ICCJ. Decizia nr. 728/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 728/2011
Dosar nr. 5043/6/3/2009
Şedinţa publică din 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 487 din 07 iulie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.A., la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 3 ani interdicţia drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
În baza prevederilor art. 83 C. pen. cu referire la art. 864 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1038 din 07 mai 2007, pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului Bucureşti, pedeapsă pe care o cumulează cu pedeapsa de 11 ani închisoare, aplicată în cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 14 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71- art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dispus distrugerea celor 18 comprimate de methadonă rămase în urma analizelor de laborator depuse la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O., dovadă seria H nr. 0002041 din 18 decembrie 2009.
În baza prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 50 lei (bancnote înseriate/rezultate din vânzarea drogurilor).
S-a constatat că în cauză în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 1038 din 07 mai 2007 de Judecătoria Sector 4 Bucureşti, inculpatul a fost arestat preventiv de la 12 ianuarie 2007 la 08 mai 2007, perioadă ce va fi dedusă din detenţie.
În baza prevederilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia inculpatului de la 04 decembrie 2009, la zi.
În baza prevederilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei RON cheltuieli judiciare statului.
Din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, procese verbale de investigaţii, proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces verbal de percheziţie domiciliară, rapoarte de constatare tehnico ştiinţifică, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 03 decembrie 2009, lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Bucureşti – Biroul Sector 4 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul P.C.A. zis „J." vinde heroină într-un imobil din sector 5.
În urma efectuării de verificări a fost identificat un consumator de droguri care se aprovizionează cu doze de heroină de la persoanele suspecte şi anume martorul-denunţător S.L., care a relatat faptul că de obicei se deplasează la locuinţa persoanei suspecte, îi dă banii pentru dozele de heroină (50 lei doza), iar aceasta îi remite drogurile.
La data de 04 decembrie 2009 a fost organizată acţiunea de prindere în flagrant a persoanei suspecte, după cum urmează:
Martorului-denunţător S.L. i-a fost înmânată suma de 50 lei formată din bancnote înseriate, după care acesta, sub supravegherea poliţiştilor, s-a deplasat în zona sector 5, unde s-a întâlnit cu inculpatul P.C.A. zis „P." în faţa imobilului de la nr. 69, unde acesta din urmă locuieşte.
Martorul-denunţător a dat inculpatului suma de 50 lei, iar acesta din urmă i-a remis în schimb o doză de heroină, pe care martorul-denunţător a predat-o imediat poliţiştilor din dispozitivul de supraveghere.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524808 din 04 decembrie 2009, proba analizată conţine 0,12 grame de heroină.
Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
În continuare s-a procedat la efectuarea percheziţiei domiciliare la adresa din Bucureşti, sector 5.
Cu această ocazie, în imobil a fost găsită suma de 50 lei formată din bancnotele înseriate conform procesului verbal întocmit anterior de către lucrătorii de poliţie şi cu privire la care inculpatul a relatat că provine din vânzarea de droguri.
De asemenea, au mai fost găsite 104 folii din celofan (folosite la ambalarea drogurilor) şi o seringă folosită.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524815 din 08 decembrie 2009, pe foliile din celofan s-a pus în evidenţă heroină.
În imobil se afla şi învinuitul T.A., care a prezentat poliţiştilor un număr de 21 comprimate de metadonă pe care le deţinea asupra sa în vederea consumului propriu.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr.24867 din 14 decembrie 2009, cele 21 de comprimate conţin ca substanţă activă metadonă.
18 comprimate de metadonă rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr. 0002041 din 18 decembrie 2009.
Audiat în instanţă, inculpatul a precizat că este consumator şi nu traficant de droguri şi că faptele petrecute la data de 04 decembrie 2009 au fost determinate de denunţător care l-a sunat şi i-a cerut ajutorul în sensul de a-i remite câteva doze de heroină.
Susţinerea inculpatului nu va fi primită de instanţă, ea fiind contrazisă de ansamblul probator administrat în cauză, respectiv declaraţia martorului S.L. din care a rezultat că acesta se aproviziona în mod frecvent cu droguri de la inculpat, care era cunoscut în zonă ca ocupându-se de o astfel de „activitate".
În sprijinul ideii că inculpatul se ocupa cu comercializarea de droguri vine şi faptul că asupra inculpatului s-a găsit suma de 50 lei, formată din bancnote înseriate.
În drept, fapta inculpatului P.C.A., care la data de 04 decembrie 2009 a vândut martorului denunţător o doză de heroină, respectiv cantitatea de 0,12 grame heroină, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, text de lege a cărui aplicare se va face în cauză şi în baza căruia se va dispune condamnarea inculpatului.
Se impune precizarea că în cauză, la solicitarea inculpatului, s-a dispus şi efectuat un referat de evaluare întocmit de Serviciu de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, din care a rezultat că inculpatul a debutat în consumul de substanţe de stupefiante în jurul vârstei de 16 ani, consum ce a rămas singular. Ulterior, la vârsta de 18 ani, a început să consume heroină, iniţial în folie şi la scurt interval de timp a trecut la un consum injectabil.
A rezultat, totodată, din acest raport că principala motivaţie a inculpatului în implicarea unei astfel de activităţi era determinată de necesitatea asigurării consumului propriu de heroină, majoritatea celor pentru care intermedia cumpărarea drogurilor oferindu-i posibilitatea de a consuma împreună doza respectivă.
De remarcat este faptul că inculpatul se afla în stare de recidivă postcondamnatorie atrasă de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1038/2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, fapta dedusă judecăţii fiind comisă înăuntrul termenului de încercare, în raport de care se va face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen., cu referire la art. 864 C. pen., dispunând revocarea suspendării sub supraveghere, urmând ca pedeapsa ce va fi aplicată în cauză inculpatului să fie cumulată aritmetic cu pedeapsa de 3 ani închisoare.
II. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.C.A. criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei de 11 ani închisoare aplicată de instanţa de judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Apărarea, în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, referitoare la cantitatea de 0,12 grame heroină traficată cât şi faţă de împrejurarea că inculpatul a fost prieten cu denunţătorul S.L., a solicitat coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, apărarea a susţinut că inculpatul poate benefica de reducerea pedepsei potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 ca urmare a denunţului formulat, în cazul în care acesta se confirmă.
În concluziile sale, reprezentantul parchetului a susţinut că inculpatul poate beneficia de prevederile art. 74 lit. c) C. pen., făcând trimitere totodată şi la dispoziţiile art. 80 C. pen., faţă de probele existente la dosarul cauzei.
În favoarea inculpatului a fost invocat de către reprezentantul parchetului motivul de apel referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) C. pen., de către instanţa de judecată, în condiţiile în care interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., nu este obligatorie.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, reprezentantul parchetului a susţinut că actele premergătoare sunt în curs de efectuare şi că în prezent nu rezultă indicii în sensul că inculpatul ar fi facilitat tragerea la răspundere penală a vreunei persoane.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:
Inculpatul P.C.A. a fost trimis în judecată şi condamnat de către prima instanţă la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Răspunderea penală a inculpatului P.C.A. este antrenată numai pe baza denunţului formulat de martorul S.L., fără ca anterior, organele de poliţie să fi avut date din care să rezulte implicarea acestuia în traficul ilicit de droguri de mare risc.
Deşi infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 este de o gravitate deosebită, Curtea, faţă de probatoriul administrat în cauză, concretizat în traficarea cantităţii de 0,12 grame heroină de către inculpatul P.C.A. a apreciat că o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege corespunde exigenţelor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
De asemenea, se are în vedere că la percheziţia domiciliară efectuată de către organele de poliţie, cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului P.C.A., nu s-au găsit alte cantităţi de droguri sau sume de bani rezultate din activitatea ilicită a acestuia.
Cum în mod corect a constatat şi reprezentantul parchetului, circumstanţa judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. în raport de dispoziţiile art. 80 C. pen., îşi găseşte în primul rând justificarea faţă de atitudinea inculpatului P.C.A. pe parcursul procesului penal, cât şi faţă de împrejurarea că acesta a fost consumator de heroină de aproximativ 5 ani, astfel cum rezultă din referatul de evaluare aflat la dosar.
În atare situaţie, Curtea a apreciat că instanţa de fond nu a făcut o corectă individualizare a pedepsei de 11 ani închisoare aplicată inculpatului faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi cele prevăzute de art. 52 C. pen., aşa încât va admite apelul în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală şi în fond:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. va condamna pe inculpatul P.C.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Faţă de natura şi gravitatea faptei, Curtea în conformitate cu art. 65 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Având în vedere că inculpatul nu a respectat prevederile art. 862 C. pen. privitoare la sentinţa penală nr. 1038 din 07 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului Bucureşti, Curtea, în conformitate cu art. 83 C. pen., va revoca pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care o va cumula cu cea aplicată prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte aplicarea art. 64 lit. a) teza I C. pen., Curtea a constata că în cauză îşi găseşte pe deplin aplicarea hotărârea din 30 martie 2004 privitoare la cauza Hirst c. Marii Britanii, atâta timp cât infracţiunea de trafic de droguri nu are legătură cu interdicţia de a vota, motiv pentru care va face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), teza a II-a C. pen., precum şi art. 64 lit. b) C. pen.
Având în vedere că subzistă şi în prezent temeiul arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., Curtea în conformitate cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen. va menţine starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce prevenţia acestuia de la 04 decembrie 2009 la zi şi perioada executată de la 12 ianuarie 2007 la 18 mai 2007.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În ceea ce priveşte adresa emisă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. în dosarul nr. 1639/D/P/2010 şi depusă prin registratura Curţii de Apel Bucureşti la dosar, după pronunţarea sentinţei, respectiv 25 noiembrie 2010, ora 1345, motiv pentru care atât procurorul de şedinţă cât şi apărarea nu au formulat concluzii în sensul îndeplinirii sau nu a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a proceda în consecinţă.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 252 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul P.C.A. declarat împotriva sentinţei penale nr. 487/F din 07 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi în fond:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen.
În baza art. 83 C. pen. cu referire la art. 864 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1038 din 07 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului Bucureşti, pedeapsă ce a fost cumulată cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În conformitate cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia acestuia de la 04 decembrie 2009 la zi şi perioada executată de la 12 ianuarie 2007 la 18 mai 2007.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Cheltuielile judiciare a rămas în sarcina statului.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.C.A., criticând-o ca netemeinică în baza cazului casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că inculpatului i-au fost aplicate pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
A solicitat rejudecarea cauzei şi aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în raport de împrejurarea că inculpatul a formulat un denunţ care s-a materializat în luna noiembrie 2010, denunţ în urma căruia instanţa a fost sesizată cu privire la persoanele denunţate de inculpat.
A învederat că denunţul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bucureşti sub nr. 1639/D/P/2010 şi privea persoane care se ocupau cu traficul ilicit de droguri, iar la momentul soluţionării apelului răspunsul parchetului a fost acela că dosarul se află în lucru, nefiind posibilă aplicarea dispoziţiilor favorabile inculpatului, din lipsa materializării denunţului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivul de critică invocat cât şi de cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere că recurentul inculpat P.C.A. a formulat un denunţ, după momentul sesizării instanţei de judecată, denunţ ce a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bucureşti sub nr. 1639/D/P/2010, denunţ ce privea persoane care se ocupau cu traficul ilicit de droguri.
Până la momentul soluţionării apelului, răspunsul parchetului a fost acela că dosarul se află în lucru, nefiind posibilă aplicarea dispoziţiilor de favoare, din lipsa materializării denunţului.
În luna noiembrie 2010, denunţul inculpatului s-a materializat, fiind sesizată instanţa de judecată cu privire la persoanele denunţate de inculpat.
Or, prin adresa nr. 1639/D/P/2010 din 23 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bucureşti (pag.76 dosar instanţă apel Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală) s-a încunoştinţat instanţa de apel că „urmare denunţului formulat de către inculpatul P.C.A. în condiţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, au fost prinşi inculpaţii I.M.V. şi R.C., în prezent cercetaţi în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, în dosarul nostru penal nr. 1639/D/P/2010".
Faţă de cele sus expuse rezultă că recursul de faţă declarat de inculpatul P.C.A. este fondat şi urmează a fi admis ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 3859 pct. 15 lit. d) teza I C. proc. pen., dată fiind incidenţa în speţă a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Urmează, în consecinţă, a se casa în parte Decizia atacată a instanţei de apel şi hotărârea instanţei de fond numai cu privire la cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi la aplicarea pedepsei complementare.
Urmează a se face aplicarea în cauză pentru recurentul inculpat – în consecinţa celor notificate prin adresa datată 23 noiembrie 2010 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bucureşti şi reiterată de către aceeaşi unitate de parchet prin adresa nr. 390/II/2011 din 23 februarie 2011 (fila 25 dosar de recurs Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) – a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi prin aplicarea corespunzătoare a efectului circumstanţelor atenuante în sensul dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen. se va reduce pedeapsa stabilită de instanţa de apel de la 3 ani închisoare la cea de 1 an închisoare, apreciată ca aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Urmează să se înlăture aplicarea pedepsei complementare.
Se va menţine revocarea suspendării supravegherii executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1038 din 07 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului Bucureşti, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză; în final, inculpatul urmează să execute 4 ani închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 decembrie 2009 la 24 februarie 2011 şi perioada executată de la 12 ianuarie 2007 la 18 mai 2007.
Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.C.A. împotriva deciziei penale nr. 252 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează, în parte, Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 487 din 7 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi la aplicarea pedepsei complementare.
Face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 76 lit. b) C. pen. şi reduce pedeapsa la 1 an închisoare.
Înlătură aplicarea pedepsei complementare.
Menţine revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1038 din 7 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului Bucureşti, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză; în final inculpatul urmează să execute 4 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate şi ale sentinţei penale nr. 487 din 7 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 decembrie 2009 la 24 februarie 2011 şi perioada executată de la 12 ianuarie 2007 la 18 mai 2007.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 724/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 749/2011. Penal → |
|---|
