ICCJ. Decizia nr. 897/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 897/2011
Dosar nr. 3469/1/2011
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra cererii de strămutare de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 20 aprilie 2011, petiţionarii O.L. şi U.M.C. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 5297/107/2010 al Tribunalul Alba, arătând, în esenţă, că la această instanţă nu beneficiază de imparţialitate întrucât modalitatea de învestire a instanţei care încalcă dispoziţiile art. 30 C. proc. pen., precum şi periplul cauzei a cărei competenţă de soluţionare a fost declinată succesiv şi ulterior stabilită printr-un regulator de competenţă, precum şi modificările intervenite în compunerea completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei urmare faptului că magistraţii titulari s-au mutat la alte secţii ale instanţei imediat ce au fost desemnaţi să judece cauza, constituie tot atâtea indicii ale faptului că nu vor beneficia de o judecată corectă.
Totodată, s-a arătat că bănuiala legitimă cu privire la lipsa de obiectivitate a instanţei se raportează şi la faptul că dosarul este judecat de un magistrat care s-a autodeclarat incompatibil, în condiţiile în care cererea acestuia de abţinere a fost respinsă, în mod nejustificat.
S-a mai arătat şi faptul că bănuiala legitimă cu privire la instanţa Tribunalului Alba rezidă şi în respingerea de către magistraţii desemnaţi să soluţioneze cauze a unor cereri temeinice privind restituirea unor bunuri sechestrate aparţinând unor persoane care nu sunt cercetate în cauză.
Concluzionând, petiţionarii au învederat faptul că întreaga atitudine a magistraţilor ce au fost desemnaţi în cauză denotă ori teamă ori părtinire faţă de DIICOT Alba, astfel încât sunt îndreptăţiţi să creadă că în cauză nu se doreşte aflarea adevărului, ci numai condamnarea inculpaţilor cercetaţi.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Tribunalului Alba se află dosarul nr. 5297/107/2010 în care sunt cercetaţi inculpaţii R.O.M., M.N.C., U.M.C., O.L., T.L.C., B.I.O., B.S.C., C.M., M.C., N.T.L., G.F.R., G.I.M., G.D.C., D.C.I., B.M.C., G.D.M., A.T.I., H. (fost C.) R.I., S.I., T.C., V.S.T., S.S.N., I.C.A., N.M., D.G.C., C.T., B.S., G.Z. şi S.I.I. sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7), şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.; complicitate la şantaj, prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen.; violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.; complicitate la violare de domiciliu prev.de art. 26 rap. la art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.; complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.; ameninţare, prev. de art. 193 C. pen., lovire şi alte violenţe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.; vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (1) şi (2) C. pen., instigare la lipsire de libertate, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) şi (2), 5 C. pen.; lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.; distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.; portul fără drept a unor obiecte confecţionate pentru lovire, prev. de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), folosirea şi deţinerea fără drept de arme de foc şi a muniţiei aferente, prev. de art. 279 alin. (1) C. pen.; tâlhărie, prev. de art .211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (3) lit. a), b) C. pen.; complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (3) lit. a) C. pen.; tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit.i C. pen.; purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (1) şi (2), (3) rap. la art. 258 C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Iniţial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 27 noiembrie 2009, sub nr. 5990/107/2009.
Conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Alba şi Tribunalul Sibiu cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei a fost soluţionat de Curtea de Apel Alba Iulia prin sentinţa penală nr. 1 din 7 iunie 2010 în favoarea instanţei iniţial investite.
Ca urmare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 5297/107/2010 .
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de Curtea de Apel Alba Iulia se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precum şi motivele cererii, apreciindu-se că aspectele prezentate de petiţionari în argumentarea cererii sunt lipsite de suport, dar că, pentru înlăturarea oricăror suspiciuni cu privire la lipsa de imparţialitate şi obiectivitate a magistratului, este oportună admiterea cererii de strămutare.
Prioritar, analizând cererea dedusă judecăţii prin prisma dispoziţiilor art. 61 C. proc. pen., Înalta Curte constată că prezenta cerere de strămutare este admisibilă întrucât se fundamentează pe o împrejurare nouă, necunoscută instanţei la soluţionarea cererii de strămutare care a făcut obiectul dosarului nr. 8979/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, respectiv bănuiala legitimă care rezidă în judecarea cauzei de către un magistrat care s-a declarat incompatibil, în condiţiile în care declaraţia sa de abţinere a fost respinsă.
Trecând la analizarea pe fond a cererii, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 55 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc că instanţa supremă strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat.
La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
Aplicând principiile jurisprudenţiale anterior enunţate la cauza de faţă, Înalta Curte constată că derularea procedurilor judiciare în cauza a cărei strămutare se solicită nu creează suspiciuni rezonabile cu privire la obiectivitatea şi imparţialitatea instanţei de judecată învestită cu judecarea respectivei cauze.
Astfel, problema competenţei teritoriale a instanţei care a fost tranşată definitiv prin regulatorul de competenţă pronunţat de Curtea de Apel Alba Iulia nu poate constitui un indiciu al imparţialităţii instanţei, atâta vreme cât criteriul care a stat la baza stabilirii competenţei în sarcina instanţei Tribunalului Alba au fost dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. pen., precum şi buna desfăşurare a procesului penal, în raport de natura infracţiunilor pretins a fi comise şi pericolul de influenţare a părţilor şi martorilor, apreciindu-se că judecarea cauzei s-ar asigura în mai bune condiţii la o instanţă situată în afara arealului comiterii faptelor.
În plus, referatul întocmit de instanţa ierarhic atestă faptul că transferul la alte secţii a magistraţilor învestiţi cu soluţionarea cauzei nu a avut nicio legătură cu obiectul cauzei şi calitatea părţilor, nefăcându-se dovada vreunor presiuni exercitate de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba în acest sens sau pentru soluţionarea cauzei într-o anumită manieră.
Din acelaşi referat rezultă că inculpaţii nu au fost în nici un fel prejudiciaţi în drepturile lor procesuale prin maniera de derulare a judecăţii, acestora acordându-li-se mai multe termene de judecată în vederea angajării de apărători aleşi şi a pregătirii apărării.
Totodată, se constată că cererile formulate în apărare au fost dezbătute cu respectarea procedurii legale, nemulţumirea părţilor cu privire la soluţiile pronunţate neconstituind un indiciu cu privire la o eventuală manieră părtinitoare de administrare a justiţiei de către completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei.
În aceeaşi ordine de idei se constată ca fiind neîntemeiate susţinerile petiţionarilor în sensul că bănuiala legitimă rezidă şi în respingerea unor cereri întemeiate de restituire a unor bunuri sechestrate către proprietarii lor, în condiţiile în care, dacă ar corespunde realităţii, astfel de soluţii ale instanţei ar putea prejudicia numai pe respectivii proprietari, interesele petiţionarilor nefiind în nici un fel vizate de aceste măsuri.
Nici împrejurarea judecării dosarului de către un magistrat judecător a cărei declaraţie de abţinere formulată în cauză a fost respinsă, deşi, potenţial, poate crea suspiciuni petiţionarilor cu privire la obiectivitatea instanţei, nu constituie un indiciu cert al lipsei de imparţialitate a magistratului întrucât împrejurarea că unul din inculpaţi a lucrat o perioadă scurtă la un club administrat de o societate ce aparţine soţului doamnei judecător nu se circumscrie unuia dintre cazurile prevăzute de art. 50 C. proc. pen., în condiţiile în care membrii familiei magistratului nu sunt părţi sau martori în respectiva cauză.
În consecinţă, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiţionarii O.L. şi U.M.C. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 5297/107/2010 al Tribunalului Alba.
Obligă petiţionarii la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 898/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 896/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
