ICCJ. Decizia nr. 889/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 889/2011
Dosar nr. 458/1/2011
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra cauzei penale de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 19 ianuarie 2011 sub nr. 458/1/2011 petentul S.D., în calitate de părinte al inculpatului S.V.M. a formulat plângere împotriva magistraţilor M.C. şi S.P., solicitând începerea urmăririi penale faţă de cei doi procurori pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 266 C. pen., art. 247 C. pen., art. 291 C. pen., întrucât până la data formulării prezentei acţiuni nu a primit niciun răspuns la plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 856/P/2010.
În fapt se arată că s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu plângere împotriva magistraţilor M.C. – procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 266 C. pen., art. 247 C. pen. şi art. 291 C. pen. şi S.P. – procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 291 C. pen.
În urma actelor premergătoare efectuate prin rezoluţia nr. 856/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi magistraţi.
Petentul critică faptul că cercetarea penală efectuată nu este completă, având un caracter superficial.
În cererea introdusă pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie petentul S.D. a formulat plângere şi împotriva rezoluţiei nr. 938/P/2010 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, respectiv D.I., M.I.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 247 C. pen., H.R., D.I., N.A., B.L. de la Tribunalul Timiş pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen. şi art. 266 C. pen., solicitând începerea urmăririi penale faţă de aceşti judecători.
La termenul de judecată din 16 iunie 2011, instanţa din oficiu i-a pus în vedere petentului să precizeze dacă înţelege să atace ambele rezoluţii, în raport de faptul că una din acestea îi vizează pe judecătorii din cadrul Curţii de Apel Timişoara şi Tribunalului Timiş, iar competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu-i include şi pe aceştia.
Petentul a precizat că înţelege să atace ambele rezoluţii, motiv pentru care în raport de dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, respectiv art. 281 alin. (1) lit. b)2 C. proc. pen. a dispus plângerea împotriva rezoluţiei nr. 938/P/2010 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, urmând a fi trimisă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Timişoara.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând plângerea petentului constată următoarele :
La data de 5 august 2010 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie denunţul formulat de petentul S.D., prin care sesiza săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, art. 247, art. 289, art. 291 şi art. 266 C. pen., de către magistraţii M.C. şi S.P., procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara, cu ocazia instrumentării dosarului nr. 21/D/P/2010, în care este cercetat fiul său S.V.M.
Astfel, denunţătorul susţine că procurorul M.C., cu ocazia instrumentării dosarului susmenţionat, ar fi încălcat prevederile art. 143 alin. (1), (3) C. proc. pen., art. 228 alin. (1) C. proc. pen., art. 221 alin. (1) şi art. 224 alin. ultim. C. proc. pen., art. 24 din Constituţia României, art. 6 C. proc. pen., art. 5 şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO).
Cu privire la procurorul S.P., denunţătorul susţine că fiind procuror de şedinţă, a depus în dosarul nr. 734/30/2010 al Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, la termenul din data de 05 februarie 2010, un înscris falsificat, respectiv exemplarul original al ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului S.V.M.
Din actele existente la dosarul cauzei rezultă următoarea stare de fapt:
La data de 04 februarie 2010, lucrătorii din cadrul BCCO Craiova, în baza ordonanţei de delegare, au adus la îndeplinire mandatul de aducere a numitului S.V.M. emis în dosarul nr. 21/D/P/2010, în care avea calitatea de învinuit şi au efectuat percheziţia domiciliară la locuinţa sa, în baza autorizaţiei de percheziţie nr. 16 din 04 februarie 2010.
După efectuarea percheziţiei domiciliare, S.V.M. a fost ridicat şi condus la sediul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara.
Procurorul de caz M.C. a emis ordonanţa de reţinere a învinuitului S.V.M. pe timp de 24 de ore, începând cu data de 04 februarie 2010, ora 1700 până la data de 05 februarie 2010, ora 1700, iar în data de 05 februarie 2010, a emis ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului S.V.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat şi deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002.
La data de 05 februarie 2010, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara, a sesizat instanţa de judecată cu referatul nr. 21/D/P/2010, prin care s-a propus arestarea preventivă a inculpatului S.V.M., iar prin încheierea penală nr. 18/CC/05 februarie 2010 pronunţată în dosarul nr. 734/30/2010 de Tribunalul Timiş, a fost respinsă propunerea formulată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara, reţinându-se în motivare că ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale nu a fost semnată de procuror şi nici nu poartă ştampila parchetului care a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale.
Prin încheierea penală nr. 138/R din 05 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, a fost admis recursul declarat de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva încheierii nr. 18/CC din 05 decembrie 2010 a Tribunalului Timiş, casată încheierea recurată şi trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiş.
Rejudecând cauza, Tribunalul Timiş prin încheierea nr. 29/CC din 24 februarie 2010 a dispus admiterea propunerii formulată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara şi în consecinţă arestarea preventivă a inculpatului S.V.M., pe o perioadă de 29 de zile începând cu data prinderii lui şi punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Prin rezoluţia nr. 856/P/2010 din 10 noiembrie 2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii M.C. şi S.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 289, art. 291 C. pen. şi art. 266 C. pen., întrucât faptele nu există.
S-a considerat că motivele de nemulţumire ale petentului nu pot constitui premise ale comiterii vreunei infracţiuni în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către magistraţii reclamaţi, aceştia neacţionând cu rea-credinţă sau din culpă gravă. Mai mult, actele procesuale şi procedurale contestate au făcut obiectul analizei de către instanţele de fond şi de recurs, iar unele aspecte ce vizează reţinerea preventivă şi măsura aducerii cu mandat de aducere nu au fost sesizate pe parcursul urmăririi penale.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin rezoluţia din 7 ianuarie 2011, dată în dosarul nr. 10699/4685/II-2/2010 a respins plângerea ca neîntemeiată şi a dispus comunicarea soluţiei, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Nemulţumit de modul în care a fost soluţionată plângerea, petentul a formulat, în baza art. 2781 C. proc. pen., plângere adresată instanţei de judecată, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de judecată din 16 iunie 2011 instanţa din oficiu a invocat excepţia calităţii procesuale a petentului.
În raport de această excepţie, instanţa constată plângerea petentului inadmisibilă pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., persoana vătămată, precum şi orice persoană ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere (...) la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din examinarea acestor prevederi legale rezultă că titularul plângerii este persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 275 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la „dreptul de a face plângere”, potrivit cărora „orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Rezultă neîndoielnic că o condiţie necesară care justifică calitatea procesuală de petent într-o astfel de cauză este aceea că exclusiv autorului plângerii să-i fi fost adusă o vătămare intereselor sale legitime.
În cauză, această calitate procesuală o poate avea doar fiul petentului, numitul S.V.M., persoană majoră căruia i s-a adus o presupusă vătămare intereselor legitime prin actele efectuate de cei doi magistraţi intimaţi, care l-au vizat în mod direct (a fost încătuşat pe parcursul percheziţiei domiciliare, a fost ţinut la sediul poliţiei aproximativ 4 ore încătuşat fără să existe o ordonanţă de reţinere, au fost încălcate prevederile art. 143 alin. (3) C. proc. pen., nu a fost ascultat la luarea măsurii reţinerii, aşa cum rezultă în plângere).
Petentul S.D. are calitatea de denunţător, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen., nu este parte vătămată, în sensul art. 24 din acelaşi cod, nu a invocat şi nici nu a dovedit că prin soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale faţă de persoanele menţionate în denunţ i-ar fi fost vătămate interesele legitime private, personale.
Împrejurarea că după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a ajuns la concluzia inexistenţei faptelor denunţate nu constituie, pentru denunţător, o vătămare a intereselor sale legitime, în sensul textului evocat, care să-i confere accesul la procedura atacării în justiţie a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât cele reclamate nu-l vizau pe petent, ci pe fiul acestuia, care este major şi care niciun moment nu şi-a exprimat dorinţa de a formula plângere penală împotriva celor doi intimaţi.
Constatând că petentul nu a justificat un interes legitim în a formula plângere în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă plângerea petentului S.D.
Va disjunge plângerea petentului împotriva rezoluţiei nr. 938/P/2010 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică şi o va înainta Curţii de Apel Timişoara spre competentă soluţionare în raport de prevederile art. 281 alin. (1) lit. b)2 C. proc. pen.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul S.D. împotriva rezoluţiei nr. 856/P/2010 din 10 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Disjunge plângerea formulată de petentul S.D. împotriva rezoluţiei nr. 938/P/2010 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, şi o înaintează Curţii de Apel Timişoara, spre competentă soluţionare.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 89/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 875/2011. Penal. Abuz în serviciu în formă... → |
|---|
