ICCJ. Decizia nr. 73/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 73/2011
Dosar nr. 897/46/2010
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La 13 februarie 2010, Asociaţia de proprietari M. din Piteşti, judeţul Argeş, prin reprezentant legal D.G., a formulat o plângere care a fost înaintată la mai multe autorităţi şi instituţii publice, între care şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, unde a fost înregistrată sub nr. 8007VIII/1 din 30 martie 2010, înaintându-se, apoi, spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, unde a fost înregistrată sub nr. 228/P/2010.
Din plângerea formulată de petentă a rezultat, în esenţă, că aceasta este nemulţumită de faptul că magistraţii de la Judecătoria Piteşti şi Tribunalul Argeş, la cererea reclamanţilor S.M. şi S.S., în acţiunile civile introduse, au dispus obligarea asociaţiei să devieze, prin montarea unui inel exterior, o conductă de agent termic care traversează pardoseala apartamentului reclamanţilor situat la parter, deoarece această conductă, deteriorându-se în timp, a permis infiltrarea umezelii la nivelul pardoselii şi inundarea apartamentului reclamanţilor cu agent termic, fiind nemulţumită, totodată, de cercetările penale într-un dosar penal, în care au fost reclamaţi S.M. şi S.S., care au înşelat instanţele prin fals în declaraţii şi uz de fals, în legătură cu litigiul ivit între aceştia şi asociaţie.
În acest sens, din plângerea petentei a rezultat că magistratul V.A. de la Judecătoria Piteşti, fiind investită cu soluţionarea cauzei civile cu nr. 5957/280/2009, i-ar fi respins în mod nelegal şi netemeinic, prin sentinţa civilă nr. 145 din 11 ianuarie 2010, contestaţia la executare împotriva formelor de executare întocmite în Dosarul de executare nr. 232/2009 de, executorul judecătoresc F.E. care, investit cu punerea în executare a hotărârii prin care asociaţia a fost obligată să devieze conducta de agent termic, în mod abuziv ar fi întocmit procesul verbal de situaţie din 11 mai 2009 şi somaţia de plată din 14 mai 2009 şi ar fi dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor asociaţiei, iar procurorul V.E. şi ofiţerul de poliţie judiciară M.M. ar tergiversa soluţionarea Dosarului penal cu nr. 4953/P/2009, privind pe numiţii S.M., S.S. şi V.S., cercetaţi într-o altă plângere a petentei, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 215 art. 291, art. 260 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Prin rezoluţia nr. 228/P/2010 din 26 aprilie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus în baza art. 228 alin. (1), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.:
- neînceperea urmăririi penale faţă de V.A., judecător la Judecătoria Piteşti, F.E., executor judecătoresc, V.E., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, şi M.M., ofiţer de poliţie judiciară, cu gradul profesional de inspector principal de poliţie la Poliţia Municipiului Piteşti, Secţia 5, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare din 18 iulie 2001, numiţii S.M. şi S.S. au devenit proprietari ai apartamentului de pe strada M. din municipiul Piteşti, judeţul Argeş.
Întrucât sub pardoseala apartamentului achiziţionat se afla amplasată o conductă de alimentare a blocului cu agent termic, care, în timp, s-a deteriorat provocând infiltrarea umezelii la nivelul pardoselii şi prin inundarea apartamentului, aceştia au chemat în judecată, în calitate de pârâte Asociaţia de proprietari şi SC T. SA Piteşti, solicitând instanţei să fie obligate să-şi ridice conducta de agent termic sau să-i autorizeze pe ei să o ridice, pe cheltuiala pârâtelor, şi să le plătească contravaloarea prejudiciului produs prin avarierea bunurilor.
Cu privire la V.A. - judecător la Judecătoria Piteşti s-a reţinut că aspectele sesizate de petent si imputate magistratului vizând fondul litigiului, legalitatea si temeinicia unei hotărâri pronunţate de instanţa de judecată, nu pot îmbrăca forma juridică a unei infracţiuni de abuz în serviciu şi nu intră in sfera de competentă a organelor de urmărire penală întrucât acestea nu au atribuţii de a verifica, analiza sub aspectul temeiniciei sau legalităţii hotărâri judecătoreşti şi cu atât mai puţin, de a le reforma, deoarece judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, astfel că soluţiile pronunţate de aceştia prin hotărâri judecătoreşti nu pot fi analizate, cenzurate sau reformate, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei lor, decât prin mijlocirea căilor de atac, prevăzute de lege şi exercitate în condiţiile legii.
Cu privire le executorul judecătoresc F.E. s-a reţinut că petenta - Asociaţia de Proprietari M. din Piteşti Judeţul Argeş - la 21 octombrie 2009, a mai formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru aceeaşi faptă, dispunându-se prin rezoluţia nr. 441/P/2009 din 1 aprilie 2010, neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii reclamate.
Cu privire la V.E. - procuror M.M. - ofiţer de poliţie judiciară - s-a reţinut că aceştia au soluţionat Dosarul penal nr. 4953/P/2009 într-un termen rezonabil, la 18 martie 2010, şi că fapta imputată acestora nu pote îmbrăca forma juridică a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionara a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, plângere care i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 359/II121 2010 din 16 iunie 2010.
Nemulţumită, petiţionara s-a adresat instanţei, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
Pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost înregistrat Dosarul nr. 897/46/2010 având ca obiect plângerea formulată de petenta Asociaţia de Proprietari M. împotriva rezoluţiei nr. 228/P/2010.
La termenul de judecată din 28 septembrie 2010, când au avut loc dezbaterile, reprezentantul petentei - P.R.C. a precizat că înţelege să se judece doar cu intimaţii F.E. şi M.M., întrucât petenta a renunţat la judecata cu intimatele V.A. şi V.E.
În motivarea plângerii, petenta a solicitat desfiinţarea rezoluţiei parchetului, cu privire la făptuitorii F.E. şi M.M., iar pe fond, restituirea cauzei în vederea continuării cercetărilor împotriva acestora, solicitând condamnarea executorului judecătoresc F.E. la o pedeapsă cu suspendare, iar pentru M.M., aplicarea unei amenzi administrative.
Prin sentinţa penală nr. 91/ F din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei nr. 228/P/2010 din 26 aprilie 2010 a Parchetului d epe lângă Curte de Apel Piteşti, rezoluţie care a fost menţinută.
Totodată petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
Petru a se hotărî astfel, s-au reţinut în esenţă, următoarele:
Întrucât petenta a susţinut că numai făptuitorii F.E. şi M.M. sunt vinovaţi de faptele penale reclamate, iar nu şi magistraţii V.A., judecător, şi V.E., procuror, instanţa de fond, având în vedere această susţinere s-a limitat a analiza plângerea, în condiţiile art. 278 C. proc. pen. - plângere asimilată unei căi de atac - şi nu a mai analizat rezoluţia atacată, în privinţa acestora, limitându-se numai la făptuitorii menţionaţi F.E., executor judecătoresc şi M.M., ofiţer de poliţie judiciară, pentru care petenta a solicitat expres tragerea la răspundere penală.
S-a reţinut că din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză de către procuror, sub aspectul reţinerii răspunderii penale a executorului judecătoresc F.E., cu privire la infracţiunile reclamate - de abuz săvârşit în exerciţiul atribuţiilor de serviciu- nu rezultă existenţa unor date sau indicii temeinice cu privire la comiterea unor astfel de fapte penale, astfel că, în mod correct, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale.
S-a mai menţionat că, de altfel, executorul judecătoresc F.E. a mai fost cercetat pentru aceleaşi fapte, cât şi pentru altele, şi în Dosarul nr. 441/P/2009, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus, prin rezoluţia din 1 aprilie 2010, neînceperea urmăririi penale, atât în privinţa executorului judecătoresc, cât şi în privinţa numiţilor S.M. şi S.S., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215, art. 246 art. 2481, art. 249 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Cu referire la ofiţerul de poliţie judiciară M.M., pentru care, de asemenea, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală, instanţa de fond a constat că, în cauză, cercetările în Dosarul penal nr. 4953/P/2009, privind pe numiţii S.M., S.S. şi V.S., expert, reclamaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215, art. 291, art. 260 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), nu au fost tergiversate, aşa cum se susţine, cauza fiind soluţionată la data de 18 martie 2010, de asemenea, din dosarul instrumentat de către ofiţerul de poliţie, sub supravegherea procurorului de caz V.E., nerezultând date sau indicii cu privire la săvârşirea unei astfel de infracţiuni reclamate în privinţa acestui ofiţer de poliţie judiciară.
Împotriva sus- arătatei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara Asociaţia de proprietari M., solicitând prin reprezentant Dl. P.R.C., admiterea recursului, casarea sentinţei şi, pe fond, admiterea plângerii formulate de petentă şi condamnarea executorului judecătoresc F.E. la o pedeasă a cărei executare să fie suspendată, iar în ce îl priveşte pe ofiţerul de poliţie judiciară, M.M. aplicarea unei amenzi administrative.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., instanţa, judecând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Împrejurarea că petiţionara este nemulţumită de soluţiile adoptate în cauză de V.A. judecător şi V.E. procuror - nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pe care acesta a indicat-o în plângerea sa.
Soluţiile dispuse de judecători sau procurori pot fi nelegale sau netemeinice însă, pentru reformarea lor, sunt prevăzute căi de atac specifice.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părţile au dreptul să exercite căile de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greşeli, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca adoptarea unei soluţii să poată fi considerată, prin ea însăşi, o infracţiune.
Dacă s-ar admite ca, împotriva magistraţilor care au adoptat o soluţie sau au dat o hotărâre judecătorească să se poată face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Soluţionând cauzele în care petiţionara a fost parte şi a adoptat o soluţie- întâmplător care, nu a mulţumit-o pe petentă - intimaţii nu au făcut altceva decât să îndeplinească activităţi şi acte date în competenţa lor prin lege, motiv pentru care în sarcina acestora nu se poate reţine săvârşirea vreunei fapte penale.
Cu privire la executorul judecătoresc F.E., Înalta Curte constată că din actele existente la dosar nu rezultă că acesta şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu.
Nici ofiţerul de poliţie judiciară M.M. nu a săvârşit acte sau fapte care pot îmbrăca forma infracţiunii reclamate.
Solicitarea reprezentantului recurentei de a fi condamnat executorul judecătores la o pedeapsă a cărei executare să poată fi suspendată şi de aplicare a unei amenzi administrative ofiţerului de poliţie este inadmisibilă.
În procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., aşa cum s-a arătat, instanţa, care judecă plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, pronunţând una din soluţiile expres şi limitative prevăzut ede lege.
Cererea petentei de condamnare poate fi formulată numai în cadrul unui proces penal în care, inculpaţii au fost trimişi în judecată prin Rechizitoriu sau în ipoteza reglamentată de art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.
Înalta Curte, procedând la examinarea sentinţei atacate în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar şi cu susţinerile reprezentantului petiţionarei, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, constată că aceasta este temeinică şi legală, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii V.A., F.E., V.E. şi M.M. confirmată, cu justificat temei, de prima instanţă, fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunii reclamate, care să poată fi imputate intimaţilor.
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea rezoluţiei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara Asociaţia de proprietari M.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara Asociaţia de proprietari M. împotriva sentinţei penale nr. 91/ F din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 714/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 89/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
