ICCJ. Decizia nr. 891/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Sentinţa nr. 891/2011
Dosar nr. 10634/1/2010
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele :
Prin plângerea formulată la 14 aprilie 2009 şi completată ulterior la 30 iulie 2009 petiţionarul H.P. a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului B.V., deputat în Parlamentul României, fost administrator unic şi membru al Consiliului de Administraţie al SC D.P. SA Brăila, M.V. director economic la aceeaşi societate şi B.V. administrator al SC T.I. SRL Brăila pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 271 şi art. 2711 din Legea nr. 31/1990, art. 215, art. 288, art. 290, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În motivarea plângerii petiţionarul a susţinut că în luna martie 2007 fostul administrator B.V. a încheiat mai multe contracte de leasing în valoare de 700.000 RON (echivalentul a 190.000 Euro) pe o perioadă de 3 ani pentru închirierea de utilaje de la SC T.I. SRL unde administrator era soţia acestuia B.V. şi că de pe urma respectivelor contracte SC D.P. SA Brăila ar fi fost prejudiciată cu suma de 400.000 RON reprezentând chiria pentru utilajele arătate.
S-a mai susţinut că directorul economic M.V. şi fostul administrator nu au respectat contractul de administrare din 1 iulie 2007 în care erau stipulate clauzele de neconcurenţă şi de prevenire a unor conflicte de interese cu societăţi în care acesta avea interese direct sau indirect, precizându-se că la data încheierii contractului SC D.P. SA Brăila era în relaţii contractuale cu SC T.I. SRL firma aparţinând numitei B.V.
De asemenea s-a mai susţinut că cele două persoane din cadrul SC D.P. SA Brăila ar fi falsificat mai multe certificate fiscale eliberate de A.N.A.F. - D.G.F.A. Brăila prin care se atesta faptul că respectiva societate nu ar avea datorii restante la bugetul de stat.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică prin rezoluţia nr. 493/P/2009 din 25 octombrie 2010, în urma actelor premergătoare efectuate, a constatat că faptele reclamate nu există în materialitatea lor şi a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de B.V., M.V. şi B.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 271 şi art. 2721 din Legea nr. 31/1990, art. 215, art. 288, art. 290, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Astfel, s-a reţinut că, în cauză nu au fost prezentate date care să ateste existenţa faptelor şi a vreunui prejudiciu şi nici nu a rezultat că certificatele de atestare fiscală ar fi fost falsificate de către B.V. şi M.M.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva soluţiei procurorului a fost respinsă prin rezoluţia nr. 9805/4289/II/2/2010 din 23 noiembrie 2010 a procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a dispune astfel procurorul ierarhic superior a considerat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică şi că actele premergătoare nu au confirmat existenţa infracţiunilor menţionate de petiţionar.
Împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată, petiţionarul H.P. a formulat, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. plângere, susţinând că faptele reclamate au fost comise cu intenţie şi a solicitat desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmării penale.
Plângerea formulată nu este întemeiată.
Din examinarea lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei se constată că actele premergătoare nu au confirmat realitatea faptelor imputate intimaţilor prin plângerea petiţionarului.
Astfel, nu au fost prezentate acte emanând de la Consiliul de Administraţie şi de la organul fiscal care să ateste că prin încheierea contractului de leasing ori prin alte activităţi din cele reclamate s-a produs un prejudiciu în patrimoniul SC D.P. SA Brăila ori că cele două certificate de atestare fiscală depuse în dosarul respectiv nr. 910009 din 25 iulie 2009 şi nr. 908384 din 27 august 2008 eliberate de A.N.A.F. – D.G.F.B. brăila în care se menţiona că societatea nu are debite restante la bugetul statului, ar conţine date false, necorespunzătoare adevărului.
Ca urmare afirmaţiile din plângere au fost în mod justificat considerate de procuror ca fiind simple supoziţii, nesusţinute de nici un mijloc de probă.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, constatând că soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, urmează ca în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a respinge ca nefondată plângerea petiţionarului H.P., obligându-l pe acesta la cheltuieli judiciare către stat. Totodată se va menţine rezoluţia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul H.P. împotriva rezoluţiei nr. 493/P/2009 din 25 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 894/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 89/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
