petent, încercând cu ajutorul pregătirii de care beneficia datorită profesiei sale să dea solicitărilor petentului forma juridică adecvată, fapt ce a fost interpretat de petent în mod greşit, dându-i conotaţie penală.
În consecinţă, respingând plângerea şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nesupusă nici unuia din cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen.
Pe de altă parte, plângerea prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., având rolul unei căi de atac, are ca finalitate controlul judecătoresc al soluţiei de netrimitere în judecată.
Acest control priveşte exclusiv temeinicia rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, confirmată în condiţiile art. 278 C. proc. pen., în raport cu cercetările efectuate în cauză, respectiv îndeplinirea actelor premergătoare sau de urmărire penală, în condiţiile determinate de legea procesual-penală.
Drept urmare, instanţa sesizată cu plângerea menţionată nu are temei legal de a se pronunţa ca instanţă de control judiciar în cauza penală la soluţionarea căreia, într-un alt proces, petentul susţine că s-ar fi încălcat unele dispoziţii procedurale.
Ca atare, lipseşte plângerii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., aptitudinea declanşării unui control judiciar, în sensul vizat de petent, al complinirii căilor de atac legal prevăzute şi reformarea hotărârii incriminate, pe această cale mijlocită, aşa încât recursul se constată a fi neîntemeiat şi sub acest aspect.
În concluzie, nepropunând şi, ca atare, neadministrându-se probe care să releve o altă situaţie de fapt şi vinovăţia intimaţilor, instanţa de fond a respins legal plângerea cu care a fost sesizată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen.
Nici în această etapă procesuală nu au apărut elemente noi, neavute în vedere de organul de urmărire penală şi instanţa de fond, care să ducă la concluzia săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale de către persoanele nominalizate de către petent, aşa încât simplele afirmaţii ale acestuia, în sensul întrunirii elementelor constitutive ale unor infracţiuni nesusţinute de materialul probator administrat, nu au aptitudinea de a duce la casarea sentinţei atacate şi pronunţarea altei soluţii.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul petent R.M. va fi obligat la plate cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul R.M. împotriva sentinţei penale nr. 121 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 497/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 503/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
