ICCJ. Decizia nr. 1043/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1043/2012
Dosar nr. 1898/88/2009
Şedinţa publică din 5 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 33 din 27 ianuarie 2011 Tribunalul Tulcea în temeiul art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat inculpatul A.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani (fapta din decembrie 2007). În temeiul art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) l-a condamnat pe inculpatul A.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani (fapta din aprilie 2008). în temeiul art. 180 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul A.M. la o pedeapsă de 3 luni închisoare (fapta din 21 ianuarie 2009).
În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 329 alin. (4) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 5.227 euro.
A înlăturat măsura indisponibilizării autoturismului marca D., ridicat de la inculpat şi lăsat în custodia victimei.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi următoarele C. civ. a admis în parte pretenţiile părţii civile P.V.F. A obligat inculpatul să plătească părţii civile P.V.F. suma de 5.000 RON reprezentând daune morale.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Instanţa de fond a reţinut că partea vătămată P.V.F. din localitatea S.N., comuna M.B., judeţul Tulcea, lucra în luna septembrie 2007, ca ospătar într-un restaurant din oraşul B., unde l-a cunoscut ca şi client pe inculpatul A.M. Până atunci, P.V.F. a avut o legătură de concubinaj cu numitul G.N., care a durat aproximativ 4 ani, din convieţuirea lor rezultând şi un copil, respectiv minora G.I.A., în vârstă de 4 ani.
În zilele în care partea vătămată lucra la restaurant, o lăsa pe minoră în grija mamei sale, care la rândul său lucra ca menajeră în locuinţa inculpatului, din oraşul B., luând-o uneori şi pe copilă cu ea. Astfel, într-o seară, după terminarea programului, partea vătămată P.V.F., dorind să-şi recupereze copilul, s-a interesat unde locuieşte inculpatul, fiind îndrumată la locuinţa de pe str. V.L., unde inculpatul a poftit-o în casă la o cafea, spunându-i că mama sa nu mai este acolo, iar soţia lui este plecată în Spania, la muncă. Inculpatul a insistat ca partea vătămată să rămână, motivând că o va petrece. Şi în zilele următoare, inculpatul a invitat-o pe P.V.F. la locuinţa sa, relaţia lor devenind astfel mai apropiată, implicând şi întreţinerea de relaţii sexuale. Această situaţie a durat până la sfârşitul lunii noiembrie 2007, când s-a întors la domiciliu concubina inculpatului, numita T.L.R.
În una din zile, partea vătămată P.V.F. a fost invitată la locuinţa inculpatului şi i s-a propus plecarea împreună cu A.M. în Anglia, unde acesta urma să-i aranjeze un loc de muncă, într-o florărie. Iniţial, P.V.F. a refuzat, motivând că nu are cu cine să-şi lase copilul, dar concubina inculpatului s-a oferit să îl ia ea, urmând ca la întoarcerea din Anglia să-i plătească o anumită sumă pentru creşterea şi îngrijirea acestuia.
În aceste condiţii, în luna decembrie 2007, P.V.F. s-a hotărât să plece cu inculpatul în Anglia şi, în acest context, cei doi s-au deplasat mai întâi în Constanţa unde inculpatul, pe cheltuiala sa, i-a cumpărat o pereche de blugi, o geacă, o pereche de adidaşi, lenjerie intimă şi alte bunuri necesare deplasării, preocupându-se totodată şi de procurarea biletelor de avion.
Astfel, cei doi au ajuns în localitatea L. din Anglia, cazându-se într-un imobil în care mai locuiau două fete şi doi bărbaţi, toţi români, despre care P.V. a susţinut că nu-şi aminteşte cum se numesc.
Întrebându-l pe A.M. când poate să înceapă munca, acesta i-a spus că trebuie să mai aştepte, iar într-o seară, când se afla în camera celor două fete, partea vătămată a observat că acestea, la plecare, îşi puneau în poşetă mai multe prezervative şi lenjerie intimă, dându-şi seama că ceva nu este în regulă, mai ales că între timp aflase că acestea lucrează la un salon de masaj. Chestionându-l pe inculpat despre toate aceste aspecte, acesta i-au răspuns că va trebui să lucreze în acelaşi salon de masaj pentru a-i putea plăti cheltuielile pe care le-a făcut cu deplasarea în Anglia. în plus, victima a susţinut că a acceptat să se prostitueze în clubul de noapte întrucât inculpatul i-a sugerat să se gândească bine dacă mai vrea să-şi mai vadă copilul. Conform declaraţiei victimei, în clubul respectiv lucrau aproximativ 20 de fete, printre care şi trei românce, fiind instruită asupra programului şi a manierei în care trebuie să se poarte, să vorbească pentru a-şi racola clienţii. Astfel, a practicat prostituţia aproximativ 70 de zile, timp în care i-a predat zilnic lui A.M. sume cuprinse între 100-580 de lire sterline, iar atunci când îi aducea sume modice, era agresată fizic şi verbal de inculpat. A mai precizat victima că o parte din banii astfel obţinuţi, inculpatul i-a trimis în ţară concubinei sale T.L.R. prin sistemul Western-Union.
În luna februarie 2008, P.V.F. şi inculpatul A.M. s-au întors în ţară, victima rămânând să locuiască cu inculpatul în imobilul acestuia din oraşul B.. Inculpatul şi soţia acestuia i-au înmânat părţii vătămate suma de 900 euro spunând că aceştia erau o parte din banii care i se cuveneau pentru cât a muncit în Anglia, din sumele cuvenite fiind reţinută suma de 1.600 euro pe care partea vătămată îi datora pentru creşterea şi îngrijirea copilului său. În locuinţa inculpatului, partea vătămată a rămas până la sosirea tatălui său, iar apoi, luându-şi copilul a revenit în casa părintească cu intenţia de a rupe orice legătură atât cu inculpatul, cât şi cu T.L.R.. Cu toate acestea, partea vătămată a susţinut că în perioada februarie - martie 2008, era contactată telefonic în mod frecvent de către inculpat, care îi cerea să nu se împace cu concubinul său G.N. şi să meargă din nou în Anglia.
În luna aprilie 2008, partea vătămată a susţinut că a fost oprită pe o stradă din localitatea S.N. de către inculpatul A.M., care a coborât dintr-un autoturism. Acesta a lovit-o şi a urcat-o cu forţa în maşină, ducând-o pe câmp în zona localităţii Zebil, unde a ameninţat-o că o va omorî dacă nu renunţă la relaţia cu G.N. şi dacă nu pleacă cu el în Anglia. Partea vătămată a motivat că nu poate pleca din ţară neavând actul de identitate, care se află la tatăl său. în aceste condiţii, inculpatul a condus-o la organele de politie, a obligat-o să dea o declaraţie în acest sens şi, în cele din urmă, a recuperat cartea de identitate a victimei dintr-un magazin din localitatea S.N., unde victima avea o datorie de 100 RON, aceasta fiind achitată de inculpat.
P.V.F. a fost condusă în municipiul Constanţa împreună cu copilul său, însoţită de inculpat şi concubina acestuia T.L.R., de aici, inculpatul şi victima s-au deplasat din nou în Anglia, în aceeaşi localitate Lester, cazându-se în acelaşi imobil în care au locuit din luna aprilie până în luna decembrie 2008, perioadă în care victima a fost constrânsă, prin ameninţări şi violenţe fizice să se prostitueze în aceeaşi manieră, predându-i zilnic inculpatului sume cuprinse între 200-250 lire sterline.
La începutul lunii decembrie 2009, cei doi au hotărât să se întoarcă în tară, iar din banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, inculpatul i-a cumpărat victimei un autoturism marca D., autoturism pentru care a plătit suma de 400 lire sterline. Cu acest autoturism, cei doi au revenit în România şi la 22 decembrie 2008 inculpatul a mai depus pe numele victimei la Banca T. din B. suma de 8.000 RON, spunându-i că aceştia sunt banii ce i se cuvin, iar autoturismul i-l va preda mai târziu. În cursul urmării penale, acest autoturism a fost ridicat de la inculpat şi lăsat în custodia victimei până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Revenind în ţară, partea vătămată P.V.F. a reluat relaţia cu fostul său concubin G.N., locuind la acesta împreună cu minora I.A.. Deşi partea vătămată dorea să rupă orice legătură cu inculpatul, acesta o contacta telefonic, o urmărea şi o ameninţa încercând să o determine să se întoarcă la el. Toate acesta au culminat în ziua de 21 ianuarie 2009, când P.V.F. cu G.N. s-au deplasat la dispensarul din localitatea S.N., împreună cu minora, pentru ca aceasta din urmă să fie consultată de medic. Aici, inculpatul a urmărit-o şi a agresat-o fizic, trăgând-o de păr, încercând să o scoată din dispensar. Numai intervenţia medicului de serviciu, a asistentelor şi a persoanelor ce se aflau în dispensar l-a determinat pe inculpat să renunţe la agresiune.
În raport de probatoriul administrat în cauză, dar şi de prevederile deciziei din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - prin care admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că distincţia dintre infracţiunea de proxenetism şi aceea de trafic de persoane este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită protejată - prin încheierea din 30 noiembrie 2010 Tribunalul Tulcea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului A.M. din infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) pentru care a fost trimis în judecată, în două infracţiuni de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi o infracţiune de loviri şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
A constatat instanţa de fond în ceea ce priveşte existenţa faptei de lovire şi vinovăţia inculpatului că aceasta rezultă fără nici un dubiu din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor G.N., A.D., L.G. din cursul cercetării judecătoreşti, dar şi în cursul urmăririi penale, cu precizarea că martora A.D., în mod evident a încercat să denatureze adevărul atunci când a fost audiată în faţa instanţei. Dimpotrivă, declaraţia dată de aceasta în cursul urmăririi penale, se coroborează cu declaraţiile celorlalţi martori şi cu declaraţiile părţii vătămate, dar şi cu declaraţiile tatălui părţii vătămate, date în cursul urmăririi penale.
Faptul că în cursul cercetării judecătoreşti s-a urmărit şi s-a reuşit influenţarea unor martori rezultă în mod evident din compararea declaraţiei olografe dată de tatăl părţii vătămate, martorul P.P. în cursul urmăririi penale şi cele date în faţa instanţelor de judecată în cursul cercetării, acestea din urmă neputând a fi avute în vedere deoarece sunt nesincere.
S-a reţinut că fapta inculpatului A.M. care la data de 21 ianuarie 2009, a urmărit-o pe partea vătămată P.V.F. aplicându-i, cu intenţie directă, mai multe lovituri, în dispensarul localităţii S.N., comuna M.B., judeţul Tulcea, cauzându-i astfel suferinţe fizice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
Relativ la celelalte fapte pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, instanţa de fond a constatat că nu există probe certe cu privire la constrângerile exercitate de acesta pentru a o determina pe P.V.F. să îl însoţească în Anglia, pentru a practica prostituţia. Chiar declaraţiile părţii vătămate nu au fost neechivoce sub acest aspect, mai ales că aceasta a acceptat să îl însoţească în Anglia şi a doua oară, în luna aprilie 2008. Referirile părţii vătămate la faptul că a fost constrânsă prin violenţe fizice şi verbale nu rezultă decât din declaraţiile unor martori, care nu au perceput în mod direct comportamentul inculpatului, ci au aflat din relatările părţii vătămate. Nici motivul violenţelor din 21 ianuarie 2009 nu a putut fi stabilit, din declaraţiile martorei T.L. rezultând că inculpatul nu era de acord cu împăcarea părţii vătămate cu fostul său concubin. Această situaţie a justificat aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată A.M. prin încheierea din 30 noiembrie 2010.
Din examinarea conjugată a probelor administrate în cauză, instanţă a constatat că poate fi reţinută, fără nici un dubiu, existenţa infracţiunilor de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. şi vinovăţia inculpatului.
Elementele de fapt rezultate din probatoriul administrat dovedesc faptul că, în decembrie 2007, inculpatul a recrutat-o pe P.V.F. şi, după ce i-a cumpărat mai multe obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte necesare, s-a deplasat cu aceasta în oraşul L. din Anglia, în scopul obţinerii de foloase prin practicarea prostituţiei. Astfel, inculpatul a cazat-o pe P.V.F. într-un imobil în care locuiau alte două românce, care făceau acelaşi lucru într-un „salon de masaj". P.V.F. a practicat prostituţia aproximativ 70 de zile, până în februarie 2008, sumele obţinute predându-le zilnic inculpatului.
În aprilie 2008, inculpatul din nou a racolat-o pe P.V.F. şi în aceeaşi manieră, s-a deplasat cu acesta în Anglia, în localitatea L., unde partea vătămată a practicat prostituţia până în decembrie 2008, deci aproximativ 7 luni, iar banii obţinuţi i-a predat inculpatului.
S-a reţinut de către instanţa de fond că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen., neexistând temeiuri pentru a se putea considera că în aprilie 2008 inculpatul a acţionat în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale.
Cu privire la banii dobândiţi de inculpat, s-a constatat că suma exactă nu poate fi stabilită deoarece nici partea vătămată nu a ţinut o evidenţă şi nu a putut preciza cât i-a predat inculpatului zilnic. Totuşi, din actele existente în dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul a trimis în ţară prin sistemul Western-Union diferite sume de bani, care însumează 5.227 euro.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, modul concret de săvârşire, urmările acestora şi atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, faptul că este recidivist, nu a manifestat regret şi a încercat denaturarea adevărului.
Referitor la pretenţiile civile formulate de P.V.F., instanţa a apreciat ca fiind întemeiate în parte, deoarece suma pretinsă este exagerată. Fără iniţiativa şi contribuţia concretă a inculpatului, P.V.F. nu s-ar fi deplasat în Anglia pentru a practica prostituţia. Faptele inculpatului au adus în viaţa părţii vătămate, experienţe neplăcute care au marcat-o iremediabil. La acestea se adaugă suferinţele cauzate prin fapta de lovire din 21 ianuarie şi împreună justifică obligarea inculpatului la plata unei despăgubiri morale în sumă de 5.000 RON.
Împotriva sentinţei penale nr. 33 din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Tulcea a declarat apel inculpatul A.M. şi a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, cu motivarea că din probele administrate nu rezultă cu certitudine vinovăţia sa.
Prin Decizia penală nr. 49/P din 19 aprilie 2011 Curtea de Apel Constanţa în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de inculpatul A.M., în baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând a redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul A.M. către partea civilă P.V.F. de la suma de 5.000 RON la suma de 500 RON. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
A reţinut instanţa de apel că prima instanţă a analizat în mod coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, stabilind o stare de fapt ce corespunde probelor administrate, în sensul că inculpatul A.M. a racolat-o pe partea vătămată P.V.F. în luna decembrie 2007, în vederea practicării prostituţiei în Anglia, astfel că cei doi s-au deplasat cu avionul, ajungând în localitatea L. din Anglia (denumirea corectă a localităţii de destinaţie rezultă din înscrisurile privind contul bancar al părţii vătămate), unde au locuit împreună, într-o locuinţă cunoscută de inculpat. Pe perioada şederii în Anglia, timp de 70 zile, partea vătămată a practicat prostituţia într-un club, iar sumele de bani obţinute le preda inculpatului A.M.
De asemenea a mai reţinut că suportul probator în dovedirea vinovăţiei inculpatului privind racolarea părţii vătămate, în vederea practicării prostituţiei, se bazează în principal pe declaraţiile părţii vătămate, dar condiţiile în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, locul unde partea vătămată a practicat prostituţia - Anglia - justifică imposibilitatea de identificare a unor persoane care să relateze în mod direct despre activitatea desfăşurată de partea vătămată în Anglia şi contribuţia avută de inculpat. Trebuie avut în vedere că practicarea prostituţiei în Anglia de partea vătămată şi obţinerea de foloase materiale de către inculpat din această activitate sunt susţinute în mod direct de declaraţiile părţii vătămate P.V.F.. Cu toate acestea, declaraţiile părţii vătămate cuprind referiri la diferite momente ale relaţiei cu inculpatul A.M., plecând de la prima deplasare în Anglia, revenirea în ţară în februarie 2008 şi continuând cu a doua deplasare în perioada aprilie 2008 - decembrie 2008, dar şi încercarea inculpatului de a o determină să plece din nou în Anglia în luna ianuarie 2009, iar parte din susţinerile părţii vătămate sunt confirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, context în care este justificată şi reţinerea altor împrejurări din cuprinsul declaraţiilor părţii vătămate, din care rezultă activitatea de racolare desfăşurată de inculpat, dar şi obţinerea de foloase materiale din practicarea prostituţiei de către partea vătămată.
A apreciat instanţa de apel că în mod corect prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului, care a racolat partea vătămată în vederea practicării prostituţiei, activitatea de pe urma căreia inculpatul a obţinut sume de bani, iar referitor la încadrarea juridică, întrucât inculpatul a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de partea vătămată, ar fi trebuie reţinut şi aliniatul 1 al art. 329 C. pen., dar, în considerarea dispoziţiilor art. 372 C. proc. pen., nu se poate agrava situaţia inculpatului în propria cale de atac prin reţinerea şi a unei alte modalităţi de comitere a faptei.
A mai constatat că fapta de lovire a părţii vătămate în data de 21 ianuarie 2009 este dovedită cu certitudine prin declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor G.N., A.D., L.G.. Deşi partea vătămată nu a prezentat un certificat medico-legal, din declaraţiile menţionate rezultă că inculpatul a agresat partea vătămată de o manieră care să îi producă suferinţe fizice. Pentru oprirea inculpatului a fost necesară intervenţia mai multor persoane aflate în cabinetul medical, martorului L.G. fiindu-i ruptă borseta şi spart telefonul mobil; acest martor a declarat că partea vătămată era căzută la podea, când era lovită de inculpat, în aceste condiţii, loviturile aplicate părţii vătămate i-au cauzat în mod vădit suferinţe fizice, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.
A mai reţinut instanţa de apel că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A.M. prima instanţă a dat o eficienţă corespunzătoare criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor, împrejurările de comitere a faptelor, urmările produse, forma de vinovăţie, limitele speciale de pedeapsă, persoana inculpatului, apreciind că pedepsele stabilite de prima instanţă sunt în măsură să asigure realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, motiv pentru care nu se constată neregularităţi în procesul de individualizare a pedepselor stabilite inculpatului, care să impună reducerea pedepselor.
Sub aspectul laturii civile, a constatat că partea vătămată P.V.F. este îndreptăţită la acordarea daunelor morale exclusiv prin raportare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., motivat de suferinţele fizice cauzate prin acţiunea de lovire exercitată de inculpat în data de 21 ianuarie 2009 şi a redus astfel cuantumul daunelor morale la 500 RON.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.M. şi temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit a) raportat la art. 10 lit a) C. proc. pen. având în vedere că întreg materialul probator se bazează pe declaraţiile părţii vătămate, aceasta fiind singura proba din dosar.
În subsidiar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei, arătând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi de modul concret de săvârşire a faptei, astfel încât nu au fost identificate elemente care să justifice aplicarea unei pedepse aşa de mare. A solicitat aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.
A mai invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. cu privire la greşita aplicare a legii, în sensul că în mod greşit s-a dispus confiscarea sumei de 5.227 euro, întrucât nu s-a făcut dovada că acei bani proveneau din prostituţia părţii vătămate.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul A.M. este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., prin care inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că prima instanţă şi instanţa de apel au stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt, făcând şi o corespunzătoare încadrare juridică a faptelor săvârşite de inculpat.
Faptele inculpatului A.M. constând în aceea că prin promisiuni mincinoase a racolat-o pe partea vătămată P.V.F. în luna decembrie 2007 şi ulterior în aprilie 2008 în vederea practicării prostituţiei în Anglia întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism sub forma prev de art. 329 C. pen., astfel cum în mod corect au reţinut instanţa de fond şi instanţa de apel.
Astfel, din materialul probator administrat, rezultă situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută de ambele instanţe, respectiv din declaraţiile părţii vătămate P.V.F., şi declaraţiile martorilor P.P., G.N., care a declarat „ P.V. mi-a spus ce a făcut în Anglia, mai exact mi-a explicat că a fost obligată de inculpatul A.M. să se prostitueze, mi-a spus că a fost ameninţată de inculpat în sensul că dacă nu merge îi va face rău copilului", D.C., L.G., Ţ.P., rezultă că faptele săvârşite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen. Într-adevăr, suportul probator în dovedirea vinovăţiei inculpatului se bazează în principal pe declaraţiile părţii vătămate, martorii nepercepând în mod direct situaţia de fapt decât infracţiunea de loviri, dar în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de proxenetism, rezultă elementul material al acestei infracţiuni din mijloace de probă administrate. Astfel, activitatea de racolare desfăşurată de inculpat, este dovedită prin atitudinea acestuia faţă de partea vătămată, respectiv inculpatul pe cheltuiala sa i-a cumpărat părţii vătămate diferite obiecte de îmbrăcăminte, biletele de avion, preocupându-se de copilul părţii vătămate care a rămas în grija concubinei inculpatului, dar şi obţinerea de foloase materiale din practicarea prostituţiei de către partea vătămată, inculpatul trimiţând suma de 5.227 euro în ţară, acesta neaducând dovezi că ar fi obţinut licit această sumă de bani.
Totodată, incidentul din data de 21 ianuarie 2009, când inculpatul a agresat fizic partea vătămată, martora A.D. a declarat în cursul urmăririi penale că inculpatul susţinea în cursul incidentului că tot o va lua pe partea vătămată, care reluase relaţia sa cu concubinul G.N., ce demonstrează constrângerea fizică şi psihică a părţii vătămate de către inculpat, spunând că tot o va lua pe P.V.F., pentru că îi datora nişte bani
Înalta Curte constată că nu se poate reţine nevinovăţia inculpatului astfel cum a fost solicitată de apărare, respectiv în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit a) C. proc. pen., în sensul că fapta nu există şi nici nu este aplicabil în speţă principiul in dubio pro reo, având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, din care rezultă activitatea inculpatului de racolare a părţii vătămate în vederea practicării prostituţiei, activitatea de pe urma căreia inculpatul a obţinut sume de bani, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.
Cu privire la cazul de casare prev de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond şi instanţa de apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pentru realizarea atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţa de fond prin hotărârea pronunţată a contopit pedepsele aplicate şi a dispus aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare, avându-se în vedere cele două infracţiuni de proxenetism prev de art. 329 alin. (2) C. pen., infracţiunea de loviri prev de art. 180 alin. (1) C. pen., cât şi faptul că inculpatul este recidivist având patru condamnări la pedepse cu închisoare pentru diferite infracţiuni, conform fişei de cazier, fiind reţinute în sarcina sa dispoziţiile art. 37 lit b) C. pen.
Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, şi pedeapsa de 5 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind just individualizată faţă de dispoziţiile mai sus menţionate.
Înalta Curte constată că faptele comise de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, scopul urmărit de inculpat a fost acela de a obţine foloase materiale din activitatea prestată de partea vătămată, iar faţă de persoana inculpatului se observă perseverenţă infracţională, avându-se în vedere că mai are patru condamnări anterioare, conform fişei de cazier.
Din analiza elementelor ce conturează circumstanţele reale de comitere a faptei, conduita procesuală şi circumstanţele personale ale inculpatului, Înalta Curte apreciază că pedeapsa stabilită de prima instanţă de 5 ani închisoare şi menţinută de instanţa de apel este în măsură să asigure realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei şi nu se impune reducerea acesteia.
Cu privire la cazul de casare prev de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. Înalta Curte constată că în mod corect au fost aplicate disp art. 118 lit e) C. pen., întrucât din actele dosarului rezultă că inculpatul a trimis în ţară suma de 5.227 euro şi nu a făcut dovada că ar fi obţinut venituri din surse licite, iar suma de bani este avantajul material abţinut de inculpat ca urmare a săvârşirii infracţiunii de proxenetism.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului A.M., potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 49/P din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă P.V.F., în sumă de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1053/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 714/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
