ICCJ. Decizia nr. 1090/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1090/2012
Dosar nr. 836/36/2011
Şedinţa publică din 10 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 278 din 05 iulie 2011 a condamnat pe inculpatul D.A.F. la 10 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. a), d), i) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 109 alin. (3) C. pen. (respectiv, neaplicarea, faţă de inculpatul minor, a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi).
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale a obiectului folosit la comiterea faptei - cutter metalic cu mâner din plastic, lungime 18 cm, ridicat la data de 29 martie 2011.
S-a luat act că partea civilă B.C. a renunţat la pretenţiile civile în sumă de 6.000 RON daune materiale astfel cum se constituise în faza urmăririi penale, iar B.I. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
La 27 martie 2011, spre orele 1600, Secţia 4 Poliţie Constanţa, a fost sesizată de către Serviciul de urgenţă 112 că într-o magazie dezafectată aparţinând Direcţiei Sanitar Veterinare Constanţa se află cadavrul unei persoane de sex masculin, traumatizat la nivelul feţei.
Suspicionând că, probabil, persoana fusese ucisă, o echipă operativă a verificat, la faţa locului, zona, a fost identificat cadavrul ca aparţinând numitului B.G., handicapat psihic. Faptic, victima era poziţionată cu obrazul drept sprijinit pe o bucată de beton autoclavizat, uşor întors spre dreapta, pe obrazul stâng având trei plăgi tăiate, profunde, dispuse relativ paralel, orizontal, una în lungime de 12 cm, o alta de 11 cm şi a treia de 0 cm, situate la distanţe inegale una faţă de cealaltă, parţial acoperite cu cruste de sânge, iar spre baza bărbiei, sânge scurs. Totodată, părul cadavrului prezenta sânge năclăit, iar la baza gâtului s-au observat escoriaţii orizontale paralele, cu lungimi între 9-12 cm.
Aspectele descrise au fost inserate în procesul-verbal de cercetare.
Cercetările s-au îndreptat spre persoana minorului D.A.F., între acesta şi victimă existând o stare de animozitate, cauzată de o pretinsă intenţie de agresare sexuală a sa de către victimă, aceasta probabil, în timp, în urmă cu aproximativ 6 ani.
S-a mai stabilit că victima, bolnavă psihic, era consumatoare de alcool, se întreţinea prin prestarea, ocazională, de munci în folosul unor persoane, dar nu era cunoscută ca fiind violentă.
În continuare, ca situaţie de fapt, s-a reţinut că în după-amiaza zilei de 26 martie 2011, în timp ce minorul juca fotbal cu alţi copii, l-a văzut pe B.G. şi la agresat fără a avea un motiv. Cu acelaşi prilej, minorul le-a spus celor din grupul lui să se uite bine la victimă, pentru că nu o vor mai vedea, aceasta fiind susţinută de M.F. şi T.M. Spre orele 2130, minorul l-a văzut din nou pe B.G., a sesizat că acesta din urmă băuse, s-a îndreptat cu el în zona magaziei amintite, l-a lovit puternic cu pumnul în gât, astfel rupându-i cartilajele inferioare, l-a proiectat într-o groapă, a coborât şi el, a încercat să-i taie capul cu un cutter pe care-l luase din locuinţă anterior, dar nu a reuşit, aceasta pentru că se făcuse întuneric, instrumentul folosit nu era îndeajuns de penetrant, iar locul nepotrivit atingerii rezultatului urmărit.
La momentul forţării capului victimei pentru a-l decapita, pe mâinile minorului au rămas fire de păr, motiv pentru care când a părăsit acea groapă, făptuitorul şi-a şters mâinile de pereţii locului, ulterior ducându-se acasă. Aici, minorul a spălat cutterul, l-a aşezat într-un sertar din bucătăria locuinţei şi şi-a schimbat hainele şi s-a culcat.
Raportul medico-legal de necropsie a reţinut că moartea lui B.G. a fost violentă şi s-a instalat din cauza asfixiei mecanice prin aspirat sanguin în căile respiratorii, urmare a unui traumatism cervico-facial cu fractură cominutivă de laringe, dublă fractură mandibulară, plăgi tăiate asociate în cadrul unui politraumatism. S-a mai reţinut că la producerea morţii au concurat hemoragia meningee şi edemul cerebral consecutive traumatismului cranio-cerebral acut închis.
Actul a mai înscris că leziunile s-au putut produce cu puţin timp anterior morţii, prin loviri cu corpuri dure contondente, loviri cu corp dur tăios şi prin loviri de corpuri dure, unele cu neregularităţi, între leziuni şi deces existând legătură directă imediată de cauzalitate.
Expertizarea biocriminalistică a gecii şi pantofilor sport ridicate de la inculpat, a identificat sânge aparţinând victimei (raport din 19 aprilie 2011).
Expertiza medico-legală psihiatrică din 31 martie 2011 privindu-l pe inculpatul minor, a reţinut că acesta avea discernământ la data comiterii faptei, dar prezenta „tulburare de conduită tip nesocializat, structurare dizarmonică de personalitate cu elemente de tip antisocial, intelect normal slab, probleme legate de mediul de suport primar familial". Actul a înscris că minorul nu are nevoie de impunerea unei măsuri de siguranţă.
Inculpatul minor, întrebat fiind despre motivul pentru care îmbrăcămintea şi încălţămintea lui purtau sângele victimei, a recunoscut că a agresat-o, dar a negat premeditarea faptei şi intenţia de decapitare, el susţinând că a fost agresat sexual de victimă în urmă cu 6 ani, a avut cu aceasta mai multe diferende, i-a purtat pică pentru asta, iar în urmă cu trei luni, l-a bătut pentru că, la rândul său, B.G. îi bătuse un văr".
La cercetarea judecătorească, inculpatul minor s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Situaţia de fapt a fost stabilită prin coroborarea următoarelor probe: procesul-verbal de cercetare a locului faptei, expertizele, proces-verbal de reconstituire, fotografii judiciare, declaraţii martori Z.N., Z.I., B.G., T.M., M.F., declaraţii inculpat.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greşita încadrare juridică a faptei, în opinia sa subzistând numai infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. d) şi i) C. pen., greşita nereţinere a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., greşita nedispunere a unei măsuri de siguranţă în condiţiile în care expertiza medico-legală efectuată în apel a înscris că la momentul săvârşirii faptei a avut discernământ diminuat, precum şi netemeinicia pedepsei aplicată, apărătorul său cerând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 4 din 09 februarie 2012, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa, a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. a), d) şi i) C. pen., text de lege în baza căruia, şi cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a art. 74 alin. (2), a art. 76 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 109 alin. (3) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 113 C. pen., inculpatului i s-a aplicat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta.
Recursul declarat de parchet este fondat conform considerentelor ce se vor dezvolta.
În ce priveşte încadrarea juridică a faptei, soluţia instanţei de apel este legală, circumstanţa săvârşirii faptei prin cruzimi, astfel cum prevede art. 176 lit. a) C. pen. neregăsindu-se în cauză.
În practica judiciară şi în doctrină omorul deosebit de grav săvârşit prin cruzimi presupune, pe de o parte, ferocitatea acţiunii de ucidere, prin procedee cauzatoare de suferinţe prelungite şi de maximă intensitate, iar pe de altă parte, provocarea unui sentiment de oroare persoanelor care au cunoştinţă de fapta de omor şi de procedeele folosite.
În cauză, raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea a fost violentă şi cauzată de asfixie mecanică prin aspirat sanguin în căile respiratorii, la deces conducând hemoragia meningee şi edemul cerebral consecutive traumatismului cranio-cerebral acut închis, iar leziunile traumatice cu puţin timp anterior decesului. Totodată, şi din planşa foto existentă la dosar, victima a prezentat tăieturi realizate cu cutterul, astfel cum declarase şi inculpatul, acestea regăsindu-se pe obrazul stâng (2), din zona mandibulară (1) şi occipito-cervical (1), pe gâtul victimei existând câteva excoriaţii.
Ca atare, prin modalitatea în care a acţionat inculpatul, victimei nu i s-au cauzat alte suferinţe decât cele inerente morţii violente, asfixia mecanică prin aspirat sanguin în căile respiratorii s-a produs cu puţin timp anterior decesului, leziunile traumatice putându-se produce prin loviri cu corpuri dure contondente, cu corp dur tăietor şi de corpuri dure, unele cu neregularităţi.
Este însă întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. referitor pedepsei aplicată de instanţa de apel.
Din datele dosarului se reţine că inculpatul a săvârşit fapta de omor în condiţiile agravantelor prevăzute de art. 175 lit. a), d) şi i) C. pen., respectiv cu premeditare, profitând de starea de neputinţă a victimei (aflată sub influenţa alcoolului, handicapată psihic), într-un loc public, astfel că infracţiunea este cu un grad ridicat de pericol social, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator cu luarea în considerare a vârstei, minor, sunt între 7 ani şi 6 luni închisoare şi 12 ani şi 6 luni închisoare, el a acţionat prin aplicarea de lovituri cu pumnul, apoi prin lovire şi tăiere cu cutterul, după ce a proiectat victima în groapă, după care a abandonat-o. Totodată, luând în considerare, astfel cum prevede art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta relevându-se ca având comportament agresiv în relaţiile cu colegii de şcoală, cu cadrele didactice, impulsiv, iritabil, indisciplinat, nesupus regulilor de conduită atât în colectivitatea educaţională cât şi pe stradă, evaluarea sa evidenţiind că în trei ani anterior anului 2011 a fost sancţionat cu exmatriculare pe 5 zile şi a fost sesizată Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, el lovind un coleg cu consecinţa ruperii maxilarului, a ameninţat un profesor, a lovit şi ameninţat alţi doi profesori, a tăiat anvelopele autoturismului unui profesor, a fost implicat în furtul unei brăţări, într-o faptă de tâlhărie (Dosar nr. 16102/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa), iar în relaţiile interumane este ofensiv, dominant, indolent, indiferent, vulgar în exprimarea verbală, agresiv când i se atrăgea atenţia, avea crize de furie şi de mânie, toate acestea brodate şi pe lipsa afectivităţii părinteşti, pe o situaţia de familie care l-a abandonat sub aspectul educaţiei, grijii părinteşti, în cauză apreciindu-se însă că există circumstanţe atenuante ce vizează persoana sa, respectiv tulburare de personalitate, risc sever de structură dizarmonică, dificultăţi legate de suport social, de locuinţă, de condiţii economice, copilărie nefericită, mod de viaţă, context patologic bio-psiho-social, astfel că o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare reprezintă un cuantum relativ suficient coerciţiei şi reeducării, astfel cum prevede art. 52 C. pen., text de lege care stipulează scopul pedepsei.
Referitor recursului declarat de inculpat, această cale de atac este nefondată potrivit următoarelor considerente.
În primul rând, în ce priveşte cererea apărării inculpatului, de aplicare, în ce-l priveşte, a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. în lumina considerentelor Deciziilor Curţii Constituţionale, nr. 1470 din 08 mai 2011, nr. 1483 din aceeaşi dată, precum şi art. 11 din OUG nr. 121 din 29 decembrie 2011, cercetarea judecătorească în cauză a început după data de 26 aprilie 2011 (atunci a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu), şi, ca atare, nu se aplică situaţia tranzitorie avută în vedere de deciziile instanţei de constituţionalitate, faza cercetării judecătoreşti în fond situându-se după 25 noiembrie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.
În ce priveşte cazul de casare invocat, cel prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., în opinia recurentului-inculpat, el nesăvârşind fapta în condiţiile agravantei, omor cu premeditare, acesta nu se regăseşte.
Premeditarea presupune o gândire anticipată, o chibzuire a unei acţiuni viitoare, realizarea unor condiţii de genul: scurgerea unui interval de timp din momentul hotărârii şi până la momentul efectiv al transpunerii ei în practică, iar autorul, psihic, reflectează modalitatea comiterii faptei, pregătirea comiterii. Inculpatul luase hotărârea infracţională cel puţin cu câteva ore înaintea săvârşirii faptei, din declaraţiile martorilor M.F. şi T.M., reieşind că în după-amiaza zilei de 26 martie 2011, inculpatul minor s-a exprimat „să se uite bine la victimă, pentru că mâine nu o să-l mai vadă". Totodată, în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărârii infracţionale şi cel al începerii executării, inculpatul a pregătit săvârşirea şi şi-a asigurat realizarea ei. Din declaraţia inculpatului, se reţine că în jurul orei 2130 din seara de 26 martie 2011, după ce jucase fotbal, a mers în locuinţă, a luat un cutter, a însoţit victima până a găsit un loc retras, practic o magazie dezafectată, aici fiind conştient că nu va fi observat sau auzit.
În ce priveşte apărarea sa, că ar fi fost provocat, astfel cum este prevăzută circumstanţa atenuantă de art. 73 lit. b) C. pen. în sensul că victima i-ar fi făcut propuneri cu tentă sexuală, din datele cauzei aceasta nu apare, textul de lege cerând o puternică tulburare sau emoţie, determinată de persoana vătămată, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, victima era în stare de ebrietate, era handicapată psihic, în plus, nu ea l-a abordat pe inculpat, iar condiţiile întrunite în ce priveşte premeditarea, exclud provocarea.
De asemenea, pentru că inculpatul, în apărările formulate, s-a raportat la un pretins incident de agresare a sa, sexual, în urmă cu circa 6 ani, nu este justificată, material sau subiectiv, o stare psihică tulburată, emoţionată puternic, care să fi dăinuit până în momentul comiterii omorului, iar din declaraţiile martorilor şi ale inculpatului, s-a relevat că cel care era agresat adesea era victima, el fiind bătut anterior de către inculpat, cu motivarea că la rândul lui îi bătuse fratele.
În ce priveşte pedeapsa, considerentele expuse pentru admiterea ca fondat a recursului declarat de parchet sunt valabile pentru respingerea, şi sub acest caz de casare, a recursului declarat de inculpat.
Ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de parchet, iar potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) acelaşi Cod, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 (2), cu referire la art. 191, inculpatul-recurent şi părţile responsabile civilmente vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea formulată de inculpatul D.A.F. de aplicare a dispoziţiilor art. 11 raportat la art. 5 din OUG nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 4/P din 09 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală sus-menţionată numai sub aspectul cuantumului pedepsei principale, pe care îl majorează de la 7 ani închisoare la 8 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A.F. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 martie 2011 la 10 aprilie 2012.
Obligă recurentul-inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente D.V. şi S.E. la plata sumei de 625 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 117/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 109/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
