ICCJ. Decizia nr. 964/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 964/2011
Dosar nr. 9912/86/2010
Şedinţa publică din 11 martie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 202 din 7 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 9912/86/2010, a fost condamnat inculpatul C.S.G., deţinut în prezent în Penitenciarul Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 25 mai 2010 la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat corpul delict aflat la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Tribunalului Suceava, secţia penală, respectiv un cuţit de bucătărie cu lungimea totală de 25,5 cm, cu lungimea lamei de 14 cm, lăţimea de 2,5 cm, vârful ascuţit şi mânerul din lemn de culoare maro cu trei nituri de culoare aurie, folosit la săvârşirea infracţiunii.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile R.S.C. suma de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
A fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 2.783,42 lei, din care suma de 1.000 lei, reprezentând onorarii apărători din oficiu pentru inculpat (400 lei pentru avocat N.R. şi 200 lei pentru avocat G.S. ambii din cursul urmăririi penale, 200 lei pentru avocat C.M. şi 200 lei pentru avocat P.V.C., ambii din timpul cercetării judecătoreşti) s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în contul Baroului Suceava.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că din anul 2007 între inculpatul C.S.G. şi victima R.A.R. s-a înfiripat, iniţial, o relaţie de prietenie, apoi o relaţie de dragoste, aceştia cunoscându-se pe raza municipiului Timişoara unde victima domicilia împreună cu părinţii ei. De la bun început, părinţii minorei s-au opus acestei relaţii datorită diferenţei mari de vârstă dintre cei doi, precum şi a faptului că inculpatul nu avea un loc de muncă stabil. Imediat după ce s-au împrietenit, în pofida împotrivirii părinţilor, inculpatul şi victima s-au stabilit pe raza judeţului Suceava, locuind pe la diverşi cetăţeni din localitate cărora C.S. le avea grijă de gospodării.
Începând cu luna aprilie 2009, inculpatul a locuit împreună cu prietena sa în locuinţa numitului P.C., locuinţă folosită de fiul său, C.P. – persoană care este plecată din ţară.
Întrucât inculpatul nu avea un loc de muncă stabil, acesta efectua diferite munci agricole şi se îngrijea de gospodăriile mai multor cetăţeni din satul Cotu Băii, primind în schimb diferite sume de bani.
Victima R.A.R. nu lucra nicăieri, preferând să stea la domiciliu, arareori însoţindu-l pe inculpat la muncile pe care acesta le presta.
În dimineaţa zilei de 25 mai 2010, în jurul orelor 07:00, inculpatul C.S.G. s-a dus la numitul B.N. pentru a-i cosi iarbă de pe un teren pe care acesta îl deţine în localitate. În jurul orelor 14:00, inculpatul s-a întors cu faetonul la domiciliul său, a descărcat iarba, după care s-a deplasat la locuinţa lui B.N. pentru a încasa banii ce i se cuveneau pentru ziua de lucru.
Conform declaraţiei sale, în jurul orelor 14:30, revenind la domiciliu, a observat lipsa câinelui din cuşca amplasată în curte, iar în momentul în care a intrat în locuinţă, a surprins-o pe concubina sa, victima R.A.R., întreţinând relaţii sexuale nefireşti cu câinele. Orbit fiind de gelozie, inculpatul a lovit-o pe victimă de trei ori cu pumnul la nivelul feţei, după care, în ciuda rugăminţilor victimei de a fi iertată, cu ajutorul unui cuţit pe care l–a luat de pe plita sobei, a înjunghiat-o la nivelul gâtului printr-o mişcare de sus în jos.
Inculpatul a mai precizat că a apucat-o pe victimă cu mâna stângă de păr, iar cu mâna dreaptă (în care ţinea cuţitul) i-a secţionat gâtul.
Victima a suflat ("horcăit") de câteva ori după care a încetat din viaţă.
Imediat după comiterea faptei, inculpatul C.S. s-a spălat pe mâini, s-a schimbat de hainele cu care era îmbrăcat, după care s-a deplasat la un magazin mixt din localitate („La Ştefănoaia") unde a consumat o sticlă cu bere. Ulterior acesta s-a deplasat la sediul Postului de Poliţie, pentru a se autodenunţa.
Întrucât nu se afla nimeni la Postul de Poliţie, inculpatul a mers la locuinţa familiei M., situată lângă poliţie. Aici, S.G. i-a mărturisit numitei M.I. fapta comisă, aşteptând ulterior sosirea poliţiştilor.
Conform concluziilor raportului de necropsie nr. 240/C din 26 iunie 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, moartea victimei R.A.R. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatico-hemoragic cu hemoragie externă instalat ca urmare a unei plăgi tăiate-înţepate profunde cervicale, cu secţionarea tegumentelor, muşchilor, traheei, pachetelor vasculo-nervoase latero-cervicale bilateral (f. 37-41).
Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de omor pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu el a tăiat gâtul victimei cu cuţitul, ci ea singură şi-a înfipt cuţitul în gât. A mai arătat inculpatul că în momentul în care a venit de la lucru şi a intrat în casă a găsit victima cu faţa la pământ, avea părul răsfirat , în jurul ei era sânge şi în momentul în care s-a aplecat asupra ei pentru a vedea ce se întâmplă, după ce i-a dat vreo 2-3 palme să-şi revină, a încercat să-i scoată cuţitul, însă aceasta s-a zbătut, împrejurare în care i-a secţionat gâtul. Totodată, inculpatul a mai susţinut că a găsit victima întreţinând relaţii sexuale cu câinele din domiciliu, pe care ulterior, l-a scos din casă. A regretat faptul că punând mâna pe cuţit în împrejurările arătate, a ajutat victima să moară.
A apreciat instanţa de fond că probele administrate în cauză conduc la concluzia vinovăţiei inculpatului. În acest sens s-a făcut referire la contradicţiile dintre declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale şi cele din cursul cercetării judecătoreşti, la declaraţiile martorilor audiaţi şi la concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de SML Suceava.
Astfel, în declaraţia dată în faţa organelor de cercetare penală, inculpatul a arătat că în momentul în care a intrat în casă a găsit-o pe victimă dezbrăcată, întreţinea raport sexual cu câinele, împrejurare în care, în momentul în care aceasta îl ruga să o ierte a lovit-o de trei sau patru ori cu pumnul peste faţă, după care a luat de pe poliţa sobei un cuţit de bucătărie şi, în timp ce o ţinea cu mâna stângă de păr, cu cealaltă i-a tăiat gâtul cu o mişcare circulară de jos în sus.
Martorul M.M. a declarat că inculpatul era gelos pe victimă, iar martorul I.I., în depoziţia dată la instanţă a arătat că a auzit de la oamenii din sat că victima s-a plâns soţiei sale că inculpatul o bănuieşte că ar întreţine relaţii cu câinele din gospodăria lor însă, în realitate, pentru că aceasta nu avea serviciu şi nici nu era lăsată să plece de acasă, se juca toată ziua cu căţelul care la acea vreme avea aproximativ 5-6 luni. Şi martorul M.D. a relatat instanţei că victima i s-a plâns că inculpatul o sechestra în casă şi, câteodată o mai bătea, întrucât o gelozea, însă aceasta nu i-a spus niciodată că inculpatul i-ar fi reproşat că întreţine relaţii cu câinele.
Fapta inculpatului C.S.G., constând în aceea că la data de 25 mai 2010, în jurul orelor 14:30, pe fondul unui conflict spontan şi a stării de gelozie, a secţionat cu ajutorul unui cuţit de bucătărie, gâtul concubinei sale minore, R.A.R., cauzându-i leziuni grave ce au condus la deces, a fost încadrată în drept în dispoziţiile art. 174 alin. (1) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale, criterii în raport de care s-a apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea acesteia în condiţiile art. 57, art. 71 C. pen.
În raport de criteriile susmenţionate s-a apreciat că, chiar dacă inculpatul nu a mai avut conflict cu legea penală şi a mers la poliţie din proprie iniţiativă cu scopul de a se autodenunţa nu poate fi reţinută în favoarea acestuia nicio circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reţinut că în cursul urmăririi penale, tatăl victimei, numitul R.S.C., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale, fără a depune însă înscrisuri în dovedirea lor. Cu toate acestea, instanţa de fond a apreciat că suma solicitată de partea civilă se justifică, fiind de notorietate că o înmormântare modestă, urmată de praznicele organizate specific locului se ridică la suma minimă de 10.000 lei, având în vedere şi faptul că victima era din Timişoara unde a trebuit să fie transportată pentru a fi înmormântată.
În consecinţă, în temeiul art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., instanţa de fond l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei şi, în consecinţă, a solicitat reducerea cuantumului sancţiunii, invocând poziţia procesuală corectă şi lipsa antecedentelor penale care în opinia sa ar justifica reţinerea circumstanţelor atenuante facultative prevăzute de art. 74 C. pen. Totodată, inculpatul a cerut şi aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. şi reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Prin Decizia penală nr. 81 din 20 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, – în dosarul nr. 9912/86/2010, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat care a fost obligat la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu, s-a dispus a se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie către Baroul Suceava.
Prin aceeaşi decizie s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus în continuare detenţia de la 07 octombrie 2010 la zi.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a arătat, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, urmarea deosebit de gravă produsă, respectiv, decesul unei persoane, că în speţă nu se poate proceda la reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi nici la reducerea cuantumului pedepsei.
Referitor la dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut că acestea nu sunt incidente în cauză, cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut pe parcursul procesului penal o poziţie procesuală oscilantă în sensul că, iniţial, în faza de urmărire penală, a recunoscut comiterea faptei, dar ulterior, în faţa instanţei de fond a susţinut că nu el este autorul, pentru ca ulterior în cererea de apel să revină asupra celor declarate şi să adopte o poziţie sinceră, de recunoaştere a faptei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul C.S.G. care atât personal în ultimul cuvânt, cât şi prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. În susţinerea cererii, inculpatul a invocat lipsa antecedentelor penale şi poziţia sinceră adoptată în faţa instanţei de apel, împrejurare care în opinia sa, ar justifica reţinerea circumstanţelor atenuante prev. şi ped. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivului invocat de inculpat, care în drept se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Este adevărat că recurentul inculpat nu are antecedente penale, că după comiterea faptei s-a deplasat la sediul postului de poliţie din localitatea de domiciliu pentru a se autodenunţa, iar în cursul procesului penal a avut o poziţie procesuală parţial sinceră, în sensul că a recunoscut fapta la organul de urmărire penală şi la instanţa de apel, nu şi în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, împrejurări avute în vedere şi de instanţa de fond şi de cea de apel, dar care în opinia Înaltei Curţi nu justifică reţinerea în favoarea recurentului a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. Aceasta deoarece pe de o parte, reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute în textul de lege sus-menţionat este o facultate a instanţei şi nu o obligaţie impusă de lege, iar pe de altă parte, la individualizarea judiciară a pedepsei, trebuie avute în vedere, nu numai împrejurările ce atenuează răspunderea penală ci şi cele ce o agravează.
Or, modul şi împrejurările comiterii faptei, gradul ridicat de pericol social concret al acesteia, determinat de modalitatea în care a fost săvârşită şi de urmarea produsă - decesul unei persoane - justifică pe deplin menţinerea cuantumului pedepsei de 15 ani închisoare aplicată recurentului inculpat de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.
În consecinţă, reţinând că executarea de către inculpat a pedepsei de 15 ani închisoare în condiţiile art. 57, art. 71 C. pen. este de natură a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea inculpatului, şi neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei atacate, recursul formulat se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 mai 2010, la 11 martie 2011.
În conformitate cu disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat C.S.G. va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.G. împotriva deciziei penale nr. 81 din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 mai 2010 la 11 martie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 960/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 968/2011. Penal. Accidentul şi catastrofa de... → |
|---|
