ICCJ. Decizia nr. 1258/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1258/2012

Dosar nr. 2472/107/2007

Şedinţa publică din 23 aprilie 2012

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 294/2008 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 2572/107/2007 s-a respins cererea formulată de inculpatul T.M. prin apărătorul său ales de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea circumstanţei prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.M. fiul lui T.F. şi D.S., fără antecedente penale, la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.

În baza art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de armă albă în public.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 01 iunie 2007 la 23 august 2008.

În baza art. 350 şi 357 C. proc. pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul T.M.

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba împotriva inculpatului T.M. A admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile N.E., N.N.F., N.E. şi N.E.C.E. împotriva inculpatului T.M.

În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul T.M. la plata următoarelor sume de bani: 6.000 RON cu titlu de daune morale şi, 3.000 RON cu titlu de daune materiale în favoarea părţii civile N.E.; 500 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare din părţile civile N.N.F., N.E. şi N.E.C.E. pentru suferinţa morală cauzată de agresarea părţii civile N.E.; 14.000 euro în echivalent lei la data plăţii în favoarea părţii civile SC C. SRL

A respins în rest pretenţiile părţilor civile N.E., N.N.F., N.E. şi N.E.C.E. faţă de inculpatul T.M.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul T.M. la plata sumei de 690 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare-onorariu avocat în favoarea părţii civile N.E.

În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen. onorariul doamnei interpret O.M.I. în cuantum de 1.540 RON s-a stabilit a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În motivare instanţa a reţinut că părţile vătămate N.E. şi fiul său N.N.F. Inculpaţii G.G. şi T.M. sunt cetăţeni italieni care au venit împreună în România în primăvara anului 2007 şi s-au stabilit la pensiunea D. situată în oraşul Abrud din judeţul Alba.

După sosirea în România inculpaţii au frecventat mai multe localuri ocazie cu care au cunoscut-o pe martora C.D.E. (prietena părţii vătămate N.N.F.), precum şi pe martora F.I.D. prietenă cu martora C.D.E.

În seara zilei de 10 mai 2007 în jurul orelor 23:00 partea vătămată a condus-o, cu autoturismul S., pe prietena sa, martora C.D.E. la locuinţa acesteia situată în Zlatna, strada M., jud. Alba şi a lăsat-o în faţa blocului. Ulterior partea vătămată s-a îndreptat către domiciliul său din Zlatna, sat I.A., jud. Alba însă, pe drum s-a răzgândit, şi s-a întors la locul unde o lăsase pe prietena sa.

Între timp martora C.D.E. se întâlnise în faţa blocului cu martora F.I.D. şi tot acolo au sosit inculpaţii G.G. şi T.M. aceştia parcându-şi în apropiere autoturismul B., proprietatea inculpatului T.

Când a ajuns la faţa locului partea vătămată i-a văzut pe cei patru stând de vorbă, a oprit autoturismul şi s-a dat jos. În acel moment inculpatul T.M. s-a apropiat de partea vătămată şi, fără a fi provocat în vreun fel de aceasta, i-a aplicat o lovitură cu capul în zona feţei şi o lovitură cu pumnul în zona pieptului.

Speriat şi surprins de agresivitatea inculpatului T.M. partea vătămată N.N.F. s-a îndepărtat 10-15 metri cu intenţia de a telefona la poliţie însă, din cauza surescitării, nu ştia ce număr de telefon să formeze. În consecinţă, partea vătămată N.N.F. l-a sunat pe tatăl său - partea vătămată N.E. care se afla la sediul firmei sale SC C.G. SRL din ZIatna, cerându-i să vină la faţa locului întrucât a fost agresat şi îi este frică să se apropie de maşina sa.

În scurt timp la faţa locului a sosit partea vătămată N.E. la volanul autoturismului D. Imediat după ce partea vătămată N.E. a coborât din maşină inculpatul T.M. s-a apropiat de el şi i-a aplicat o lovitură cu un cuţit de sus în jos în zona toraco abdominală. Pentru a se apăra şi văzând că inculpatul intenţionează să-i aplice o altă lovitură cu acelaşi obiect partea vătămată N.E. i-a aplicat inculpatului T. o lovitură cu pumnul în faţă, inculpatul scăpând cuţitul din mână.

În continuare inculpatul T. s-a repezit asupra părţii vătămate N.E. cei doi căzând pe capota autoturismului D. şi apoi la pământ, inculpatul, continuând să o lovească pe partea vătămată cu pumnii.

Pentru a-l scăpa pe tatăl său, partea vătămată N.N.F. s-a apropiat şi l-a lovit cu piciorul pe inculpatul T. acesta căzând într-o parte, iar partea vătămată N.N.F. s-a aplecat ca să-l ajute pe tatăl său să se ridice de la pământ. În acel moment inculpatul G.G. s-a apropiat şi i-a aplicat părţii vătămate N.N.F. două lovituri cu un briceag, pe la spate, în zona capului, iar când partea vătămată s-a întors inculpatul G. i-a mai aplicat părţii vătămate alte două lovituri cu acelaşi briceag în zona pieptului lovind de sus în jos.

Partea vătămată N.N.F. s-a aplecat din nou să-şi ridice tatăl însă inculpatul G. i-a aplicat încă o lovitură cu briceagul în mâna stângă.

După aceea părţile vătămate sprijinindu-se reciproc şi ajutate de martora C.D.E. s-au deplasat pe o alee perpendiculară pe strada M. din ZIatna cu intenţia de a ajunge la spital pentru a primi ajutor.

Inculpaţii s-au urcat împreună în autoturismul B. proprietatea inculpatului T. şi au plecat în urmărirea părţilor vătămate. Inculpaţii au intenţionat să treacă cu maşina peste părţile vătămate care au fost salvate de intervenţia martorei C.D.E. care Ie-a împins pe cele două părţi vătămate la o parte. În continuare inculpaţii au trecut cu maşina peste o trecere de nivel cu 3 trepte şi s-au îndreptat către Abrud unde au fost depistaţi de organele de poliţie.

Anterior prinderii acestora, pe drumul dintre ZIatna şi Abrud, inculpaţii au aruncat cuţitul şi briceagul cu care le-au înjunghiat pe părţile vătămate, căutările ulterioare nereuşind să ducă la găsirea acestor obiecte.

În urma incidentului partea vătămată N.E. a suferit leziuni medicale ce au necesitat 60 de zile îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol, leziunile fiind de natura celor ce pun în pericol viaţa victimei, iar partea vătămată N.N.F. a suferit leziuni corporale care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale şi care nu au pus în pericol viaţa victimei.

Situaţia mai sus expusă a reieşit din următoarele mijloacele de probă: declaraţiile părţilor vătămate N.E. şi N.N.F. în care aceştia au arătat modalitatea în care au fost agresaţi în seara incidentului de către cei doi inculpaţi. Partea vătămată N.E. a arătat că a fost lovită cu cuţitul de inculpatul T., iar partea vătămată N.N.F. a arătat că a fost înjunghiată de inculpatul G; raportul de constatare medico-legală din 11 mai 2007, completarea la acesta din data de 01 iunie 2007 şi raportul de expertiză medico-legală în care s-a arătat că partea vătămată N.E. a suferit o plagă înţepat-tăiată la baza hemitoracelui stâng cu leziuni viscerale şi vasculare, leziunea a avut drept consecinţă hemoragie internă masivă şi a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă. Părţii vătămate N.E. i-a fost pusă viaţa în pericol şi a avut nevoie de 60 de zile de îngrijiri medicale.

Leziunea suferită de partea vătămată N.E. a fost cauzată cu un obiect înţepător-tăietor (briceag-cuţit) cu o lăţime de până la 2,5 cm şi cu o lungime de cel puţin 10 cm, lovitura fiind aplicată de sus în jos şi oblic de la stânga la dreapta poziţia victimă agresor fiind în ortostatism şi faţă în faţă.

În raportul de constatare medico-legală din 16 mai 2007 şi completarea la acesta s-a arătat că partea vătămată N.N.F. a suferit leziuni cauzate de un cuţit cu lama având o lăţime de până la 3 cm.

De aici instanţa a reţinut că, fără putinţă de tăgadă, părţile vătămate au fost agresate cu două cuţite diferite folosite de doi agresori diferiţi.

Procesul verbal şi planşele fotografice efectuate cu ocazia ridicării obiectelor de îmbrăcăminte purtate de părţile vătămate în seara incidentului, fotografiile relevând faptul că victimele au suferit pierderea unei cantităţi însemnate de sânge.

Martorului S.l. - medic în cadrul Spitalului Judeţean Alba a declarat că în momentul când a ajuns la spital partea vătămată N.E. sângera, pierzând deja un litru de sânge, iar intervenţia chirurgicală era absolut necesară pentru a i se salva viaţa.

În declaraţiile date martora B.I. a arătat că la un moment dat inculpatul T. l-a lovit pe partea vătămată de sus în jos cu un obiect ce îl avea în mână. Aceeaşi martoră a mai arătat că ambii inculpaţi au fost prezenţi în faţa blocului încă de la începutul incidentului şi că celălalt inculpat – G.G. l-a lovit cu un cuţit de mai multe ori pe cealaltă parte vătămată N.N.F.

În declaraţiile date martorele C.D.E. şi C.M.A. au arătat că incidentul a fost început fără motiv de inculpatul T., martora C.D.E. arătând şi faptul că l-a văzut pe inculpatul T. lovindu-l pe partea vătămată N.E. de sus în jos în zona pieptului cu un obiect. În prima declaraţie dată la procuror martora C.D.E. a arătat că inculpatul G. l-a lovit de mai multe ori cu un cuţit pe partea vătămată N.E. Această inadvertenţă instanţa a pus-o pe seama rapidităţii derulării incidentului, în condiţiile în care actele medicale au relevat că partea vătămată N.E. a suferit o singură lovitură de cuţit diferit de cuţitul cu care a fost agresată partea vătămată N.N.F.

Martora C.M.A. a învederat că inculpaţii au intenţionat să le calce cu maşina pe cele două părţi vătămate când acestea, sprijinindu-se una de alta, se îndreptau spre spital. A fost nevoie de intervenţia martorei pentru ca acest lucru să nu se întâmple.

Martora F.I.D. a declarat că în momentul când partea vătămată N.N.F. a coborât din maşină ambii inculpaţi se aflau în faţa blocului. Ulterior de frică martora a plecat de la faţa locului şi s-a întors după consumarea incidentului.

Fotografiile autoturismului inculpatului T. au relevat o avarie la spoilerul faţă în partea dreaptă produsă în urma trecerii peste cele trei trepte de pe alee, când inculpaţii au pornit în urmărirea părţilor vătămate pentru a le călca cu maşina.

Martorii M.V., S.E., P.M., B.V. locatari ai blocurilor în faţa cărora s-a produs incidentul dedus judecăţii au declarat că au auzit zgomote şi strigăte pe stradă observând, atunci când au ieşit la fereastră, mai multe maşini parcate la locul incidentului, martorii auzind ulterior că inculpaţii le-au înjunghiat pe părţile vătămate

Martorii F.N., F.C. - cumnatul şi respectiv sora părţii vătămate au declarat că au fost anunţaţi despre incident de către martora B.I., iar în zilele următoare le-au văzut pe victime la spital.

Declaraţiile martorilor M.l. şi concubina acestuia T.F. au fost înlăturate de către instanţă. Ambii martori au arătat că au văzut începutul incidentului de la fereastra apartamentului, ulterior martorul M. coborând în faţa blocului, iar martora T. rămânând la fereastră. Însă de la fereastra apartamentului instanţa a apreciat că nu se poate vedea ce au susţinut martorii, fotografiile judiciare de la dosarul urmărire penală nerelevând existenţa vreunei surse de lumină la locul incidentului.

Mai mult în faţa instanţei martora T. a declarat că după ce incidentul a luat sfârşit partea vătămată N.E. ar fi venit şi ar fi închis autoturismul său şi apoi ar fi plecat din nou. Or, în starea în care se afla partea vătămată N.E. (descrisă şi de medicul care a operat-o, martorul S.l.), este evident că acesta nu se putea preocupa de închiderea autoturismului prioritatea sa fiind acordarea îngrijirilor medicale pentru a i se salva viaţa.

În ce-l priveşte pe martorul S.D. instanţa a reţinut că, în faza actelor premergătoare, a dat o declaraţie în faţa organelor de poliţie care căutau să-i identifice pe martorii oculari, în care a arătat că nu a văzut nimic de la fereastra apartamentului, neputând recunoaşte pe cineva deoarece era întuneric.

Ulterior în faza cercetării judecătoreşti, martorul a revenit arătând că a minţit în declaraţia iniţială întrucât „nu dorea să sufere vreo complicaţie"; şi că de fapt doar inculpatul T. a fost implicat în incident, celălalt inculpat G. aflându-se la martor în apartamentul acestuia şi abia apoi a coborât, în timp ce toţi ceilalţi martori i-au plasat pe ambii inculpaţi la faţa locului încă de la începutul incidentului.

În declaraţiile lor inculpaţii au negat că le-ar fi agresat pe părţile vătămate. Iniţial inculpaţii au arătat că nici unul din ei nu a avut vreun cuţit, ulterior revenind şi arătând că inculpatul G. ar fi avut un breloc ce avea ataşată lama unui cuţit în lungime de maxim 4 cm şi lăţime de maxim 1 cm. Instanţa de fond a constatat că ambii inculpaţi sunt nesinceri în declaraţii, actele medico legale întocmite în cauză demonstrând că părţile vătămate au fost înjunghiate cu cuţite diferite şi cu dimensiuni cu mult mai mari decât cele indicate de inculpaţi.

Instanţa a mai reţinut că ambii inculpaţi au fost audiaţi de către procuror a doua zi după incident în prezenţa unui apărător ales şi a unui interpret de limbă italiană. În depoziţiile date nici unul dintre inculpaţi nu a arătat că ar dori să formuleze vreo plângere la adresa părţilor vătămate ceea ce au relevat că erau conştienţi de faptul că în ce priveşte incidentul dedus judecăţii ei erau cei care le-au agresat pe părţile vătămate şi nu invers.

Mai mult în depoziţia sa din cursul urmăririi penale inculpatul T. a arătat că, după ce s-a urcat în autoturism, intenţia sa era de a-l prinde pe partea vătămată N.E. şi de a-l agresa în continuare ceea ce explică manevra făcută de inculpaţi cu maşina pentru a le călca pe victime.

În drept faptele inculpatului T.M. care în seara zilei de 10 mai 2007 a purtat fără drept un cuţit în public şi de a aplica o lovitură cu acest cuţit părţii vătămate N.E. în zona toraco abdominală, cauzându-i părţii vătămate leziuni grave care au necesitat pentru vindecare un număr de 60 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol, s-a apreciat, că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi port illegal de armă albă în public prevăzută de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în condiţiile concursului real de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

Aşa cum s-a arătat mai sus agresiunea comisă de inculpatul T.M. asupra părţii vătămate s-a apreciat că constituie infracţiunea de tentativă de omor calificat şi nu infracţiunea de lovire sau alte violenţe aşa cum a arătat acesta prin apărătorul său ales. Inculpatul T.M. a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate N.E. intenţie pusă în evidenţă de faptul că, nefiind provocat în vreun fel, a folosit un cuţit - instrument apt de a ucide, a vizat o zonă vitală a corpului - zona toraco-abdominală şi, chiar după ce conflictul aparent luase sfârşit, inculpatul a intenţionat să le lovească cu maşina pe părţile vătămate în timp ce acestea se sprijineau reciproc şi doreau să ajungă în timp util la spital pentru a le fi salvate vieţile.

În consecinţă, în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanţa a respins cererea formulată de inculpatul T.M. prin apărătorul său ales de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea circumstanţei prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Având în vedere cele mai sus expuse instanţa a aplicat inculpatului T.M. o pedeapsă de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de armă albă în public care să răspundă scopului pedepsei astfel cum acesta este definit în art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului T.M. instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele speciale prevăzute în partea specială a C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi în Legea nr. 61/1991 pentru comiterea infracţiunii de port ilegal de armă albă în public, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de cel în cauză, persoana inculpatului care, pe de o parte nu este cunoscut cu antecedente penale, dar care, pe de altă parte, a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.

Totodată instanţa a mai reţinut că inculpatul T.M. este cel care a declanşat agresiunea prin lovirea nejustificată şi neprovocată a părţii vătămate N.F., urmată de agresarea în aceleaşi condiţii a părţii vătămate N.E. cu un instrument apt de a ucide. Chiar şi după ce incidentul luase aparent sfârşit, iar părţile vătămate se îndreptau spre spital pentru a primi îngrijiri, inculpatul T. însoţit de inculpatul G. a intenţionat să le lovească cu maşina pe cele două părţi vătămate.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului T.M. în pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 01 iunie 2007 la 23 august 2008.

În baza art. 350 şi 357 C. proc. pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul T.M., întrucât s-au menţinut temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Instanţa a apreciat că probele de la dosar au confirmat fără dubiu vinovăţia inculpatului, iar pe de altă parte menţinerea acestei măsuri este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal. Instanţa a mai reţinut că, chiar în faza cercetării judecătoreşti inculpatul a intenţionat să îl agreseze pe un martor pe holurile Tribunalului.

Sub aspectul laturii civile instanţa a constatat că în cauză s-au constituit părţi civile: Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba cu suma de 2375,76 RON pentru cheltuielile de spitalizare privind pe partea vătămată N.E. şi 983,93 RON pentru cheltuielile de spitalizare privind pe partea vătămată N.N.F.; partea vătămată N.E. cu suma de 100.000 RON daune morale şi 4.950 RON daune materiale (1.000 RON atenţie medici, 1.500 RON transportul familiei la spital, 1.000 RON contravaloare produse alimentare pe perioada convalescenţei, 500 RON contravaloare medicamente şi 950 RON drepturi salariale); partea vătămată N.N.F. cu suma de 100.000 RON daune morale şi 4.950 RON daune materiale (1.000 RON atenţie medici, 1.500 RON transportul familiei la spital, 1.000 RON contravaloare produse alimentare pe perioada convalescenţei, 500 RON contravaloare medicamente şi 950 RON drepturi salariale); SC C.G. SRL cu suma de 14.000 euro în echivalent lei la data plăţii reprezentând pierderile suferite pe lunile mai-iunie 2007 când partea vătămată N.E. nu s-a putut ocupa în calitate de administrator de bunul mers al societăţii; N.E. cu suma de 10.000 RON daune morale în calitate de soţie şi mamă a părţilor vătămate şi N.E.C.E. cu suma de 10.000 RON daune morale în calitate de fiu şi frate.

Aşa cum s-a arătat mai sus în această hotărâre instanţa a soluţionat acuzaţiile aduse inculpatului T.M., astfel că instanţa a analizat latura civilă a cauzei cu privire la pretenţiile părţilor faţă de acest inculpat.

Ţinând seama de faptul că inculpatul T.M. este cel care l-a agresat pe partea vătămată N.E. instanţa l-a obligat în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 la plata sumei de 2375,76 RON în favoarea părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă N.E.

Cu privire la pretenţiile formulate de partea civilă N.E. instanţa a reţinut următoarele: referitor la daunele morale ce au fost acordate instanţa a apreciat că acestea trebuie să acopere pe lângă suferinţa fizică din cele 60 de zile de îngrijiri medicale şi trauma psihică suferită fără să ducă la îmbogăţirea nejustificată a părţii civile N.E. Ţinând seama de aceste criterii instanţa a apreciat că suma de 6.000 RON este îndestulătoare pentru a acoperi prejudicial moral suferit de partea civilă N.E.

În ce priveşte daunele materiale instanţa a apreciat că partea civilă N.E. a făcut dovada suportării a 3.000 RON (1.500 RON transportul familiei la spital, 1.000 RON contravaloare produse alimentare pe perioada convalescenţei, 500 RON contravaloare medicamente) cu declaraţia martorului U.R. Suma de 950 RON cu titlu de pretenţii salariale nu a putut fi acordată întrucât conform declaraţiilor martorului P.M. partea civilă a beneficiat pe perioada convalescenţei de concediu medical şi indemnizaţia aferentă de 85% din salariul de încadrare.

Instanţa a mai constatat că pretenţiile materiale ale părţii civile N.N.F. îl vizează pe inculpatul G., însă pretenţiile morale instanţa le poate analiza şi faţă de inculpatul T. raportat la faptul că partea civilă N.N.F. este fiul părţii civile N.E.

Fără îndoială partea civilă N.E. în calitate de soţie a părţii civile N.E., precum şi părţile civile N.N.F. şi N.E.C.E. în calitate de fii ai părţii civile N.E. au suferit o traumă psihică în urma agresării soţului şi tatălui lor de către inculpatul T., agresiune ce i-a pus părţii civile viaţa în pericol. În aceste condiţii instanţa a acordat părţilor civile N.N.F., N.E. şi N.E.C.E. suma de 500 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare.

Cu privire la pretenţiile civile formulate de partea civilă SC C.G. SRL instanţa a constatat că din actele contabile depuse la dosar (facturi, chitanţe, jurnal vânzări, centralizatoare defalcate pe fiecare lună) a reieşit că această societate în lunile mai-iulie 2007 a suferit o scădere a veniturilor raportat la intervalul februarie-aprilie 2007, scădere ce se ridică la suma de 79.035 RON (aproximativ 20.750 euro).

Această pierdere s-a datorat faptului că în intervalul mai-iulie 2007 partea civilă N.E. (administrator al SC C.G. SRL) era în perioada acordării îngrijirilor medicale ca urmare a agresiunii inculpatului T. Nevoia de îngrijiri medicale l-a împiedicat să-şi exercite atribuţiile, în condiţiile în care partea civilă N.E. era persoana ce se ocupa de obţinerea comenzilor şi organizarea transporturilor interne şi internaţionale, ajungându-se astfel la bulversarea activităţii SC C.G. SRL aşa cum a reieşit şi din depoziţiile martorilor U.R. şi P.M. - primul conducător auto, iar cel de-al doilea contabilul societăţii. în consecinţă suma de 14.000 euro în echivalent lei la data plăţii solicitată de partea civilă SC C.G. SRL apare ca fiind întemeiată, iar instanţa o va acorda.

Având în vedere cele mai sus expuse instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba împotriva inculpatului T.M. A admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile N.E., N.N.F., N.E. şi N.E.C.E. împotriva inculpatului T.M. şi a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC C.G. SRL împotriva inculpatului T.M.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat pe inculpatul T.M. la plata sumei de 2375,76 RON în favoarea părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă N.E. În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul T.M. la plata următoarelor sume de bani: 6.000 RON cu titlu de daune morale şi 3.000 RON cu tilu de daune materiale în favoarea părţii civile N.E.; 500 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare din părţile civile N.N.F., N.E. şi N.E.C.E. pentru suferinţa morală cauzată de agresarea părţii civile N.E.; 14.000 euro în echivalent lei la data plăţii în favoarea părţii civile SC C.G. SRL.

Instanţa a respins în rest pretenţiile părţilor civile N.E., N.N.F., N.E. şi N.E.C.E. faţă de inculpatul T.M.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul T.M. la plata sumei de 690 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. în baza art. 193 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul T.M. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare-onorariu avocat în favoarea părţii civile N.E.

Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul T.M. şi părţile civile N.E., N.N.F., N.E. şi N.E.C.E.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a criticat hotărârea pentru netemeinicie, sub următoarele aspecte: pedeapsa de 7 ani şi 6 luni aplicată inculpatului T.M. este prea redusă, având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea a două infracţiuni în concurs şi se impunea aplicarea unui spor conform art. 34 C. pen.; în cauză erau întrunite condiţiile ca instanţa să dispună faţă de inculpat măsura de siguranţă a expulzării conform art. 112 lit. e) şi art. 117 C. pen.; instanţa trebuia să dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat conform art. 3 şi art. 7 alin. (1) Legea nr. 76/2008.

Părţile civile apelante au criticat sentinţa atât sub aspectul laturii penale, cât şi sub aspectul laturii civile.

Sub aspectul laturii penale s-a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului şi aplicarea unei pedepse orientată spre maximul special prevăzut de lege, având în vedere gravitatea faptei şi a modalităţii de săvârşire a acesteia. Sub aspectul laturii civile s-a considerat că daunele acordate sunt insuficiente raportate la trauma fizică şi psihică suportată de părţile vătămate.

Inculpatul T.M. a solicitat, în principal, a fi achitat deoarece nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii de care a fost acuzat, fapta fiind săvârşită de prietenul său G.G.

În subsidiar, s-a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., adică săvârşirea faptei în stare de provocare, inculpatul fiind acostat în calitate de turist în România, pe timp de noapte de către N.N.F., după care a fost atacat direct de către tatăl acestuia N.E.

În aceste condiţii se solicită reducerea pedepsei sub minimul special şi aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 81, 82 C. pen.

Cu privire la despăgubirile civile s-a solicitat fie respingerea acestora, fie reducerea lor, în funcţie de soluţia ce va fi pronunţată în legătură cu latura penală.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate şi sub toate aspectele, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Instanţa de fond a stabilit în mod corect starea de fapt şi a procedat la încadrarea juridică legală a acestora.

Astfel, faptele inculpatului T.M., care în seara zilei de 10 mai 2007 a purtat fără drept un cuţit în public şi de a aplica o lovitură cu acest cuţit părţii vătămate N.E. în zona toraco abdominală, cauzându-i părţii vătămate leziuni grave care au necesitat pentru vindecare un număr de 60 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi port ilegal de armă albă în public prev. de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în condiţiile concursului real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Probele administrate dovedesc cu certitudine vinovăţia inculpatului T.M. la săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat., respectiv declaraţiile părţii vătămate N.E. şi N.N.F., primul arătând că a fost lovit cu cuţitul de inculpatul T., iar cel de-al doilea de inculpatul G., declaraţii coroborate cu declaraţiile martorilor B.I. şi C.D.E., astfel:

Martora B.I. a arătat că la un moment dat inculpatul T. l-a lovit pe partea vătămată de sus în jos cu un obiect ce îl avea în mână. Totodată precizează că ambii inculpaţi au fost prezenţi în faţa blocului de la începutul altercaţiei şi că inculpatul G. l-a lovit cu un cuţit de mai multe ori pe N.N.F.

Martora C.D.E. a declarat că l-a văzut pe inculpatul T. lovindu-l pe N.E. de sus în jos în zona pieptului cu un obiect.

La aceste depoziţii se adaugă şi declaraţia martorului S.l., care a relatat că în momentul în care partea vătămată N.E. a ajuns la spital acesta sângera, pierduse deja un litru de sânge, iar intervenţia chirurgicală era absolut necesară pentru a i se salva viaţa.

Apărarea formulată de inculpatul T. în sensul că prietenul său G.G. a fost cel care l-a lovit pe partea vătămată N.E. a fost infirmată atât de declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor indicaţi mai sus, cât şi de concluziile raportului de constatare medico-legală din 11 mai 2007, completarea acestuia din data de 01 iunie 2007, raportul de expertiză medico-legală şi rapoartele de nouă expertiză medico-legală din 02 august 2009 şi din 02 august 2009 întocmite de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca.

Toate actele medicale enumerate mai sus au confirmat împrejurarea că leziunile cauzate victimei N.E. au fost provocate de un obiect înţepător-tăietor şi au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.

De asemenea, din aceleaşi acte medicale a rezultat cu certitudine concluzia că partea vătămată N.E. a fost lovit cu un obiect înţepător-tăietor diferit de cel cu care a fost lovit partea vătămată N.N.F., având în vedere dimensiunile probabile ale obiectelor indicate atât de raportatele de constatare medico-legală, dar şi de rapoartele de nouă expertiză medico-legală.

Astfel, conform raportului de nouă expertiză medico-legală din 02 august 2009 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca, instrumentul cu care s-a putut produce leziunea prezentată de partea vătămată N.E. este un corp înţepător-tăietor, cu unul sau două tăieturi, lăţimea maximă a lamei fiind de 1,5-2 cm, iar lungimea maximă a lamei care a penetrat în cavitatea toracică poate fi cuprinsă între 8,5 şi 14 cm.

Raportul de nouă expertiză medico-legală din 02 august 2009 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca concluzionează că leziunile traumatice suferite de numitul N.N.F. s-au putut produce prin lovire cu un corp înţepător-tăietor, având o lăţime maximă de 3 cm, iar lungimea minimă de 4 cm.

S-a reţinut astfel că declaraţiile martorilor audiaţi, coroborate cu cele ale părţii vătămate N.E. şi cu concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală referitoare atât la leziunile provocate cât şi la dimensiunile probabile ale obiectelor folosite în agresiune dovedesc fără dubiu împrejurarea că inculpatul T.M. este cel care a aplicat lovitura părţii vătămate N.E.

Deşi inculpatul a solicitat reţinerea stării de provocare ca circumstanţă atenuantă, instanţa nu poate da eficienţă acestei cereri, întrucât în cauză nu există probe care să dovedească existenţa unei puternice tulburări pe fondul căreia să fi fost săvârşită fapta.

Mai mult, din declaraţiile martorilor C.D.E. şi C.M.A. rezultă că incidentul a fost început fără motiv de inculpatul T.M., astfel că este exclusă aplicarea art. 73 lit. a) C. pen.

Instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare, în urma operaţiunilor de contopire a pedepsei de 7 ani şi 6 luni stabilită pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi a pedepsei de 6 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 1¹ pct. 1 Legea nr. 61/1991 republicată.

Pedeapsa a fost corect individualizată pe baza criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere atât pericolul social concret al infracţiunii, modalitatea şi mijlocul de comitere (aplicarea unei lovituri cu un cuţit în zona toracică), urmările acesteia, cât şi persoana inculpatului care s-a prezentat atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, însă nu a recunoscut săvârşirea faptei, având încă de la început o atitudine nesinceră în pofida probelor de vinovăţie administrate până în prezent.

S-a considerat de instanţa de apel că nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, durata sancţiunii aplicate şi modalitatea de executare a acesteia (în regim de detenţie) aşa cum au fost stabilite de prima instanţă fiind în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Apelul declarat de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Alba a fost apreciat întemeiat în ceea ce priveşte necesitatea de a se lua măsura de siguranţă a expulzării inculpatului T.M. şi a se dispune prelevarea de probe biologice în baza Legii nr. 76/2008.

S-a apreiat ca fiind oportună luarea măsurii de siguranţă a expulzării inculpatului T.M., conform art. 117 C. pen., având în vedere natura infracţiunii comise, cu un grad de pericol social, atitudinea nesinceră a inculpatului şi împrejurarea că acesta nu are nicio ocupaţie, nu desfăşoară nicio activitate legală pe teritoriul României.

S-a considerat că era necesar ca instanţa să dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat, având în vedere dispoziţiile art. 3 şi art. 7 Legea nr. 76/2008, chiar în condiţiile în care inculpatul este condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni în forma tentativei şi nu în forma consumată, sens în care s-a modificat hotărârea instanţei de fond.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul T.M., întrucât se menţin temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri şi pentru o bună desfăşurare a procesului penal.

Curtea de Apel Alba lulia a modificat sentinţa atacată şi sub aspectul laturii civile, ca urmare a admiterii apelurilor declarate de partea civilă N.E. şi de inculpatul T.M.

Având în vedere leziunile ce au fost provocate părţii vătămate N.E., faptul că acestea i-au pus în primejdie viaţa, ca fiind necesară intervenţia chirurgicală de urgenţă, s-a considerat că pentru o reparare echitabilă a prejudiciului suferit se impune majorarea daunelor morale de la suma de 6.000 lei la suma de 15.000 RON.

Instanţa de fond a considerat că sunt îndreptăţiţi să primească daune morale fiii şi soţia părţii vătămate N.E., deoarece au suferit o traumă psihică în urma agresării soţului şi tatălui lor.

Dispoziţia instanţei de fond s-a apreciat nelegală, deoarece inculpatul poate fi obligat la plata prejudiciului născut direct din fapta sa, deci doar în favoarea victimei infracţiunii pentru care a fost condamnat.

În mod evident părţile civile N.E., N.N.F. şi N.E.C.E. au fost afectaţi de agresiunea la care a fost supus soţul respectiv tatăl acestora, având în vedere relaţiile de rudenie în care se află cu acesta.

Cu toate acestea, fapta inculpatului a cauzat un prejudiciu direct doar părţii vătămate N.E., numai acesta fiind îndreptăţit la despăgubiri.

În consecinţă, instanţa de apel a înlăturat obligarea inculpatului T.M. la plata despăgubirilor în favoarea părţii civile N.N.F., N.E. şi N.E.C.E.

Drept urmare, pentru aceleaşi considerente au fost respinse ca nefondate apelurile părţilor civile N.N.F., N.E. şi N.E.C.E.

Faţă de toate aceste argumente Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, prin decizia penală nr. 94/A din 11 noiembrie 2009, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul T.M. şi partea civilă N.E. împotriva sentinţei penale nr. 294 din 10 noiembrie 2008 pronunţate de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 2472/107/2007.

A desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul neaplicării dispoziţiilor legale privind expulzarea, a celor privind prelevarea de probe biologice şi sub aspectul modalităţii de soluţionare a acţiunii civile.

În baza art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpatului T.M. după executarea pedepsei.

În baza art. 3 şi art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul T.M. la eliberarea din penitenciar.

A majora cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul T.M. în favoarea părţii civile N.E. de la suma de 6.000 RON la suma de 15.000 RON.

A înlăturat obligarea inculpatului T.M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de daune morale în favoarea părţilor civile N.N.F., N.E. şi N.E.C.E.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de părţile civile N.N.F., N.E. şi N.E.C.E.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul T.M.

Prin încheierea nr. 4/A/CC/2010 din data de 1 februarie 2010 s-a dispus îndreptarea erorii vădite strecurate în minuta şi dispozitivul deciziei penale nr. 94/A din 11 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia în dosar penal nr. 2472/107/2007 în sensul că s-a introdus un alin. cu următorul cuprins:

„Obligă inculpatul apelant T.M. la plata sumei de 374 RON, reprezentând contravaloarea noului raport de expertiză medico-legală şi respectiv a avizului acesteia";.

Împotriva deciziei penale nr. 94/A din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, a declarat recurs inculpatul T.M.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2472/107/2007.

Recurentul inculpat a criticat hotărârea instanţei de apel invocând motivele de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. solicitând achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi în subsidiar, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., dezvoltând motivele de casare aşa cum au fost precizate în practicaua prezentei decizii.

Înalta Curte analizând motivele de casare invocate de recurent, hotărârea atacată, dar şi cauza sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

1. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că vinovăţia inculpatului T.M. rezultă fără dubiu din probele administrate în cauză respectiv, declaraţiile martorelor C.D.E. şi C.M.A., B.I. declaraţiile părţilor vătămate N.N.F. şi N.E. care au arătat că inculpatul T. a fost cel care a generat actele de violenţă asupra părţilor vătămate producându-le leziuni, ca urmare a lovirii cu un cuţit-briceag acestea având nevoie de îngrijiri medicale de 60 de zile, partea vătămată N.E. şi respectiv 16-18 zile îngrijiri medicale partea vătămată N.N.F.

De asemenea, rezultă din aceleaşi declaraţi coroborate că, chiar şi la momentul retragerii părţilor vătămate susţinute de partea vătămată C.D.E., inculpatul T. împreună cu G.G. au urcat în autoturism şi au încercat să lovească părţile vătămate cu maşina însă urmarea intervenţiei martorei acest lucru nu s-a produs.

De asemenea, raportul de constatare medico-legală din 11 mai 2007, şi completarea la acesta din data de 01 iunie 2007, raportul de constatare medico-legală din 16 mai 2007 şi completarea la acesta şi rapoartele de nouă expertiză medico-legală din 02 august 2009 şi din 02 august 2009 întocmite de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca atestă că partea vătămată N.E. a suferit o plagă înţepat-tăiată la baza hemitoracelui stâng cu leziuni viscerale şi vasculare, leziunea a avut drept consecinţă hemoragie internă masivă şi a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă fiindu-i pusă viaţa în pericol şi a avut nevoie de 60 de zile de îngrijiri medicale.

Din aceleaşi rapoarte de expertiză, cu privire la partea vătămată N.N.F. s-a constatat că a suferit leziuni cauzate de un cuţit cu lama având o lăţime de până la 3 cm.

În mod corect ambele instanţe au înlăturat declaraţiile inculpatului ca fiind nesincere acesta negând în faza de urmărire penală că el ar fi agresat pe părţile vătămate sau că ar fi avut asupra sa vreun cuţit atât el cât şi G.G., însă ulterior, a revenit şi arătat că inculpatul G. ar fi avut un breloc ce avea ataşată lama unui cuţit în lungime de maxim 4 cm şi lăţime de maxim 1 cm.

Instanţa de fond a constatat în mod corect că ambii inculpaţi sunt nesinceri în declaraţii, actele medico legale întocmite în cauză demonstrând că părţile vătămate au fost înjunghiate cu cuţite diferite şi cu dimensiuni cu mult mai mari decât cele indicate de inculpaţi.

Cu privire la afirmaţia recurentului inculpat în memoriul său depus la dosarul instanţei de recurs în sensul că el personal a suferit leziuni fizice ca urmare a incidentului creat între el şi părţile vătămate manifestându-şi regretul că nu a formulat un denunţ împotriva familiei N., nu are relevanţă în acest moment procesual al cauzei şi cu atât mai mult cu cât, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă inculpatul a fost audiat de către procuror a doua zi după incident în prezenţa unui apărător ales şi a unui interpret de limbă italiană, acesta nemanifestându-şi dorinţa de a formula vreun denunţ sau vreo plângere împotriva părţilor vătămate fiind conştient de faptul că a fost iniţiatorul agresiunilor exercitate asupra părţilor vătămate. în aceeaşi depoziţie a sa din cursul urmăririi penale inculpatul T. a arătat că, după ce s-a urcat în autoturism, intenţia sa era de a prinde pe partea vătămată N.E. şi de a-l agresa.

Starea de nesinceritate a inculpatului rezultă, în continuare, din afirmaţiile acestuia precizate în acelaşi memoriu depus la instanţa de recurs în sensul că a arătat că „a fost apărat de prietenul său G.G. pentru că altfel ar fi fost ucis de familia N.";, afirmaţie care este în deplină contradicţie cu declaraţia sa din faza de urmărire penală din data de 01 iunie 2007, unde a precizat că înainte de a fi depistaţi de organele de poliţie prietenul său G. „a luat de la brelocul port chei un corp ascuţit-tăietor respectiv care avea o lamă cu o lungime de 3-4 cm şi o lăţime de 1,5 cm aproximativ (...) şi la o distanţă de 1-2 km distanţă după ce a părăsit localitatea Z., prietenul meu G. a coborât geamul de la portieră, a scos din breloc acest corp descris anterior şi l-a aruncat spre marginea drumului, într-un şanţ lângă copaci şi că nu cunosc motivul pentru care G. a aruncat acest obiect dar am văzut că acest obiect era murdar de sânge";. Această a doua declaraţie dată în faza de urmărire penală contrazice prima declaraţie dată tot în faza de urmărire penală la data de 12 mai 2007 acesta arătând că „nici eu şi nici prietenul meu G. nu am avut asupra noastră vreo armă albă";.

Astfel deşi iniţial a declarat că nu a avut asupra sa vreo albă a revenit ulterior precizând că prietenul său G. a avut un astfel de obiect tăietor pe care l-a aruncat pe drum, încercând de fapt să inducă responsabilitatea de vinovăţie asupra numitului G.G., iar în acest ultim memoriu depus în faţa instanţei de recurs a precizat că prietenul său Giovani l-a ajutat deoarece altfel era ucis de familia N.

Pentru aceste argumente Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este fondat.

2. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

Instanţa de fond a dat eficienţă maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume dispoziţiile părţii generale ale C. pen. reţinându-se pericolul social al faptei comise şi conduita inculpatului anterior comiterii faptei, acesta fiind la primul impact cu legea penală limitele speciale prevăzute în partea specială a C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi limitele prevăzute în Legea nr. 61/1991 pentru comiterea infracţiunii de port ilegal de armă albă în public, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de cel în cauză, aplicând o pedeapsă rezultantă la limita minimă a textului incriminator, de 7 ani şi 6 luni închisoare instanţa apreciind că faţă de gravitatea, faptelor săvârşite nu se justifică reţinerea beneficiului inculpatului a unor circumstanţe atenuante, cu consecinţa stabilirii unei pedepse sub minimul special, soluţie care a fost adoptată şi de instanţa de apel.

De asemenea s-a reţinut în cadrul individualizării pedepsei pentru cele două infracţiuni contopite săvârşite de către inculpat şi atitudinea procesuală constant nesinceră a inculpatului adoptată pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte reţine că, conduita bună a inculpatului presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci şi atitudinea corectă şi firească faţă de familie, relaţii de muncă şi în general, privită şi în raport cu întreg contextul relaţiilor sociale pe care inculpatul Ie-a dovedit.

Toate aceste împrejurări reţinute de instanţa de fond şi menţinute şi de instanţa de apel, urmează a fi luate în considerare şi de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la aprecierea instanţei de recurs că reducerea pedepsei rezultante deja aplicată la limita minimului special stabilit de textele incriminatoare pentru ambele infracţiuni, satisface pe deplin justa individualizare a pedepsei cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare, neimpunându-se o reducere a cesteia sub limita minimului special, pedeapsa deja stabilită fiind menită să satisfacă şi scopul acesteia instituit de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reţinută în sarcina inculpatului, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul dispunerii executării în regim privativ de libertate, astfel că dispunerea unei măsuri a uneia dintre formele suspendării executării pedepsei principale, aşa cum a solicitat apărătorul inculpatului, neimpunându-se în procesul de reindividualizare cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Împrejurarea că infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi infracţiunea de port ilegal de armă albă în public prevăzută de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 sunt infracţiuni care au un pericol social ridicat prin prisma faptului că acestea aduc atingere vieţii persoanei, inculpatul a săvârşit aceste fapte în public, aşa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ţinându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condiţiile de comitere, de persoana infractorului şi de posibilităţile sale de reeducare, să se dispună chiar şi suspendarea executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condiţiile aplicării acestei instituţii, însă în mod corect i s-au aplicat inculpatului dispoziţiile legale privind executarea pedepsei în regim de detenţie nefiind aplicabile dispoziţiile prevăzute la art. 86¹ sau 81 C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 7 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa cea mai grea şi a modului de executare a pedepsei respectiv, în regim de detenţie, reţinută în sarcina inculpatului T.M. evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunilor săvârşite, în mod concret acesta nu s-a putut atenua ca urmare a împrejurărilor în care faptele au fost săvârşite, atitudinea constant nesinceră şi contradictorie chiar în propriile sale declaraţii raportate la circumstanţele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse respectiv, viaţa persoanei, subliniind o caracterizare negativă evidenţiată în persoana inculpatului, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare nu se mai impune.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către de inculpatul T.M., întrucât în cauză pedeapsa rezultantă aplicată, atât pentru fiecare faptă comisă, cât şi cea rezultantă, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, nejustificându-se reducerea pedepsei sau stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, astfel încât nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Faţă de cele constatate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare conform cu dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit interpretului de limba italiană se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1255/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 1260/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1258/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1258/2012. Penal