ICCJ. Decizia nr. 89/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 89/2011
Dosar nr. 2149/2/2010
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2011
Deliberând cu privire la recursul penal de faţă constată următoarele,
Prin sentinţa penală nr. 98/ F din 1 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Recunoaşte hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare din Regatul Spaniei împotriva cetăţeanului român R.C., fiul lui C. şi M., respectiv a sentinţei penale din data de 26 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Provincial Secţia 1 Las Palmas, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă principală de 4 ani şi 30 de zile închisoare şi i-a fost interzis dreptul la sufragiul pasiv, pentru săvârşirea unei infracţiuni împotriva sănătăţii publice (trafic de droguri de mare risc).
Deduce prevenţia şi detenţia de la 15 mai 2008 la zi.
Dispune transferul condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei menţionate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
S-a consemnat că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 302/2004, recunoaşterea hotărârii penale a autorităţii judiciare din Regatul Spaniei, respectiv a sentinţei penale din data de 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Provincial Secţia 1 Las Palmas, prin care cetăţeanul român R.C. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
În motivarea sesizării s-a arătat că prin adresa înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 27 ianuarie 2010, M.J.L.C. - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, a transmis în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de M.J. din Regatul Spaniei prin care se solicită transferarea persoanei condamnate R.C. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de către instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile spaniole a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, indicarea datei la care se considera executata pedeapsa, indicarea duratei condamnării deja executate, declaraţia constatând consimţământul la transferare al persoanei condamnate.
Din verificările efectuate la M.A.I. - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date şi la M.A.I. - Direcţia Generală de Paşapoarte a rezultat că numitul R.C. este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Prin adresa din data de 5 februarie 2010, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date a comunicat faptul că în evidenţele deţinute, numitul R.C. este fiul lui C. şi M. De asemenea, acesta este titularul paşaportului, emis de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Paşapoartelor Simple al judeţului Vâlcea la data de 24 august 2005.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin sentinţa penală din data de 26 noiembrie 2008 numitul R.C. a fost condamnat de către Tribunalul Provincial Secţia 1 Las Palmas la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delict împotriva sănătăţii publice prev. de art. 638 si art. 374 C. pen. Spaniol, aplicându-i-se totodată si amenda de 80.000 euro, cu 30 de zile de arest substitutiv.
Sentinţa a rămas definitivă la data de 26 noiembrie 2008, astfel cum s-a menţionat în dispozitivul hotărârii Tribunalului Provincial Secţia 1 Las Palmas, fiind îndeplinită astfel, condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile spaniole a rezultat că numitul R.C. a fost arestat la data de 15 mai 2008, durata condamnării împlinindu-se la data de 16 iunie 2012; la data de 16 ianuarie 2011 (după executarea a 2/3 din durata pedepsei) sau la data de 18 mai 2011 (după executarea a 2/3 din durata pedepsei) va putea fi eliberat condiţionat. în consecinţă, a reţinut reprezentantul M.P., este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004, privitoare la cuantumul pedepsei ce mai este de executat.
De asemenea, s-a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reţinută în sarcina numitului R.C. (împotriva sănătăţii publice) având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzut de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, fiind pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
Cum rezultă din declaraţiile date în datele de 21 mai 2009 şi 3 aprilie 2009, numitul R.C. şi-a manifestat acordul de a fi. transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
La data de 3 aprilie 2009 constatat că cetăţeanul român şi-a exprimat acordul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, declaraţia sa fiind ataşată la dosar (fila 20).
Curtea, analizând ansamblul actelor depuse la dosar, în funcţie de detaliile mai sus redate, a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 129 lit. a) - f) şi art. 141, din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, respectiv: condamnatul este cetăţean român, născut la data de 16 mai 1970 în municipiul Timişoara, titularul paşaportului, emis de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Paşapoartelor Simple al judeţului Vâlcea la data de 24 august 2005; hotărârea pusă în executare este definitivă; la data examinării cererii de transferare condamnatul mai are de executat, conform adresei de la dosar, până la data de 16 iunie 2012 (f. 14.); condamnatul şi-a exprimat consimţământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, declaraţia sa fiind ataşată la dosar (fila 20); faptele pentru care acesta a fost condamnat sunt incriminate şi de legea statului de executare, art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, statul de condamnare şi statul de executare cooperează în vederea efectuării acestei transferări.
Ca efect al transferării într-un penitenciar din România, inculpatul urmează astfel să continue executarea pedepsei aplicate, de 4 ani şi 30 de zile. S-a constatat că amenda de 80.000 euro, a fost substituită cu cele 30 de zile de arest, conform raportului privind executarea pedepsei (f. 14).
Obiectul judecăţii prezentei cauze l-a constituit recunoaşterea hotărârii străine inclusiv sub aspectul pedepsei accesorii, respectiv a interzicerii dreptului la sufragiul pasiv.
Ca urmare, s-a admis sesizarea şi în baza art. 144, 149 din acelaşi act normativ, s-a recunoscut sentinţa penală din data de 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Provincial Secţia 1 Las Palmas, privind pe condamnatul R.C. cetăţean român şi s-a dispus transferarea acestuia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei principale de 4 ani şi 30 de zile închisoare. Pe durata executării principale se va executa şi pedeapsa accesorie menţionată.
În baza art. 146 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din această pedeapsă perioada de privaţiune de libertate deja executată de condamnat de la 15 mai 2008 la zi.
Împotriva sentinţei, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către persoana condamnată. Singurul element ce ar conduce la casarea sentinţei ar fi aspectul că recurentul nu mai consimte la transfer, astfel că nu mai sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se derula procedura începută.
Instanţa de recurs reţine următoarele:
Elementele de detaliu ce au condus instanţa de fond în a pronunţa o hotărâre de admitere a cererii formulate, de recunoaştere şi punere în executare a sentinţei penale pronunţată în 26 noiembrie 2008 a Tribunalului Provincial Las Palmas din Regatul Spaniei în procedura soluţionării cererii de transferare a persoanei condamnate R.C. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare, au fost anterior redate, acestea desprinzându-se din conţinutul concret al actelor şi lucrărilor depuse la dosar.
În esenţă, cu deplin temei s-a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, precum şi de Convenţia Europeană de la Strasbourg privind transferarea persoanelor condamnate. Hotărârea care urmează a fi pusă în executare este rămasă definitivă la data de 26 noiembrie 2008, persoana condamnată este cetăţean român, şi-a exprimat consimţământul în scris cu privire la transferarea sa într-un penitenciar din România, a fost înştiinţat la locul de detenţie Centrul Penitenciar Las Palmas. De asemenea, este îndeplinită şi condiţia dublei incriminări a faptei pentru care a fost condamnat, în legislaţia română fapta pentru care acesta a suferit condamnarea are corespondent, respectiv infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Raportat la critica recurentului, rezultă din declaraţiile date în datele de 21 mai 2009 şi 3 aprilie 2009, că numitul R.C. şi-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei. Concret, la data de 3 aprilie 2009 cetăţeanul român şi-a exprimat acordul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, declaraţia sa fiind ataşată la dosar (fila 20 din dosarul de sesizare). Doar în recurs, acesta a depus un înscris în care, într-un mod pueril arată că „nu sunt de acord cu executarea restului în România din motive personale".
Într-un astfel de context, se poate lesne constata că întreaga procedură specială incidenţă a fost respectată de către instanţa de fond care, în aceste condiţii, a pronunţat o hotărâre în deplină legalitate şi temeinicie.
Aşa fiind, recursul de faţă nu are suportul concret şi juridic în a fi considerat ca fiind fondat, fiind de respins pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată R.C. împotriva sentinţei penale nr. 98/ F din 01 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul persoană condamnată la plata sumei de 620 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 73/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 110/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
