ICCJ. Decizia nr. 632/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 632/2011
Dosar nr. 38737/3/2010
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 580 din 3 septembrie 2010, Tribunalul Bucureşti a dispus în baza art. 20 rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul A.G., la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 22 mai 2010 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit depus la Camera Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri.
A luat act că partea vătămată G.V.P., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 800 RON cheltuieli judiciare către stat în cont IBAN RO62TREZ7045032XXX003561; Cod fiscal 4340633, deschis la Trezoreria sector 4 Bucureşti , beneficiar Tribunalul Bucureşti.
Onorariul apărător oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 21/22 mai 2010, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, într-o locuinţă situată în Bucureşti, inculpatul A.G. a înjunghiat-o cu un cuţit în abdomen pe partea vătămată G.V.P., cu intenţia de a-i suprima viaţa.
Partea vătămată G.V.P. locuieşte de aproximativ 12 ani în imobilul situat în Bucureşti, care aparţine martorei I.E., mama inculpatului A.G.
La 21 mai 2010, inculpatul împreună cu partea vătămată şi cu martora I.E. au sărbătorit ziua onomastică a acesteia din urmă. Cu această ocazie, inculpatul şi partea vătămată au consumat bere începând cu ora 9. După amiază, inculpatul a plecat pentru a se întâlni cu martora M.P.G., pe care o cunoştea din vedere, aceasta lucrând anterior la un magazin alimentar situat aproape de locuinţa inculpatului. Martora a fost invitată de inculpat la petrecerea organizată de ziua mamei acestuia şi cei doi împreună cu partea vătămată şi cu martora I.E. au stat câteva ore în curtea imobilului situat în sectorul 1, consumând în continuare bere.
În jurul orei 18.30, aflându-se împreună cu martora în una din camerele imobilului, inculpatul i-a propus acesteia să întreţină relaţii sexuale. Deşi martora a refuzat, inculpatul a insistat, a început să se dezbrace şi i-a spus martorei că dacă nu se va dezbrăca şi ea, o va bate şi o va tăia. In timp ce martora încerca să îl calmeze pe inculpat, în încăpere au intrat mama inculpatului şi partea vătămată. Văzându-i pe aceştia, inculpatul şi-a schimbat atitudinea faţă de martoră şi nu a mai discutat cu aceasta despre întreţinerea relaţiilor sexuale.
Cei patru au rămas în camera inculpatului, iar la un moment dat li s-a alăturat şi martorul S.N., aflat în stare avansată de ebrietate.
Întrucât se făcuse târziu şi era speriată din cauza comportamentului inculpatului, martora M.P.G. şi-a exprimat de mai multe ori intenţia de a pleca, dar inculpatul s-a opus de fiecare dată.
În jurul orei 22.30, fiind enervat că martora insista să plece, inculpatul A.G. a tras-o de păr şi a lovit-o cu palma peste faţă de câteva ori. Partea vătămată G.V.P. a intervenit pentru a o apăra pe martoră, spunându-i inculpatului să o lase în pace şi împingându-1. Inculpatul a împins-o la rândul său pe partea vătămată şi în timp ce aceasta se îndrepta spre ieşirea din cameră a luat un cuţit aflat pe şifonier şi a înjunghiat-o pe victimă în abdomen. Partea vătămată a reuşit să iasă imediat din casă şi a început să meargă pe stradă pentru a-şi asigura scăparea. Inculpatul a ascuns cuţitul în spatele unei comode din încăpere şi s-a dus în camera mamei sale. Aceste aspecte au fost percepute direct de martora M.P.G., fiind descrise detaliat în declaraţiile sale (filele 140-146) şi coroborându-se cu declaraţiile părţii vătămate. Martora I.E. a arătat că în timp ce se afla în cameră cu fiul său, G.V.P. şi martorii M.P.G. şi S.N., între partea vătămată şi inculpat a izbucnit un scandal legat de comportamentul inculpatului faţă de martora M.P.G., partea vătămată l-a lovit cu palma pe inculpat, iar acesta le-a cerut tuturor să părăsească camera. Martora a ieşit din încăpere, mergând în camera sa, şi nu ştie ce s-a întâmplat ulterior. Martorul S.N. a declarat că nu îşi aminteşte ce a făcut în seara de 21 mai 2010, după ce a ajuns în locuinţa inculpatului, deoarece se afla în stare avansată de ebrietate.
Martorii S.C.C., D.I.L. şi O.A., care stăteau în faţa magazinului SC A.I. SRL, au observat-o pe victimă târându-se pe stradă, ţinându-se cu o mână de abdomen şi una de gard. Martorii s-au îndreptat spre victimă pentru a o ajuta şi au observat că era înjunghiată în abdomen şi o parte din intestine îi ieşiseră la exterior. Partea vătămată G.V.P. le-a zis că a fost înjunghiată de „P.". Victima a căzut aproape imediat şi şi-a pierdut cunoştinţa. Martorii O.A. şi D.I.L. au sunat la 112, anunţând cele întâmplate şi solicitând o ambulanţă.
Cu ocazia efectuării unor recunoaşteri din planşe fotografice, martorii D.I.L. şi S.C.C. l-au indicat pe inculpat ca fiind persoana pe care o cunoşteau sub porecla de „P.".
G.V.P., a fost imediat transportat la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, unde a fost internat şi supus unei intervenţii chirurgicale de urgenţă, diagnosticul fiind „plagă înjunghiată flanc stâng, transfixiantă colon descendent; hematom parietocolic stânga; contuzie mezenter; hemoperitoneu".
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/6672/2010 (fila 95) reiese că partea vătămată G.V.P. necesită pentru leziunile suferite 25-30 zile de îngrijiri medicale, acestea au pus viaţa victimei în primejdie şi în caz de evoluţie favorabilă nu reprezintă infirmitate.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate, procesul - verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice, procese – verbale de recunoaştere după fotografii, raport de expertiză medico – legală, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, arătând că după ce au consumat împreună băuturi alcoolice, s-a iscat o altercaţie verbală între ei, după care a luat un cuţit cu care a înjunghiat-o pe partea vătămată.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul A.G.
Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport de fapta săvârşită şi starea de recidivă a inculpatului.
Şi inculpatul a criticat sentinţa primei instanţe pentru netemeinicie solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.
Prin Decizia penală nr. 251/A din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul A.G. împotriva sentinţei penale nr. 580 din 3 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 38.737/3/2010.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a computat prevenţia de la 22 mai 2010 la zi.
A obligat apelantul inculpat la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul A.G., solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, urmând a se ţine seama de faptul că a fost provocat de partea vătămată.
În susţinerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond care a realizat o analiză judicioasă şi pertinentă a întregului ansamblu probator administrat în cauză, dând faptei o încadrare juridică corespunzătoare, în mod corect reţinând că, în cauză sunt întrunite elementele tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Astfel, din probele dosarului rezultă că în noaptea de 21/22 mai 2010, pe fondul consumului de alcool, inculpatul l-a înjunghiat cu un cuţit în abdomen pe G.V.P. care a fost imediat transportat la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale.
De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, însă a încercat să nuanţeze circumstanţele în care a comis fapta, în sensul că a fost într-un fel provocat de atitudinea părţii vătămate.
Din probele dosarului nu rezultă însă că, inculpatul ar fi comis fapta într-o puternică stare de tulburare determinată de atitudinea părţii vătămate care nu a făcut altceva decât să încerce să o apere pe martora M.P.G., care a fost agresată de către inculpat, el cerându-i inculpatului să o lase pe martoră să plece, moment în care l-a şi împins.
Vădit deranjat de atitudinea părţii vătămate, inculpatul a luat un cuţit cu care a agresat-o pe partea vătămată.
Circumstanţele în care a fost comisă fapta, fac imposibilă incidenţa disp. art. 73 lit. b) C. pen., atitudinea părţii vătămate nefiind în măsură să producă o asemenea tulburare încât să-l determine pe inculpat să adopte o atitudine atât de agresivă.
Nici criticile referitoare la cuantumul pedepsei nu sunt fondate.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanţa de fond având în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind realizată o proporţionalitate între fapta comisă şi cuantumul pedepsei aplicate.
Instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 5 şi 10 ani, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, respectiv, inculpatul lovind-o pe victimă cu cuţitul provocându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie, ca şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Astfel, instanţa de fond a avut în vedere că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie fiind condamnat anterior, în repetate rânduri, la pedepse cu închisoarea pentru fapte de violenţă, împrejurare ce denotă perseverenţa infracţională.
Poziţia sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal nu poate determina aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, sinceritatea inculpatului reprezentând doar o atitudine normală, de asumare a faptei şi a consecinţelor acesteia.
De altfel, instanţa de fond a acordat eficienţă atitudinii sincere a inculpatului, care a orientat pedeapsa spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de tentativă la omor.
Înalta Curte reţine că nu pot fi identificate în cauză alte elemente care să facă posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ şi coercitiv al pedepsei.
Faţă de toate considerentele ce preced, reţinând că în cauză nu există cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din Decizia prevenţia de la 22 mai 2010 la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 251/A din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 mai 2010 la 18 februarie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 623/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 67/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
