ICCJ. Decizia nr. 1037/2012. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1037/2012
Dosar nr. 13121/99/2011
Şedinţa publică din 5 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 534 din 22 noiembrie 2011 Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul B.A., la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 9 (nouă) luni închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) litera a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) teza I C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă comisă la data de 10 din 11 noiembrie 2010).
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143, 148 lit. a), f) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.A.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) din pedeapsa principală de executat de 3 (trei) ani şi 9 (nouă) luni închisoare aplicată inculpatului, a dedus durata reţinerii şi arestării preventive, de la 29 septembrie 2011, la zi.
În baza art. 14 cu aplic. art. 161 alin. (3) rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată A.M.A. şi a obligat inculpatul B.A. la plata către aceasta a sumei de 2.000 RON reprezentând daune morale, pretenţii civile recunoscute expres de către inculpat.
A reţinut instanţa de fond că partea vătămată A.M.A., în vârstă de 14 ani, locuieşte împreună cu părinţii A.V. şi A.S. şi fratele A.S.A., în vârstă de 15 ani, în satul şi comuna D., judeţul Iaşi, în casa bunicilor paterni. Minora este înscrisă în clasa a VI-a la Şcoala din D. fiind cunoscută ca o elevă cu rezultate slabe la învăţătură şi cu tulburări de comportament.
Cercetările întreprinse în cauză au stabilit că în dimineaţa zilei 10 noiembrie 2010, în lipsa părinţilor plecaţi la muncă sezonieră în comuna C., partea vătămată A.M.A. a mers la prietena şi colega de clasă C.A.M., în vârstă de 12 ani. Cele două fete nu s-au mai dus la şcoală şi au rămas în locuinţa minorei C.A.M., împreună cu unchiul acesteia din urmă, I.C.N., în vârstă de 12 ani, iar în cursul după-amiezii acestora li s-au alăturat şi alţi tineri din comuna D. - martorii C.M. şi A.G. şi inculpatul B.A. La iniţiativa acestuia din urma, grupul de tineri, cu excepţia martorilor C.A.M. şi I.C.N., care au rămas acasă la ei, s-a deplasat la locuinţa inculpatului pentru a asculta muzica, unde li s-au alăturat şi numiţii A.F. şi A.M.
În jurul orei 20:00- 21:00 martora B.M. a venit acasă şi, nemulţumită de prezenţa tinerilor în locuinţa ei (aceştia se aflau în „camera de curat", unde consumau alcool, mâncau seminţe, fumau şi ascultau muzică) i-a luat la rost, împrejurare în care a luat-o la întrebări şi pe minora A.M.A. (cum o cheamă, ce vârstă are, cine şi unde îi sunt părinţii).
Partea vătămată a spus cum se numeşte, a spus că are 14 ani, a dat relaţii despre părinţi şi s-a prezentat ca fiind prietena lui C.M. Nu după mult timp, în locuinţa martorei B.M. au intrat şi numiţii P.D. şi R.C., care o căutau pe partea vătămată cu intenţia de a întreţine cu ea relaţii sexuale. Numitul P.D. i s-a adresat minorei spunându-i să se încalţe şi să îl însoţească pentru a o duce acasă, întrucât este aşteptată de fratele ei.
Partea vătămată i-a dat crezare şi ascultare numitului P.D., părăsind locuinţa martorei B.M. Odată cu partea vătămată au ieşit afară atât numiţii P.D. şi R.C. cât şi inculpatul B.A. şi numitul A.F., cu toţii urmărind să întreţină relaţii sexuale cu minora aflată în stare de dificultate şi vulnerabilitate.
Numitul P.D., însoţit de numitul R.C. şi A.F. au dus-o pe partea vătămată într-un loc izolat de la marginea satului D., din preajma gospodăriei familiei L. (unde numitul P.D. îşi lăsase căruţa), fiind urmaţi îndeaproape de inculpatul B.A., care însă a fost chemat în casa de mama lui, dar după cea 15 minute a ieşit din locuţintă şi s-a indrepatat in direcţia in care plecaseră ceilalţi anterior împreuna cu victima.
Întrucât inculpatul B.A. nu i-a găsit pe cei pe care ii caută, a dus căruţa numitului P.D., lăsat de acesta in drum, la locuinţa acestuia din urmă.
În timp ce inculpatul B.A. a rătăcit un timp pe raza localităţii D., numiţii R.C., A.F. şi P.D., prin constrângere, injurii şi ameninţări au forţat-o pe victima sa întreţină relaţii sexuale repetate normale şi orale cu ei, pe rând.
Întrucât partea vătămată a plâns şi a cerut să fie lăsată în pace, ţipetele şi gemetele fetiţei au fost auzite de martorele L.M. şi L.A.P. Acestea au ieşit în curte şi s-au apropiat de locul violului, strigând la autori pentru a-i intimida şi a-i determina să fugă. în aceste împrejurări, martora minoră s-a apropiat atât de mult, încât a reuşit să o recunoască atât pe partea vătămată A.M.A., cât şi pe numitul A.F., cu care a avut chiar şi un schimb de cuvinte din care a reieşit explicit scopul prezenţei acestuia în zonă (întreţinerea de relaţii sexuale cu victima minoră).
Numiţii R.C., A.F. şi P.D. şi cu partea vătămată au fugit după apariţia celor două martore, iar minora şi-a abandonat la locul faptei puloverul roşu şi adidasul drept.
Numiţii R.C. şi A.F. s-au dus acasă, însă numitul P.D. a luat-o pe partea vătămată şi a căutat un loc propice întreţinerii de noi acte sexuale cu minora.
În aceste imprejurari, inculpatul B.A. s-a intalnit intâmplator cu numitul P.D. care a avut iniţiativa sa o duca pe minora într-un beci părăsit, situat într-un loc neîmprejmuit de pe raza comunei D., tinand victima la dispoziţia sa cu intenţia de a mai întreţine şi alte relaţii sexuale.
În acest beci, numitul P.D. a întreţinut din nou, prin constrângere morală, un raport sexual complet cu partea vătămată, în prezenţa inculpatului B.A., după care şi acesta din urmă, la indemnul şi in prezenta numitului P.D., a întreţinut un raport sexual complet cu aceasta. De precizat ca in aceleaşi imprejurari, în prezenţa inculpatului B.A., numitul P.D. a constrâns victima la relaţii sexuale orale.
După consumarea raporturilor sexuale cei doi autori s-au despărţit, iar inculpatul B.A. a condus-o pe minoră la locuinţa martorei C.A.M., căreia partea vătămată i-a povestit cele întâmplate.
Partea vătămată nu a mai povestit nimănui cele petrecute în noaptea de 10 din 11 noiembrie 2010, în schimb, martora C.A.M. a relatat episodul unui coleg - martorul S.F.D., care a spus directoarei ce aflase. în această situaţie, în data de 26 noiembrie 2010, martora C.E. a chemat-o la şcoală pe mama părţii vătămate, căreia i-a adus la cunoştinţă cele aflate de la copii, împrejurare în care numita A.S. a sesizat organele de poliţie.
Pentru a retine aceasta situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv declaraţiile pârtii vătămate A.M.A., ale inculpatului B.A., ale martorilor B.M., C.E., C.M., C.I., L.M., I.C.N., L.A.P., L.M.I., C.A.M., A.G., S.F.D., P.M. şi P.D., declaraţiile date de numiţii P.D., R.C. şi A.F. in calitate de inculpaţi (în copie), menţiunile procesului verbal de examinare a victimei şi a mijloacelor materiale de proba, fixate prin fotografii judiciare, cercetarea la fata locului şi conducerea în teren a inculpatului dar şi a celorlalţi autori, însoţite de planşe cu fotografii judiciare şi schiţa de orientare, certificatul medico-legal din 29 noiembrie 2010 eliberat de I.M.L. Iaşi, ancheta socială şi adeverinţa şcolară, raport de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.M.L. Iaşi din 23 decembrie 2010, procesul verbal de conducere în teren a inculpatului şi a martorului P.D., cu planşe foto, raportul de constatare tehnico-ştiinţifica privind detectarea comportamentului simulat, întocmit de Serviciul Crisminalistic din cadrul I.P.J. Iaşi din 21 octombrie 2011, fişa de cazier judiciar a inculpatului, CD conţinând copia scanată a documentelor din Dosarul nr. 4029/P/2010.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei în modul în care aceasta a fost descrisă anterior.
În baza probelor administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că reala apărarea inculpatului în sensul că nu a exercitat constrângeri directe asupra victimei. Această împrejurare însă este nerelevantă din perspectiva realizării conţinutului constitutiv al infracţiunii de viol, inculpatul profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, în condiţiile în care orice posibilitate de ripostă fusese anihilată prin acţiunile celorlalţi agresori care aduseseră victima într-o vădită stare de vulnerabilitate după primele acte de viol desfăşurate.
Nu trebuie ignorate nici vârsta fragedă şi vulnerabilitatea psihică a minorei, accentuată în mod deosebit de violul recent, toate în contextul în care s-a săvârşit fapta, respectiv noaptea, într-o zonă izolată, în condiţiile unei temperaturi scăzute, victima fiind sumar îmbrăcată (fără hanorac şi cu un picior desculţ), elemente de natură a plasa victima într-o situaţie în care orice încercare de opoziţie era sortită eşecului.
Vastul probatoriu administrat în cauză, expus în cele ce preced, oferă elemente de detaliu credibile şi coroborabile care formează un ansamblu probator ce dovedeşte pe deplin vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.
A constatat instanţa de fond că fapta inculpatului B.A., care, in noaptea de 10 din 11 noiembrie 2010, în prezenţa numitului P.D., în timp ce se aflau într-un beci părăsit de pe raza localităţii D. din jud. Iaşi, profitând de imposibilitatea pârtii vătămate A.M.A. (minora sub 15 ani) de a-şi exprima liber voinţa, a întreţinut un raport sexual normal cu victima aflată în neputinţă de a se apăra, întruneşte, sub raport obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen.
Circumstanţele reale ale săvârşirii faptei de către inculpat, gradul de participaţie a acestuia conturează fără echivoc elementele constitutive ale infracţiunii menţionate.
Inculpatul a urmărit să întreţină relaţii sexuale cu victima, a extras minora din mediul oarecum familiar, unde era relativ ocrotită (domiciliul martorei C.A.M., a condus-o în locuinţa proprie pentru a-şi facilita realizarea scopului prefigurat, luând în mod spontan rezoluţia infracţională finală, profitând doar de oportunitatea de a obţine satisfacţie sexuala, creată prin acţiunile celorlalţi autori şi, în special, ale numitului P.D.
La individualizarea judiciară a pedepsei şi a modalităţii de executare, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi gradul de pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracţiunea comisă, vârsta fragedă a părţii vătămate la momentul activităţii infracţionale, faptul că inculpatul a profitat de imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra, urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului părţii vătămate care a suferit o traumă puternică cu efecte pe termen lung.
În favoarea inculpatului s-a reţinut faptul că acesta nu are antecedente penale, iar ca circumstanţe atenuante s-a reţinut cea prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv atitudinea acestuia după săvârşirea infracţiunilor rezultând din comportarea sinceră în cursul procesului dar şi, ca circumstanţă atenuantă judiciară, prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., disponibilitatea inculpatului de repara prejudiciul moral provocat victimei, afirmând că este de acord să plătească daunele stabilite în favoarea pârtii vătămate.
A făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) teza I C. proc.pen., şi a dispus aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 3 (trei) ani şi 9 (nouă) luni apreciind că aceasta este o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul şi a solicitat reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, care este prea mare în raport cu fapta comisă şi cu persoana sa.
Prin Decizia penală nr. 21 din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul
B.A., împotriva sentinţei penale nr. 534 din 22 noiembrie 2011 a Tribunalului Iaşi, pe care o mentinut-o.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi dedus această perioadă arestării preventinve de la data de 22 noimebrie 2011 la zi.
A obligat inculpatul sa plătească statului cheltuieli judiciare.
A constat instanţa de apel că instanţa de fond a reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt, făcându-se şi o încadrare juridică a faptei săvârşite de inculpatul-apelant.
A mai constatat instanţa că solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită întrucât cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, aplicate inculpatului, prima instanţă a dat semnificaţia cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite şi limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, iar pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare cu executare in regim de detenţie, corespunde gradului de pericol social al faptei comise de inculpat şi a datelor care caracterizează persoana sa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.A. şi a solicitat în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. admiterea recursului şi aplicarea disp art. 81 sau 861 C. pen.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.A. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedeapsa astfel cum a fost individualizată atât cu privire la cuantumul aplicat cât şi ca modalitate de executare, răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunea săvârşită -viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit a) şi alin. (3) teza I C. pen. asupra părţii vătămate în vârstă de 14 ani, inculpatul a comis fapta în condiţiile unui discernământ diminuat al acesteia cât şi urmările produse concretizate suferinţa psihică a părţii vătămate.
Relevante în cauză sunt concluziile expertizei medico-legală psihiatrică, prin care s-a stabilit că partea vătămată A.M.A. prezintă reacţie depresiv-anxioasă situatională pe fond de intelect de limită (Ql=75) şi tulburare mixtă a abilităţilor şcolare. Minora are discernământ, are înţelegerea semnificaţiei relaţiilor sexuale, încât are capacitatea de a-şi da sau nu consimţământul. Reacţia depresiv anxioasă a fost determinată de abuzul sexual şi necesită tratament psihiatric. Depresia instalată la pubertate şi adolescenţă are pronostic nefavorabil (în viaţa adultă adesea se poate agrava).
Totodată, potrivit fişei de examinare psihologică din 07 decembrie 2010, întocmit de Consiliul Judeţean Iaşi D.G.A.S.P.C. Serviciul pentru Situaţii de Urgenţă se precizează : „M. se prezintă la evaluarea psihologică având emoţii puternice. Contractul verbal şi dialogul s-a desfăşurat cu lentoare; mimică hipomobilă cu expresie de suferinţă. Intelect mediu slab cu limbaj uzual. Procesul de dezvăluire a molestării sexuale s-a desfăşurat greu şi a creat disconfort copilului. Tabloul clinic multiple simptome de stres post-trau matic: flash-back-uri, stare de anxietate generalizată, teamă de întuneric şi de a nu fi ucisă, episoade depresive cu accese de plâns, furie. Obs.- Trauma de tip cumulativ", concluzia specialiştilor fiind că minora A.M.A. prezintă multiple simptome de stress post-traumatic ca urmare a unor molestări fizice şi sexuale repetate".
Astfel, relativ la solicitarea inculpatului privind aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate prin aplicarea disp art. 81 sau 861 C. pen., Înalta Curte apreciază în raport de gravitatea faptei comisă de inculpat că scopul pedepsei prev de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenţie, iar aplicarea disp art. 81 sau art. 861 C. pen. nu ar satisface exigenţele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
Astfel, Înalta Curte constată că numai prin executarea în condiţii de detenţie, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârşească alte infracţiuni şi pentru îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de ordinea de drept.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 21 din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi.
Potrivit dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 29 septembrie 2011 la 5 aprilie 2012
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 21 din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 29 septembrie 2011 la 5 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1035/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1142/2012. Penal → |
|---|
