ICCJ. Decizia nr. 1092/2012. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1092/2012
Dosar nr. 5698/91/2011
Şedinţa publică din 10 aprilie 2012
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 212 din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului B.F., pentru săvârşirea infracţiunii de „omor" , prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. (modificat prin Legea 202/2010) la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)ipoteza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a dedus din pedeapsa stabilită perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 27 august 2011 la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată I.V. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu în faza de judecată avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi 400 lei onorariul avocatului în faza de urmărire penală avansat din fondul Ministerului Public), precum şi la plata sumei de 462,21 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1799/P/2011 din 02 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, înregistrat pe rolul instanţei sub nr. 5698/91/2011, a fost trimis în judecată inculpatul B.F. în prezent aflat în Penitenciarul Focşani, pentru comiterea infracţiunii de omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că în noaptea de 26/27 august 2011, în jurul orei 23,00, în timp ce se afla în locuinţa numitului D.C. în urma unui conflict cu acesta, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona organelor genitale şi după ce victima a căzut la podea s-a urcat peste el, l-a strâns de gât cu o mână, iar cu cealaltă i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feţei şi a capului, după care a ridicat victima de pe podea, a aşezat-o pe pat şi i-a mai aplicat 4-5 lovituri cu pumnul în zona feţei şi a capului, leziunile cauzate determinând decesul victimei.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt .
La data de 27 august 2011, în jurul orei 010, o patrulă mixtă formată din agenţii C.C. din cadrul Poliţiei municipiului Focşani şi plt. adjutant P.D. din cadrul I.J.J. Vrancea, în timp ce se deplasa pe str. P. din Focşani, au depistat în faţa imobilului de la nr. 145 un tânăr care era îmbrăcat doar în pantaloni şi în jurul său erau mai multe bagaje. A fost legitimat de către cei doi membri ai patrulei cărora le-a spus că se numeşte B.F. şi că în aceeaşi seară a omorât o persoană care locuia în imobilul de la nr. 145.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit în fapt că în cursul lunii iulie 2011 inculpatul B.F. a mers la mama sa G.M.A., care locuia la numitul S.S. din jud. Vrancea, unde a stat până la data de 26 august 2011.
La aceeaşi dată, în urma unui conflict care a apărut între S.S. pe de o parte şi G.M.A. şi inculpat pe de altă parte, aceştia din urmă au părăsit domiciliul lui S.S. şi au plecat la Focşani, urmând să meargă la numita M.C. care îl avusese în plasament pe B.F. Au trecut pe la farmacia unde lucra fiica acesteia, au aflat că M.C. este plecată din localitate şi ca urmare au hotărât să meargă la locuinţa victimei D.C., pe care G.M.A. îl cunoştea de mai mult timp. Au ajuns la poarta locuinţei acestuia în jurul orei 2000 şi l-au găsit în curte pe D.C. care pregătea bulion. După ce l-au strigat la poartă D.C. i-a invitat în curte şi apoi s-au aşezat la masă.
D.C. i-a dat lui B.F. bani să meargă să cumpere pâine şi după ce acesta s-a întors s-au aşezat la masă unde au stat până în jurul orei 2300, timp în care au consumat vin.
După ce au terminat de mâncat, D.C. împreună cu G.M.A. s-au retras într-o altă cameră, iar inculpatul a rămas în bucătărie şi s-a întins pe o canapea. Din camera în care se afla B.F. se vedea printr-un geam în camera unde erau D.C. şi mama sa. Cei doi s-au dezbrăcat şi au urcat în pat. D.C. a încercat să întreţină relaţii sexuale cu G.M.A., însă aceasta a refuzat şi i-a spus să se liniştească pentru că fiul ei se află în camera alăturată. Această dispută a fost auzită şi de inculpat care a fost deranjat de atitudinea lui D.C. şi s-a dus peste ei în cameră. I-a adresat lui D.C. întrebarea „vrei relaţii sexuale?", după care, fără să mai aştepte vreun răspuns i-a tras chiloţii jos de pe el şi i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona organelor genitale în urma cărora D.C. a căzut pe podea.
După ce D.C. a căzut, B.F. s-a urcat peste el, l-a strâns de gât şi l-a lovit de mai multe ori cu pumnul în zona feţei şi a capului. Această agresiune a durat aproximativ 10 minute, timp în care B.F. cu o mână l-a strâns de gât pe D.C. şi cu cealaltă l-a lovit în zona feţei şi a capului (fila 68 dosar urmărire penală).
În urma acestor lovituri, B.F. a ridicat victima de pe podea şi a aşezat-o pe pat, unde i-a mai aplicat încă 4-5 lovituri cu pumnii în zona feţei.
Ulterior inculpatul şi-a dat seama că l-a omorât pe D.C. şi a pus peste el o plapumă. După ce l-a învelit cu plapuma, s-a aşezat la masă cu mama sa, unde au mai stat aproximativ 15-20 de minute şi au băut câte patru pahare cu vin.
Realizând cele întâmplate, cei doi au hotărât să plece, însă înainte de a ieşi din încăpere inculpatul a stins toate luminile şi a deschis aragazul şi butelia sperând că se vor acumula gaze în încăpere şi dacă cineva va aprinde becul se va produce o explozie şi în acest fel vor fi şterse urmele infracţiunii.
Au ieşit în curtea locuinţei cu bagajele pe care le aveau asupra lor şi pentru că poarta de acces în curtea locuinţei era încuiată, B.F. a aruncat bagajele în stradă şi a escaladat gardul de la curtea locuinţei victimei, însă mama sa nu a reuşit.
În timp ce inculpatul aştepta în stradă să iasă şi mama sa din curtea victimei, o patrulă de poliţie a oprit în dreptul lui şi l-a legitimat.
Inculpatul le-a spus că se numeşte B.F. şi că l-a omorât pe D.C.
La faţa locului a mai venit un lucrător de poliţie şi pentru că poarta era încuiată cu lacăt, a fost chemată fiica victimei – I.V. care, după ce a descuiat lacătul a intrat cu poliţiştii în locuinţă şi l-au găsit pe D.C. decedat.
A anunţat ambulanţa care s-a deplasat la faţa locului şi a constatat decesul victimei D.C.
Pentru lămurirea cauzelor şi a împrejurărilor decesului s-a dispus efectuarea autopsiei cadavrului de către specialişti din cadrul Serviciului Judeţean de Medicină Legală Vrancea, prin raportul 196A/2011, concluzionându-se astfel:
- moartea numitului D.C. a fost violenţă;
- cauza medicală a decesului a fost insuficienţa cardiorespiratorie acută consecutivă asfixiei mecanice prin sugrumare;
- topografia şi morfologia leziunilor traumatic tanatogeneratoare pledează pentru comprimarea energică cu mâna a formaţiunilor anatomice şi vasculo-nervoase ale gâtului
- la necropsie la examenul extern şi intern al cadavrului s-au mai constatat multiple echimoze şi hematoame la nivelul extremităţii cefalice, fracturi costale fără deplasare hemitorace stâng, echimoze la nivelul peretelui ebdominal, echimoze şi plăgi superficiale la nivelul organelor genitale externe, leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă, repetată, cu mijloace contondente, comprimare între două planuri dure;
- între sugrumare şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată;
- interpretarea medico-legală a semnelor de moarte reală pledează pentru instalarea decesului în seara de 26 august 2001;
- în momentul decesului sângele victimei conţinea 0,60 gr%o alcool etilic;
- decesul poate data din data de 26 august 2011.
Cu prilejul audierii la urmărirea penale inculpatul B.F. a declarat că în seara zilei de 26 august 2011 a fost împreună cu G.M.A. în vizită la D.C. A fost enervat atât de tare de faptul că victima a încercat să întreţină relaţii sexuale cu mama sa, încât l-a lovit cu pumnii de mai multe ori în zona organelor genitale, iar după ce D.C. a căzut la pământ, l-a ridicat pe pat, l-a strâns de gât şi i-a mai aplicat 4-5 lovituri în zona feţei.
Audiat în cursul cercetării judecătoreşti la primul termen de judecată în condiţii legale de procedură inculpatul B.F. a recunoscut săvârşirea faptei în modalitatea in care aceasta a fost reţinută în actul de inculpare, şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor de la urmărirea penală pe care le recunoaşte, şi le însuşeşte, sens în care înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., aşa cum ele au fost reglementate de Legea nr. 202/2010. Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond rezultă din următoarele mijloace de probă: declaraţia părţii vătămate; proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice; raport de constatare medico-legală; înscrisuri; declaraţiile martorilor, coroborate cu declaraţia inculpatului.
În plan juridic fapta inculpatului B.F. care în noaptea de 26/27 august - 2011 în jurul orelor 23,00 în timp ce se afla în locuinţa numitului D.C. din Focşani, în urma unui conflict cu acesta, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona organelor genitale şi după ce victima a căzut la podea s-a urcat peste el, l-a strâns de gât cu o mână, iar cu cealaltă i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feţei şi a capului, după care a ridicat victima de pe podea, a aşezat-o pe pat şi i-a mai aplicat 4-5 lovituri cu pumnul în zona feţei şi a capului, leziunile cauzate determinând decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 174 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume gradul concret de pericol social al faptei comise, raportat la obiectul ocrotirii penale pe care îl constituie viaţa persoanei, împrejurările concrete în care fapta a fost săvârşită, dar şi elemente de ţin de persoana inculpatului, precum şi de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi care permit o reducere a pedepsei la o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Referitor la persoana inculpatului instanţa de fond apreciază că fapta comisă reprezintă un accident în existenţa sa care aşa cum rezultă şi din memoriul depus la dosar de către asistentul maternal ce s-a preocupat de creşterea acestui tânăr până la vârsta majoratului, a fost lipsită de afectivitate, de un mediu familiar apt să-i modeleze personalitatea. Din conţinutul memoriului depus la dosarul cauzei rezultă împrejurarea că timp de 4 ani inculpatul s-a aflat în plasament la numita M.C., cu domiciliul stabilit în oraşul Focşani. Din anul 2002 acesta a fost transferat în sistem rezidenţial la Mărăşeşti întrucât persoana care îi acorda asistenţă maternală suferea de o boală ce o obliga să fie internată o lung ă perioadă de timp într-o clinică universitară. Se constată că după ce inculpatul a fost transferat şi la împlinirea vârstei de 18 ani nu a avut nici un sprijin material decât moral şi acesta din partea asistentului maternal. Deşi identificată ulterior şi chemată la Centrul de ocrotire şi protecţie a minorilor să-şi exprime un acord de preluare a minorului, numita G.M. - mama naturală a inculpatului, nu a făcut altceva decât să-l determine pe inculpat să o însoţească la domiciliile unor persoane în vârstă cărora aceasta le presta asistenţă şi îngrijire. În acest context inculpatul a ajuns la domiciliul victimei şi datorită unor împrejurări total nefericite şi credem generate de o stare interioară a inculpatului, acesta a ajuns să săvârşească o faptă pentru care urmează să fie tras la răspundere. Ceea ce determină instanţa să se orienteze la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege în condiţiile aplicării art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. este faptul că inculpatul prin conduita sa anterioară nu denotă o agresivitate, un comportament orientat spre violenţă.
Sunt considerente pentru care s-a apreciat că aplicarea unei pedepse stabilite conform criteriilor arătate mai sus este în măsură să contribuie la o reeducare a acestuia, fără însă a omite faptul că personalitatea sa a fost amplu modificată pe parcursul existenţei de către toţi cei care au fost implicaţi în creşterea şi educarea sa.
Odată cu stabilirea pedepsei principale instanţa i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complimentară.
De asemenea, în condiţiile art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, instanţa apreciind ca modalitatea de executare a pedepsei să fie în regim de detenţie.
În condiţiile art. 350 C. proc. pen. cu referire la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) instanţa a dedus din pedeapsa stabilită perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului începând cu data de 27 august 2011 la zi, cu menţinerea acestuia în stare de arest.
Întrucât audiată în cursul judecăţii partea vătămată I.V. a precizat că nu înţelege să se constituie parte civilă, instanţa a luat act de această situaţie, manifestare de voinţă.
În condiţiile art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, precum şi la plata sumei de 462,21 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, susţinând că hotărârea este nelegală pentru următoarele motive:
- instanţa de fond a aplicat o pedeapsă nelegală, sub minimul special prevăzut de lege, urmare a aplicării prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., solicitându-se ca în rejudecare să se stabilească o pedeapsă corespunzător individualizată, între limitele prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.;
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra dobânzii solicitate de Serviciul de Ambulanţă Vrancea;
- instanţa de fond a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 şi să dispună prelevarea, după rămânerea definitivă a hotărârii, de probe biologice de la inculpatul B.F., în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
Prin Decizia penală nr. 9 din 18 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinţei penale nr. 212 din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea şi în consecinţă .
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 212 din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare .
S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului B.F. în prezent aflat în Penitenciarul Galaţi pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.
A fost obligat inculpatul B.F. către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea şi la plata dobânzii legale aferente sumei de 462,21 lei, calculată de la 27 august 2011 şi până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.F. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Conform art. 383 alin. (1)1 în ref. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 27 august 2011 la zi, respectiv 18 ianuarie 2012.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Astfel, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, pe baza unei analize pertinente a probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală, având în vedere că inculpatul s-a prevalat de procedura instituită de art. 3201 C. proc. pen.
De asemenea, încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul B.F. este cea corectă întrucât lovirea victimei în mod repetat cu pumnii, cu intensitate mare în zona organelor genitale, urmată de strângerea acesteia de gât cu mâinile, până când victima nu a mai putut respira, murind datorită asfixiei mecanice prin sugrumare, denotă că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind suprimarea vieţii persoanei agresate, astfel că fapta sa constituie infracţiunea de „omor" prevăzută de art.174 alin. (1) C. pen.
Referitor la criticile concrete formulate de procuror, Curtea a reţinut următoarele :
1. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de „omor" este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani, limite care se reduc cu o treime, ca urmare a aplicării prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., situaţie în care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 ani şi 8 luni la 13 ani şi 4 luni.
Cum instanţa de fond a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare, fără a reţine o altă cauză de reducere a pedepsei sub minimul special, rezultă că această pedeapsă este nelegală.
În consecinţă, Curtea a admis apelul promovat, iar în rejudecare a procedat la o nouă individualizare a pedepsei a aplicat inculpatului B.F., ţinând seama de gravitatea faptei comise, de forma de vinovăţie, de modalitatea atroce de săvârşire şi de împrejurarea că victima era o persoană în vârstă (89 de ani), lipsită de apărare, care le-a oferit găzduire inculpatului şi mamei lui , dar şi de faptul că inculpatul este o persoană tânără şi lipsită de antecedente penale.
2. Prin adresa depusă la fila 38 dosar urmărire penală, partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea a solicitat despăgubirea cu suma de 462,21 lei plus dobânda legală, sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de ocazionate de transportul victimei (D.C.).
Cum instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului doar la plata sumei de 462,21 lei, în rejudecare Curtea a dispus obligarea inculpatului B.F. către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea şi la plata dobânzii legale aferente sumei de 462,21 lei, calculată de la 27 august 2011 şi până la achitarea integrală a debitului
3. În fine, Curtea a constatat că în cauză se impunea a se dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul B.F., având în vedere că faţă de acesta s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii cu executare efectivă.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare conţine profile genetice, date cu caracter personal şi date despre caz, corespunzătoare următoarelor categorii:
a) suspecţi - persoanele despre care există date şi informaţii că ar putea fi autori, instigatori sau complici ai infracţiunilor cuprinse în anexă;
b) persoane condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor cuprinse în anexă;
c) urme biologice prelevate cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului;
d) cadavre cu identitate necunoscută, persoane dispărute ori persoane decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracţiunilor de omor sau a actelor de terorism.
În ceea ce priveşte prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 prevede în mod expres că Prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexă (printre care se află şi infracţiunea de „omor") este dispusă de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare.
În această situaţie, Curtea a dat eficienţă textului de lege mai sus menţionat şi a dispus prelevarea, după rămânerea definitivă a hotărârii, de probe biologice de la inculpatul B.F., în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal inculpatul B.F. care a invocat incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat redozarea pedepsei aplicată în sensul reducerii întrucât în cadrul operaţiunii de individualizare instanţa de apel nu a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare şi i-au aplicat în raport de gradul de pericol social concret, urmările produse şi valorile lezate o pedeapsă ridicată.
Înalta Curte analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate apreciază că recursul formulat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Cu privire la incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de către recurentul inculpat întrucât în cadrul operaţiunii de individualizare instanţa de apel nu a avut în vedere gradul de pericol social concret raportat la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei iar cuantumul pedepsei nu este unul adecvată situaţiei de fapt reţinută în cauză, Înalta Curte apreciază că acesta nu este incident în speţa de faţă cu următoarea argumentare:
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea şi a altor persoane în săvârşirea de noi infracţiuni şi nu doar a inculpatei. Ori un astfel de scop – prevenţia generală în săvârşirea de noi infracţiuni – nu poate fi atins dacă pentru fapte grave îndreptate împotriva unor relaţii sociale care impun respectarea lor din partea persoanelor implicate în asemenea raporturi s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.
Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte grave sancţiunea aplicată ar fi una modică după cum şi aplicarea unor pedepse excesive ar putea genera un efect contrar.
Obiectul juridic special al infracţiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat este constituit din relaţii sociale şi valori multiple pe care inculpatul le-a ignorat în mod clar aşa încât reconsiderarea circumstanţele personale ale inculpatului aşa cum de altfel a constatat şi instanţa de apel nu se impune.
În acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, la stabilirea şi aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii:
- dispoziţiile din partea generala a Codului penal;
- limitele de pedeapsa fixate în partea specială;
- gradul de pericol social al faptei săvârşite;
- persoana infractorului;
- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală;
Analizând considerentele hotărârii judecătoreşti sub aspectul criteriilor de individualizare ,se observă ca instanţa de apel a făcut în mod pertinent aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de gradul de pericolul social concret şi toate celelalte circumstanţe de natură să caracterizeze fapta şi pe inculpat.
Modalitatea de executare aleasă şi cuantumul pedepsei aplicată pentru infracţiunea supusă judecăţii este în acord cu principiul proporţionalităţii având in vedere infracţiunile comise şi urmările produse.
La individualizarea pedepsei trebuie avut in vedere principalul criteriu-gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca celelalte doua criterii alăturate si distincte, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute in vedere după ce instanţa şi-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale ori gradul de pericol social concret al faptei săvârşite a fost apreciat în mod corespunzător de instanţa ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidenţiate în expozitivul sentinţei penale recurate şi totodată trebuie luata in considerare rezonanţa sociala a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul la nivelul întregii ordini sociale aspecte care au fost avute în vedere pe deplin de instanţa de apel.
Instanţa de apel a considerat în mod corect că de asemenea, importante sunt şi urmările produse, precum şi cele care s-ar fi putut produce. Astfel, lovirea victimei în mod repetat cu pumnii, cu intensitate mare în zona organelor genitale, urmată de strângerea acesteia de gât cu mâinile, până când victima nu a mai putut respira, murind datorită asfixiei mecanice prin sugrumare, denotă că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind suprimarea vieţii persoanei aşa încât o nouă reindividualizare a pedepsei este nejustificată.
În cazul concret faţă de toate aspectele expuse Înalta Curte apreciază că nu se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului sub nici un aspect, prin operaţiunea de individualizare în raport de criteriile expuse hotărârea pronunţată asigura sub acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei şi pedeapsa aplicată aşa încât constată că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.
Pentru toate aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că hotărârea recurată este legală şi temeinică şi urmează sa respingă ca nefondat recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 9/A din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 august 2011 la 10 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 1095/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1091/2012. Penal → |
---|