ICCJ. Decizia nr. 1142/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1142/2012

Dosar nr.38760/3/2010

Şedinţa publică din 12 aprilie 2012

Asupra recursului penal de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 107 din 10 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală în Dosarul nr. 38760/3/2010, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I.D., la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acestuia dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 209 din 14 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 194 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată în întregime alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi s-a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive din pedeapsa rezultantă aplicată, respectiv de la 27 martie 2006 la 31 august 2006.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 100 RON ridicată şi indisponibilizată la C.E.C. BANK.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 2,45 gr. heroină indisponibilizată la I.G.P.R. conform dovezii din 25 noiembrie 2009, cantitate rămasă în urma analizelor de laborator şi distrugerea acesteia.

A fost obligat inculpatul la 1000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Instanţa de fond a reţinut, în fapt, că la data de 07 iulie 2009 lucrători din cadrul Secţiei 11 Politie aflaţi în serviciu de patrulare pe str. R.V. au observat în parcarea situată în spatele blocului un autoturism marca L. inscripţionat taxi S. SRL, în interiorul căruia se aflau două persoane care consumau droguri prin injectare.

La sesizarea prezenţei organelor de poliţie, ocupantul din dreapta faţă -identificat ulterior în persoana numitului Ş.M. a aruncat pe geamul autoturismului o seringă hipodermică ce conţinea 40 ml de substanţă de culoare brun -roşcat, obiect care a fost ridicat de organele de poliţie, sigilat şi predat spre expertizare.

Şoferul autoturismului taxi a fost identificat ca fiind inculpatul I.D.D.

În prezenţa martorului asistent B.D. s-a procedat la efectuarea unui control în interiorul autoturismului, ocazie în care între scaunul şoferului şi frâna de mână s-au găsit 16 punguţe ce conţineau o substanţă de culoare bej ambalate într-o pungă transparentă iar pe preşul din stânga faţă s-a găsit o fiolă din sticlă spartă ce prezenta urme de materie.

Percheziţia corporală efectuată asupra numitului Ş.M. a condus la identificarea asupra acestuia unei fiole din sticlă ce prezenta urme de materie.

Cu ocazia percheziţiei corporale efectuată asupra inculpatului I.I.D. s-a găsit un telefon mobil marca S., un telefon marca N., un telefon marca V., precum şi suma de 229 RON formată dintr-o bancnotă de 100 RON, 7 bancnote de 10 RON , 8 bancnote de 5 RON şi 19 bancnote de 1 leu.

Conform recipisei de consemnare emisă de C.E.C. BANK suma de 100 RON a fost consemnată la C.E.C. BANK la data de 22 iulie 2009, întrucât din materialul probator administrat în cauză a rezultat că suma de bani provine din comercializarea de droguri. Restul sumei de 129 RON a fost restituită inculpatului I.I.D. la data de 07 iulie 2009. Telefoanele mobile marca S., V. şi N. au fost restituite, de asemenea, inculpatului.

Potrivit raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 07 iulie 2009 a rezultat faptul că proba nr. 1 (16 punguţe) este constituită din cantitatea de 2,59 grame heroină, în proba nr. 2 a (seringă ce conţine 45 unităţi lichid) s-a pus în evidenţă heroină iar în probele nr. 2 b şi 3 (2 fiole) s-a pus de asemenea în evidenţă heroină. Heroina face parte din categoria drogurilor de mare risc fiind prevăzută în Tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Cantitatea de 2,45 substanţă care conţinea heroină rămasă din proba nr. 1 după efectuarea analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. potrivit dovezii seria H nr. 0001985 din 25 noiembrie 2009. Restul probelor după extracţie au fost distruse.

La data de 07 iulie 2009 autoturismul taxi condus de inculpat proprietatea companiei de taxi S. a fost predat de organele de poliţie din cadrul Serviciului Antidrog - Biroul sector 3 numitului I.T.P. - director general al companiei, împreună cu staţia emisie recepţie marca M. şi aparatul de marcat fiscal, conform procesului verbal întocmit de organele de poliţie la data de 07 iulie 2009. în aceste condiţii I.T.P. a predat organelor de poliţie 3 role jurnal şi rapoartele aferente încasărilor din zilele de 05 iulie 2009, 06 iulie 2009 şi 07 iulie 2009, încasări rezultate din executarea de prestări de servicii de taximetrie de către inculpatul I.I.D.

Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale numitul Ş.M. a declarat că în urmă cu 2 luni în raport de data de 07 iulie 2009 a început să consume ocazional heroină pe care şi-o procura de la inculpatul I.I.D. dar nu direct ci prin intermediul altei persoane cunoscută sub apelativul de M. În urmă cu 3 săptămâni în raport de data de 07 iulie 2009 învinuitul Ş.M., urmare a recomandării făcută de M., a avut posibilitatea să cumpere personal droguri de mare risc de la inculpatul I.I.D.

În legătură cu evenimentele petrecute în data de 07 iulie 2009 învinuitul Ş.M. a precizat că în jurul orei 11:00, l-a sunat pe inculpatul I.I.D., ulterior întâlnindu-se cu acesta la o benzinărie situată în zona R.S. De aici inculpatul şi învinuitul s-au deplasat cu autoturismul taxi condus de I.I.D. pe o stradă situată în spatele unor blocuri, locaţie în care învinuitul a remis inculpatului suma de 100 RON formată dintr-o bancnotă şi a primit în schimb de la acesta o doză de heroină.

Învinuitul a precizat că inculpatul I.I.D. comercializa o doză de heroină cu suma de 50 RON iar motivul pentru care i-a înmânat suma de 100 RON a fost acela că avea o datorie de 50 RON pentru o doză de heroină luată în ziua precedentă.

Heroina preparată de învinuit într-o seringă a fost aruncată de acesta pe geamul autoturismului în momentul în care a observat în zonă, prezenţa organelor de poliţie. Fiola pe care a folosit-o pentru prepararea drogurilor a rămas asupra sa fiind găsită ulterior de lucrătorii de poliţie.

Învinuitul a confirmat împrejurarea că în autoturismul taxi, între frâna de mână şi scaunul şoferului au fost găsite mai multe doze cu heroină iar asupra inculpatului I.I.D. s-a găsit suma de 229 RON printre care se afla şi bancnota de 100 RON primită de la învinuit, un portofel şi 3 telefoane mobile.

Inculpatul I.I.D., fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, a declarat că în ziua de 07 iulie 2009, în jurul orei 08:00, s-a întâlnit în zona D. cu o persoană a cărei identitate nu dorit să o dezvăluie de la care a cumpărat 16 doze cu heroină, în schimbul sumei de 800 RON. Din această sumă inculpatul a achitat în momentul primirii dozelor de heroină suma de 500 RON, urmând ca restul să fie remis persoanei necunoscute mai târziu.

De asemenea, inculpatul a precizat că alături de cele 16 doze de heroină mai avea asupra sa 2 doze pe care le cumpărase în ziua precedentă de la aceeaşi persoană. Inculpatul a confirmat întâlnirea sa cu înv. Ş.M. în ziua de 07 iulie 2009 în jurul orei 11:00, precizând că acestei persoane i-a oferit pentru consum jumătate din cantitatea de două doze de heroină preparate într-o fiolă.

În legătură cu cele 16 doze de heroină găsite în autoturism inculpatul a precizat că urmau să fie folosite pentru consum propriu.

Totodată inculpatul I.I.D. a menţionat faptul că împreună cu alţi prieteni procedează la strângerea de bani, achiziţionarea de droguri şi ulterior la un consum în comun.

Analizând materialul probator administrat în cauză Tribunalul a constatat că acesta a confirmat săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc de către inculpatul I.I.D., precum şi săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc destinate consumului propriu şi comercializării.

În acest sens s-au avut în vedere declaraţiile învinuitului Ş.M. în sensul că la data de 07 iulie 2009 a cumpărat o doză de heroină de la inculpat în schimbul sumei de 100 RON. Susţinerile învinuitului au fost confirmate de depistarea asupra inculpatului I.I.D. a sumei de 100 RON.

Apărările formulate de inculpat potrivit cărora la data de 07 iulie 2009 a oferit pentru consum droguri de mare risc învinuitului Ş.M. fără a percepe de la acesta vreo sumă de bani sunt infirmate de actele de urmărire penală efectuate în cauză. S-a avut în vedere faptul că în raport de încasările inculpatului din prestarea de servicii de taximetrie la data de 07 iulie 2009, potrivit documentelor ridicate, nu se confirmă provenienţa licită a sumei de 100 RON (formată dintr-o bancnotă).

Chiar şi în ipoteza în care inculpatul ar fi executat doar acte de oferire de droguri de mare risc pentru consum învinuitului Ş.M., Tribunalul a reţinut că o asemenea susţinere nu este de natură a înlătura răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, întrucât oferirea este o modalitate de comitere a acestei infracţiunii, aşa cum este ea incriminată de Legea nr. 143/2000.

Faţă de inculpatul I.I.D. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săv. infr. prev. de art. 87 alin. (2) din OUG 195/2002 în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiunii, întrucât făptuitorul nu a fost depistat conducând autoturismul pe drumurile publice.

În cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ faţă de înv. Ş.M. pentru săv. infr. prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu luarea în considerare a împrejurării că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a avut în vedere modul şi mijloacele de comitere a faptei, scopul urmărit precum şi conduita sinceră avută de învinuit pe parcursul urmăririi penale.

De asemenea s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ceea ce priveşte denunţul formulat de înv. Ş.M. împotriva numitului M. sub aspectul săv. infr. prev. de art. 2 alin. (2) din legea 143/2000 întrucât datele oferite de denunţător nu au fost de natură să conducă la identificarea acestei persoane şi nici la confirmarea implicării în activităţi infracţionale de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Situaţia de fapt a fost reţinută de către prima instanţă în urma coroborării materialului probator administrat, respectiv a procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces-verbal de percheziţie corporală, depoziţiile martorului Ş.M., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 iulie 2009, dovezi predare bunuri la Camera de Corpuri Delicte, recipise consemnare C.E.C., coroborate cu declaraţiile inculpatului.

În timpul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul I.I.D., care a precizat că nu recunoaşte săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa, arătând că heroina găsită asupra sa era destinată consumului propriu, deoarece el împreună cu martorul Ş.M., au hotărât să achiziţioneze împreună droguri şi să le şi consume. A mai declarat inculpatul faptul că îl cunoşteau pe dealer, dar nu au cumpărat drogurile separat, afirmând că el, personal, nu i-a vândut niciodată droguri martorului.

În cauză a fost audiată şi martora A.C. care a arătat că îl cunoaşte pe inculpat ca o persoană responsabilă, ca fiind singurul întreţinător al familiei şi că are un loc de muncă stabil.

Instanţa de fond a încuviinţat şi proba cu înscrisuri solicitată de inculpat, fiind depuse în acest sens mai multe caracterizări sub forma unor înscrisuri olografe, întocmite de vecini, prieteni ai acestuia, precum şi copia sentinţei civile nr. 10035 din 3 decembrie 1994 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, Decizia de pensionare a mamei inculpatului.

Audierea martorului Ş.M. nu s-a putut efectua, deoarece acesta nu mai locuieşte la adresa de domiciliu cunoscută, iar o altă adresă nu este cunoscută, avându-se în vedere declaraţiile date în faza de urmărire penală, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen., declaraţii din care reiese faptul că acesta a achiziţionat drogurile de la inculpat.

Din analiza întregului material probatoriu administrat în cauză, instanţa a constatat că situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare al instanţei este corectă iar faptele inculpatului I.I.D., care la data de 07 iulie 2009 a comercializat o doză de heroină contra sumei de 100 RON, fiind depistat deţinând cantitatea de 16 doze destinate comercializării dar şi consumului propriu, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev.de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, dar şi ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev.de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, neputând fi primită susţinerea acestuia, potrivit căreia drogurile le deţinea doar pentru consumul propriu, respectiv 7 doze, restul aparţinându-i martorului, fiind plătite de acesta direct către dealer, întrucât din declaraţiile martorului din faza de urmărire penală nu rezultă acest lucru, iar din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi de percheziţie corporală rezultă, de asemenea, că toate drogurile au fost găsite asupra inculpatului şi nu asupra martorului, infirmându-se astfel susţinerea acestuia, precum şi datorită faptului că inculpatul deţinea o cantitate foarte mare de droguri, nejustificată pentru un consumator, astfel încât, pentru ambele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost condamnat la pedepse cu închisoarea.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşită de inculpat, modalitatea concretă de săvârşire a faptei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care are o situaţie familială grea, dar are un loc de muncă stabil, care a avut o atitudine parţial sinceră pe parcursul întregului proces penal cu privire la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, recunoscând doar consumul de droguri, dar şi persistenţa sa infracţională cu privire la fapte de acelaşi gen.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie.

Având în vedere că inculpatul este recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât prin Decizia penală nr. 194 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 8 ani, fiind arestat la data de 27 martie 2006 şi liberat la 31 august 2006, rămânându-i un rest de pedeapsă de executat de 3 ani închisoare, instanţa de fond a dispus revocarea suspendării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 209 din 14 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 194 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, dispunând ca pedeapsa să fie executată în întregime alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

Împotriva sentinţei penale menţionate, în termen legal, a formulat apel inculpatul I.I.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că din probele administrate în cauză nu rezultă că se face vinovat de comiterea infracţiunii de trafic de droguri, solicitând instanţei de control judiciar ca în urma reaprecierii probelor să dispună achitarea sa.

Sub acest aspect, inculpatul, prin apărător ales, a arătat că nu există un probatoriu complet, credibil pentru a permite condamnarea sa pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc câtă vreme această condamnare s-a bazat doar pe mărturia martorului Ş.M.

Totodată, pentru egalitate de tratament, a solicitat aplicarea unei amenzi administrative prev. de art. 181 C. pen. pentru infracţiunea de deţinere fără drept de droguri de mare risc, aşa cum s-a procedat în cazul martorului Ş.M.

De asemenea, a solicitat Curţii să ţină seama de datele sale personale favorabile şi anume că are o situaţie familială grea şi un loc de muncă.

Prin Decizia penală nr. 198 A din 30 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a -II a penală a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

Analizând apelul inculpatului în raport cu motivele invocate şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond, pe baza unei analize coroborate a întregului material probatoriu administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt dedusă judecăţii (constând în aceea că la data de 07 iulie 2009 a comercializat o doză de heroină contra sumei de 100 RON, fiind depistat deţinând cantitatea de 16 doze destinate comercializării dar şi consumului propriu) căreia i-a dat, în drept, o justă încadrare juridică în infracţiunile de trafic de droguri de mare risc şi deţinere, fără drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi constatând că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat a dispus condamnarea acestuia la pedepse cu închisoarea pentru fiecare dintre aceste fapte.

Curtea îşi însuşeşte această analiză şi nu o va mai relua, urmând însă a puncta unele chestiuni doar pentru a răspunde criticilor formulate de inculpat în apel.

În ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, după trimiterea sa în judecată, inculpatul şi-a modificat declaraţiile iniţiale, în sensul de a nega că la data de 07 iulie 2009 ar fi vândut o doză de heroină martorului Ş.M. şi o parte din heroina găsită în autoturism, cu acelaşi prilej, ar fi fost destinată traficului, susţinând că atât doza consumată de martor cât şi jumătate din cantitatea de drog găsită îi aparţineau acestuia din urmă.

Reexaminând cauza în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., dar în limitele impuse de alin. (1) al aceluiaşi articol, Curtea, reţine următoarele:

La momentul constatării faptelor, 07 iulie 2009, în prezenţa martorului asistent, B.D., în procesul verbal încheiat de către organele de poliţie s-a consemnat că în autoturismul deţinut de inculpat, în care se afla împreună cu martorul Ş.M., au fost găsite 16 doze de heroină (cu privire la care inculpatul a declarat că îi aparţin şi sunt pentru consum propriu), o fiolă din sticlă spartă cu urme de substanţă brun roşcată în care se afla un fragment solid. De asemenea, s-a consemnat faptul că martorul Ş.M. (potrivit propriilor declaraţii) tocmai ce cumpărase de la inculpat o bilă de heroină şi când încerca să şi-o administreze prin injectare a fost surprins de poliţie, context în care a aruncat seringa pe geamul autoturismului, asupra sa fiind găsită o fiolă din sticlă spartă cu urme de substanţă brun roşcată.

Raportul de constatare tehnico ştiinţific din 07 iulie 2009 a atestat că cele 16 doze, seringa şi fiolele de sticlă ridicate cu prilejul constatării faptelor conţin heroină.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a susţinut că cele 16 doze de heroină găsite în autoturism Ie-a cumpărat de la o persoană necunoscută, în dimineaţa zilei în care a fost depistat de către organele de poliţie, fiind destinate consumului propriu. De asemenea, a declarat că, după ca a cumpărat drogurile, s-a întâlnit cu martorul Ş.M., pentru a consuma împreună heroină, a preparat două doze, şi-a injectat o doză după care i-a dat martorului cealaltă doză preparată, fără a-i cere bani pentru ea, acesta din urmă fiind surprins de poliţie în timp ce-şi administra drogul.

Martorul Ş.M. a confirmat că la data de 07 iulie 2009, în jurul orelor 11:00, s-a întâlnit cu inculpatul şi a cumpărat de la acesta o doză de heroină în valoare de 50 RON, înmânându-i o bancnotă de 100 RON, din care 50 de RON reprezenta contravaloarea unei doze cumpărate cu o zi înainte.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale susţinând că împreună cu martorul Ş.M. ar fi cumpărat în dimineaţa zilei de 07 iulie 2009 întreaga cantitate de drog, punând bani împreună, după care în timp ce consumau, fiecare din cantitatea ce-i aparţinea, au fost surprinşi de organele de poliţie.

Această ultimă declaraţie a inculpatului nu se coroborează cu nici o altă probă administrată, fiind contrazisă prin declaraţiile sale iniţiale, de cele relatate de martorul Ş.M. şi de cele consemnate în procesul verbal de constatare a infracţiunilor.

Totodată, Curtea nu are nici un motiv de a înlătura declaraţiile iniţiale ale inculpatului, date în faza de urmărire penală, întrucât, pe de-o parte, acesta nu a oferit nicio explicaţie pentru care şi-a schimbat declaraţiile, iar pe de altă parte, primele sale declaraţii se coroborează cu cele ale martorului Ş.M. şi cu procesul verbal de constatare.

Prin modificarea declaraţiei iniţiale, în mod evident, inculpatul a urmărit exonerarea sa de răspundere penală cu privire la infracţiunea de trafic de droguri, în condiţiile în care anterior a fost condamnat tot pentru o infracţiune de acelaşi gen, respectiv pentru deţinere, fără drept de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin motivele de apel, inculpatul a învederat lipsa unui probatoriu apt să dovedească că într-adevăr s-ar face vinovat de comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, solicitând achitarea sa.

Raportat la modalitatea şi condiţiile în care s-a realizat constatarea faptelor, Curtea apreciază că nici nu era posibilă administrarea unor probe suplimentare. De altfel, deşi inculpatul susţine că probatoriul este incomplet nu a solicitat suplimentarea acestuia nici cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală şi nici cu prilejul judecăţii în fond şi apel a cauzei.

În legătură cu afirmaţia potrivit căreia probatoriul este construit pe declaraţia unui singur martor şi anume Ş.M., Curtea constată că deşi este unica probă testimonială, ea conferă valoare probatorie declaraţiei iniţiale a inculpatului, conform art. 69 C. proc. pen. în plus, comiterea faptelor este probată şi cu procesul verbal de constatare a infracţiunilor.

În apărare inculpatul a mai susţinut că bancnota de 100 RON găsită asupra sa, cu care martorul pretinde că a plătit doza de heroină, provenea din activitatea de taximetrie.

Sub acest aspect, Curtea reţine că la momentul constatării faptelor asupra inculpatului a fost găsită suma de 229 RON, compusă, printre altele, dintr-o singură bancnotă de 100 RON, pe care martorul Ş.M. a susţinut că a remis-o inculpatului pentru doza de heroină cumpărată. Cu privire la provenienţa acestei bancnote instanţa de fond, în mod just, a reţinut că faţă de sumele mici de bani reprezentând încasările inculpatului din prestarea de servicii de taximetrie (potrivit documentelor ridicate existente la dosar) nu se confirmă obţinerea licită a acesteia. Totodată, susţinerile inculpatului potrivit cărora ar fi schimbat sumele mai mici de bani obţinute din serviciile de taximetrie şi astfel a obţinut bancnota de 100 RON, reprezintă o simplă afirmaţie, neprobată, exprimată pro cauza abia după două luni de la data comiterii faptei.

De asemenea, inculpatul a susţinut că nu s-a demonstrat dacă seria bancnotei pe care martorul pretinde că i-a dat-o coincide cu cea a bancnotei găsite asupra sa. Acest fapt era imposibil de demonstrat prin raportare la modalitatea în care au fost constatate faptele, ulterior săvârşirii lor.

În legătură cu cantitatea mare de drog pe care inculpatul o deţinea fără drept, s-a reţinut, în mod just, că aceasta depăşea nevoile de consum ale acestuia, ceea ce conduce la concluzia că o parte era destinată traficului.

De altfel, inculpatul a vândut din cantitatea iniţială o doză martorului Ş.M. ceea ce infirmă susţinerile iniţiale ale inculpatului în sensul că întreaga cantitate era destinată consumului propriu.

În consecinţă, deşi inculpatul a învederat că probatoriul administrat nu este apt a răsturna prezumţia de nevinovăţie, Curtea apreciază, contrar acestor susţineri, că este complet şi demonstrează, fără putinţă de tăgadă, că fapta de trafic de droguri de mare risc există şi a fost comisă de inculpat, cu vinovăţie sub forma intenţiei directe.

Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa, în baza art. 10 lit. a), b), c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri.(la fond inculpatul a invocat art. 10 lit. a) C. proc. pen., în apel a invocat prin motivele de apel art. 10 lit. c) iar prin concluziile scrise art. 10 lit. b).

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de a fi achitat, în baza art. 181 C. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele motive:

Inculpatul a recunoscut, în mod constant, săvârşirea infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de aceea, Curtea nu va relua chestiunile deja analizate de instanţa de fond, la care achiesează întrutotul, cu atât mai mult cu cât sunt necontestate de inculpat prin motivele de apel.

Cu privire la cererea de a fi achitat, în baza art. 181 C. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum s-a dispus şi faţă de martorul Ş.M. în faza de urmărire penală, Curtea constată că, în prin comparaţie cu martorul Ş.M. (în sarcina căruia s-a reţinut că a deţinut o doza de heroină cumpărată de la inculpat), inculpatul a deţinut o cantitate mult mai mare(16 doze de heroină găsite cu prilejul constatării faptelor). De asemenea, activitatea infracţională a inculpatului este mult mai amplă incluzând şi comiterea, în aceleaşi împrejurări, a unei infracţiuni de trafic de droguri de mare risc, situaţie de care instanţa nu poate face abstracţie în analiza gradului de pericol social al faptei de deţinere de droguri de mare risc. Totodată, perseverenţa inculpatului în comiterea aceluiaşi gen de fapte, de deţinere fără drept de droguri de mare risc (fiind anterior condamnat pentru acelaşi gen de fapte) conduce la concluzia că săvârşirea faptei nu a constituit un accident în viaţa inculpatului.

Toate aceste sunt elemente de natură să dea faptei de deţinere fără drept de droguri de mare risc un grad de pericol social concret sporit şi nicidecum să conducă la concluzia că este lipsită în mod vădit de importanţă.

Prin urmare, ca urmare a propriului examen în apel, Curtea reţine sub aspectul situaţiei de fapt că la data de 07 iulie 2009 a vândut o doză de heroină martorului Ş.M. contra sumei de 100 RON, fiind totodată depistat deţinând cantitatea de 16 doze destinate comercializării dar şi consumului propriu.

Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Sub aspectul individualizării pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura şi gravitatea faptelor dar şi datele care caracterizează persoana inculpatului.

Astfel, a avut în vedere că inculpatul a săvârşit infracţiunile în termenul de încercare al suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 209 din 14 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, astfel că, fiind îndeplinite condiţiile reţinerii stării de recidivă postcondamnatorie, a făcut aplicarea prev. art. 37 lit. a) C. pen. şi a tratamentului sancţionator prev. de art. 864 C. pen.

De asemenea, a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. motivată de faptul că a avut o atitudine parţial sinceră, a cărei temeinicie nu mai poate fi analizată în calea de atac promovată de inculpat.

Prin urmare, prin aplicarea unor pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (limita minimă ca efect al aplicării art. 76 lit. a) C. pen.) şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (limita minimă ca efect al aplicării art. 76 lit. a) C. pen. fiind minimul general), instanţa de fond, în mod evident, a aplicat pedepse orientate către minim.

Reducerea pedepselor, nu se justifică prin raportare la natura şi gravitatea infracţiunilor deduse judecăţii, la faptul că inculpatul a declarat că este consumator de heroină, perseverenţa

de care a dat dovadă în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni [ce a atras reţinerea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.].

Datele personale favorabile invocate de inculpat în apel, şi anume că are un loc de muncă şi are o situaţie familială grea au fost avute în vedere de către instanţa de fond cu prilejul individualizării pedepselor şi au condus la aplicarea acestora într-un cuantum orientat către minimul special prevăzut de lege.

Prin urmare, Curtea de Apel a apreciat că atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor, aceasta sunt proporţionale cu gravitatea faptelor comise, particularizate prin circumstanţele reale menţionate, neimpunându-se reducerea lor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.I.D., invocând cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi solicitând achitarea sa cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

S-a susţinut în esenţă că instanţa de apel a reţinut o situaţie de fapt eronată, neexistând decât o singură persoană, consumator de droguri, care a afirmat că inculpatul i-ar fi vândut o doză de heroină, astfel încât instanţa trebuia să facă aplicarea principiilor in dubio pro reo şi testis unus, testis nulus.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.

Materialul probator administrat în cauză a fost corect perceput şi temeinic analizat atât de către instanţa de fond, cât şi de către cea de apel, vinovăţia inculpatului fiind dovedită mai presus de orice dubiu.

Este cert stabilit că în ziua de 7 iulie 2009, un echipaj de poliţie aflat în serviciu de patrulare a observat că într-un autoturism se găseau două persoane care consumau droguri prin injectare.

Cu ocazia controlului efectuat în autoturism, între scaunul şoferului, ocupat de inculpat, şi frâna de mână s-a găsit o pungă transparentă în interiorul căreia se aflau 16 punguţe conţinând o substanţă de culoare bej, ce s-a dovedit a fi heroină.

Cu privire la bunurile găsite, inculpatul a recunoscut că îi aparţin, susţinând însă că ele sunt destinate consumului propriu.

Dincolo de faptul că o asemenea cantitate depăşeşte nevoile unui consumator de droguri, corect a reţinut instanţa de apel că inculpatul a oferit explicaţii oscilante cu privire la circumstanţele comiterii faptelor, ceea ce pune sub semnul întrebării sinceritatea inculpatului şi, prin aceasta, însăşi apărarea pe care şi-a construit-o în cauză.

Astfel, dacă în faza de urmărire penală a susţinut că drogurile le-ar fi procurat singur în aceeaşi zi, în faţa instanţei inculpatul a avut o altă versiune, arătând că ar fi făcut acest lucru

Împreună cu martorul Ş.M., cu care ar fi pus bani la comun pentru achiziţionarea de heroină în vederea consumului.

Or, această din urmă situaţie de fapt nu a fost confirmată de martorul menţionat anterior, care a arătat nu doar că obişnuia să-şi procure droguri de la inculpat (de regulă, prin intermediar), dar şi că în ziua de 7 iulie 2009 a cumpărat de la acesta o doză de heroină pentru care a plătit suma de 50 de RON (plus încă 50 de RON reprezentând o datorie), fapt care s-a petrecut în autoturismul în care au şi fost prinşi în flagrant.

Împrejurarea că în cauză a fost audiat un singur martor nu poate conduce prin ea însăşi la concluzia că declaraţia acestuia este irelevantă, în condiţiile în care aspectele relatate de martor se coroborează cu cele consemnate în procesul-verbal de surprindere în flagrant.

Pe de altă parte, este de observat că descoperirea activităţii infracţionale a fost una pur întâmplătoare, nefiind vorba despre prinderea inculpatului în flagrant datorită vreunei contribuţii a altei persoane (cum ar fi formularea unui denunţ), astfel încât cu atât mai puţin nu poate fi pusă la îndoială sinceritatea martorului.

De altfel, nici trecutul (infracţional) al inculpatului nu îi este de ajutor, în condiţiile în care el a fost anterior condamnat pentru o infracţiune identică, pentru care a beneficiat (în mod nejustificat, cum s-a dovedit) de clemenţă şi încredere, prin stabilirea unui regim neprivativ de libertate pentru pedeapsa aplicată.

Împrejurarea că martorului i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ, în timp ce inculpatul a fost trimis în judecată, este explicabilă nu doar prin trecutul infracţional diferit (doar inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte incriminate de Legea nr. 143/2000), ci şi prin infracţiunile diferite reţinute în sarcina celor doi (doar inculpatul a fost cercetat pentru trafic de droguri).

În fine, Curtea constată că legea incriminează, ca infracţiune de trafic de droguri, inclusiv oferirea de droguri altor persoane, astfel încât chiar dacă activitatea inculpatului s-ar fi rezumat la o asemenea acţiune (aşa cum chiar el a recunoscut în declaraţia dată în faza de urmărire penală), acesta tot ar fi trebuit să suporte rigorile legii penale, făcându-se vinovat de comiterea infracţiunii prev.de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În consecinţă, recursul inculpatului este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi disp.art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat I.I.D. împotriva deciziei penale nr. 198A din 30 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a -II a penală.

Obligă recurentul-inculpat I.I.D. la plata sumei de 550 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1037/2012. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs  ICCJ. Decizia nr. 1140/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1142/2012. Penal