ICCJ. Decizia nr. 1099/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1099/2012
Dosar nr. 46741/3/2010
Şedinţa publică din 10 aprilie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, din data de 27 septembrie 2010 (dosar nr. 285/D/P/2008), s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor M.A.B. şi G.C., pentru infracţiunile de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin sentinţa penală nr. 61/F din 19 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.A.B. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.C la pedeapsa de 5 ani închisoare, făcându-se aplicarea art. 71-64 lit. a), b) C. pen.
Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a cantităţii de 2,57 g heroină.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat sumei de 400 lei.
Potrivit art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpaţi la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
a) la data de 08 august 2007, colaboratorul „D.V.", sub supravegherea investigatorului sub acoperire, s-a deplasat pe strada, unde s-a întâlnit cu inculpaţii G.C. şi M.A.B., data, locul şi ora întâlnirii fiind stabilită de colaboratorul sub acoperire cu inculpaţii, telefonic. Colaboratorul i-a dat suma de 200 lei inculpatului M.A.B. care, la rândul său, i-a înmânat-o inculpatului G.C. După ce a primit banii, cel din urmă s-a deplasat în scara blocului D2 şi s-a reîntors, în scurt timp, cu o doză de heroină pe care i-a remis-o colaboratorului sub acoperire.
Această faptă a fost stabilită pe baza declaraţiilor de recunoaştere ale ambilor inculpaţi, declaraţiile colaboratorului şi investigatorului sub acoperire, procesele verbale de percheziţie corporală anterioare şi ulterioare tranzacţiei efectuate asupra colaboratorului sub acoperire, şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332770 din 09 august 2007 din care rezultă că proba - substanţa remisă de inculpatul Giurgiu cu masa de 0,65 grame conţine Heroină Cafeina şi Paracetamol.
b) la data de 10 august 2007, în cursul după amiezii, după stabilirea, în mod similar, a orei şi locului de întâlnire, colaboratorul sub acoperire, sub supravegherea investigatorului sub acoperire, s-a deplasat pe Aleea Postăvarului unde s-a întâlnit cu ambii inculpaţi. Suma a fost remisă direct inculpatului G.C. care în mod similar s-a deplasat în scara blocului şi a revenit cu o doză de heroină. înainte de a remite colaboratorului, inculpatul M.A. a luat o parte din cantitatea de heroină, ca preţ pentru intermediere.
Această faptă a fost probată de declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor, procesele verbale de percheziţie corporală şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332819 din 16 august 2007 din care rezultă că substanţa remisă colaboratorului conţine 0,71 grame heroină şi cofeină.
c) la data de 17 august 2007, după ce a stabilit telefonic întâlnirea,
colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul M.A.B. în aceeaşi zonă, unde i-a remis acestuia suma de 200 lei pentru o doză de heroină, după care inculpatul M.A. s-a deplasat în scara blocului şi a revenit cu o doză de heroină pe care i-a înmânat-o colaboratorului.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, declaraţiile sale coroborându-se cu cele ale colaboratorului şi investigatorului sub acoperire, precum şi cu concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 332872 din 21 august 2007 din care a rezultat că substanţa remisă de inculpatul M. conţine 0,71 grame heroină şi cofeină.
d) la data de 04 septembrie 2007, colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit cu
ambii inculpaţi M.A.B. şi G.C. în zona Titan, urcându-se în autoturismul Dacia Logan, cu număr de înmatriculare, în care aceştia se aflau, şi împreună s-au deplasat pe Aleea P. Inculpatul G.C. a coborât din autoturism şi s-a deplasat în aceeaşi scară de bloc, revenind cu o doză de heroină pe care i-a înmânat-o inculpatului M.A. şi acesta la rândul său a remis-o colaboratorului sub acoperire.
Această faptă a rezultat din declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor, declaraţiile colaboratorului şi investigatorului sub acoperire şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332872 din 21 august 2007 din care a rezultat că substanţa înmânată de inculpatul M.A. către colaboratorul sub acoperire conţine 0,70 grame heroină.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere natura şi modalitatea comiterii infracţiunilor, împrejurarea că această activitate infracţională nu pare a fi singulară, precum şi cantitatea de droguri vândută. Totodată, s-a ţinut seama de faptul că inculpaţii au făcut eforturi pentru a convinge organele judiciare cu privire la dorinţa lor de reintegrare in societate (inculpatul G.C. având contract de muncă, iar inculpatul M.A. depunând la dosar caracterizări favorabile), de cantitatea de droguri relativ mică traficată, apreciindu-se că se justifică reţinerea, în favoarea ambilor inculpaţi, de circumstanţe atenuante judiciare în condiţiile art. 74 alin. (2) C. pen. Instanţa a apreciat că aplicarea câte unei pedepse într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege, pentru fiecare inculpat, poate atinge atât scopul de exemplaritate, cât şi de reeducare a pedepsei.
Cu privire la apărarea inculpaţilor, în sensul că ar fi fost provocaţi de colaboratorul sub acoperire, instanţa de fond a reţinut că aceasta este vădit lipsită de fundament, în condiţiile în care actele materiale au fost repetate, o provocare succesivă fiind - în opinia instanţei - la limita absurdului.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii G.C. şi M.A.B.
Ambii inculpaţi au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumurilor acestora printr-o deplină eficientizare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi a celor prev. de art.52 C. pen.; de asemenea, ambii inculpaţi au solicitat aplicarea disp. art. 861 C. pen. în susţinerea motivelor scrise de apel, inculpatul M.A.B. a arătat că, la stabilirea cuantumului pedepsei, trebuie avută in vedere atât personalitatea sa, cât şi faptul că este infractor primar, a recunoscut săvârşirea faptei, iar gradul de pericol social concret este unul relativ redus în raport atât de circumstanţele reale ale comiterii infracţiunii, cât şi de datele care caracterizează persoana acestuia. Inculpatul G.C. a arătat că nu intermedia vânzarea drogurilor pentru obţinerea unui profit material, ci pentru a-şi putea asigura doza necesară consumului propriu, „plata" fiind, in fapt, păstrarea unei cantităţi foarte reduse de droguri din cantitatea pentru care media cumpărarea. Mai arată inculpatul că, in prezent, urmează un program integrat de asistenţă a consumatorilor de droguri, iar o eventuală executare a pedepsei in regim de detenţie ar conduce la diminuarea posibilităţii realei reinserţii sociale.
Prin Decizia penală nr. 192 A din 25 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de inculpaţii M.A.B. şi G.C., a casat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, a redus pedepsele aplicate inculpaţilor de la câte 5 ani închisoare la câte 4 ani închisoare fiecare, reţinând şi dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare, pentru o durată de 8 ani ce reprezintă termen de încercare pentru fiecare.
S-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpaţii trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul lor; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, conform art. 192 alin. (39 C. proc. pen.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor G.C. şi M.A.B., în urma analizei coroborate a întregului material probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti. Astfel, din declaraţiile de recunoaştere ale ambilor inculpaţi, declaraţiile colaboratorului şi investigatorului sub acoperire, procesele verbale de percheziţie corporală, anterioare şi ulterioare tranzacţiilor efectuate, asupra colaboratorului sub acoperire, şi concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în cauză, reiese fără dubiu faptul că în datele de 08 august 2007, 10 august 2007, 17 august 2007 şi 04 septembrie 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii au intermediat vânzarea către colaboratorul cu nume de cod „D.V." a cantităţii totale de 2,77 grame heroină în amestec (0,65+0,71 +0,71 +0,70) pentru suma de 800 lei.
Singurele aspecte în raport de care curtea de apel a apreciat ca întemeiate apelurile declarate de inculpaţi privesc modalitatea de executare, precum şi cuantumurile pedepselor aplicate acestora, pe care le-a considerat ca fiind prea mari. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, se ţine seama de mai multe criterii, respectiv de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor (ce dau măsura gradului de pericol social generic al infracţiunii), de gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, de persoana infractorului, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în opinia instanţei de apel, este adevărat că pericolul social generic al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc este unul ridicat (astfel cum o demonstrează pedeapsa cu închisoarea între 10 şi 20 de ani stabilită de legiuitor), date fiind valorile sociale cărora le aduce atingere, însă - la stabilirea pedepsei - judecătorul trebuie să se raporteze şi la gravitatea concretă a faptei, aşa cum este conturată de modalităţile şi împrejurările comiterii, de urmările produse. In prezenta cauză, a apreciat instanţa de apel că circumstanţele reale ale faptelor, dar şi cele personale ale inculpaţilor, justifică o coborâre a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în condiţiile art.74 alin.2 C. pen., dar nu mai jos de 4 ani închisoare. în argumentarea acestei opinii, instanţa de apel a avut în vedere gradul de pericol social concret relativ redus al infracţiunilor - inculpaţii intermediind vânzarea pentru a-şi putea asigura cantităţile necesare consumului propriu, iar nu pentru a obţine beneficii materiale ilegale - împrejurarea că infracţiunile au fost comise în formă continuată (4 acte materiale), cantitatea relativ redusă de droguri traficată (4 doze). Tot astfel, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii se află la primul conflict cu legea penală, că au avut o atitudine sinceră şi o conduită anterioară bună, sunt tineri, cu posibilităţi reale de reintegrare, şi se bucură de sprijinul afectiv, moral al familiilor, au un loc de muncă, realizând astfel venituri, că inculpatul G.C. urmează un tratament de dezintoxicare (astfel cum rezultă şi din înscrisurile şi referatele de evaluare efectuate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti - filele 37-44 d.a.).
În final, s-a arătat că, în accepţiunea instanţei de apel, funcţia de reeducare a pedepsei poate fi realizată numai printr-o justă individualizare a pedepsei, ceea ce presupune stabilirea unei modalităţi de executare care să ţină seama, în egală măsură, de natura şi gravitatea faptei, dar şi de persoana inculpatului. Scopul pedepsei, constând în reinserţia socială a condamnatului, nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea acestuia de societate. O pedeapsă prea severă, în raport cu criteriile anterior menţionate, poate fi ineficientă şi poate conduce la obţinerea unui efect contrar celui vizat, reducând perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate. Concluzionând, curtea de apel a apreciat că se poate realiza o corectă individualizare a pedepsei numai dacă se acordă semnificaţia cuvenită tuturor acelor date ce ţin de circumstanţele reale ale faptei şi de cele personale ale inculpaţilor. în raport de cele mai sus expuse şi de datele care caracterizează persoana inculpaţilor - cu şanse de reintegrare în societate - comportamentul lor cooperant după săvârşirea infracţiunii, şi conduita bună anterioară, împrejurarea că, deşi datele cauzei ar conduce la concluzia că săvârşirea faptelor nu a constituit un eveniment izolat în viaţa inculpaţilor, totuşi aceştia au dovedit că nu doresc să persevereze pe calea infracţionalităţii, pronunţarea condamnării poate constitui un avertisment suficient pentru aceştia şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpaţii nu vor mai săvârşi infracţiuni.
Împotriva deciziei, a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, Decizia curţii de apel fiind criticată sub următoarele aspecte:
- nelegalitatea deciziei prin omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.;
S-a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii. Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că aplicarea pedepselor accesorii în cazul executării unei pedepse sub supraveghere este obligatorie.
- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor;
S-a motivat prin aceea că instanţa de apel a avut în vedere împrejurarea potrivit căreia aceştia se află la primul conflict cu legea penală, că au avut o atitudine sinceră şi o conduită anterioară bună, sunt tineri cu posibilităţi reale de reintegrare şi se bucură de sprijinul afectiv, moral al familiilor, au un loc de muncă realizând astfel venituri, că inculpatul G.C. urmează un tratament de dezintoxicare. Or, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti rezultă că inculpatul M.A.B. este consumator de heroină din anul 2000, că din cauza dependenţei de droguri a părăsit locul de muncă din cadrul Primăriei Sector 4 Bucureşti, iar după săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză a fost cercetat în trei dosare penale pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără permis, unul dintre ele aflându-se pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, că în luna august 2010 a săvârşit cinci infracţiuni de furt calificat pentru care se fac în prezent cercetări, furturi determinate tot de dependenţa acestuia de droguri. în legătură cu posibilitatea lui de reintegrare socială, în referatul de evaluare se apreciază că dependenţa de heroină şi droguri legale, anturajul unor persoane cu caracter antisocial, continuarea comportamentului infracţional şi după ce a săvârşit fapta pentru care a fost judecat, influenţează în sens negativ evoluţia sa şi fac dificilă reinserţia socială. Referitor la inculpatul G.C., referatul de evaluare întocmit în cauză evidenţiază preponderenţa factorilor negativi care pot influenţa defavorabil comportamentul inculpatului. S-a apreciat că, în cazul în care se va stabili vinovăţia acestuia, resursele interne ale inculpatului de a proceda la o schimbare în comportamentul său sunt reduse, având în vedere că a fost consumator de heroină timp de 9 (nouă) ani de zile.
În raport de caracterizările cuprinse în cele două referate de evaluare cu privire la persoana inculpaţilor, la comportamentul lor după săvârşirea infracţiunii, procurorul a concluzionat că nu se poate aprecia că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceştia şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpaţii nu vor mai săvârşi infracţiuni. Astfel, ambii inculpaţi sunt dependenţi de droguri şi au continuat să consume heroină, metadonă sau substanţe etnobotanice şi după săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, niciunul dintre ei nu s-a înscris într-un program specializat de dezintoxicare, fiind predispuşi în continuare la săvârşirea unor noi infracţiuni pentru procurarea drogurilor.
La stabilirea pedepselor instanţa trebuie să aibă în vedere, printre altele, şi gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite. Sub acest aspect, s-a apreciat de către procuror că faptele inculpaţilor care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în mod repetat (4 acte materiale - inculpatul M.A.B., respectiv, 3 acte materiale - inculpatul G.C.) au vândut cantitatea totală de 3,35 grame heroină cu suma de 800 lei, prezintă un grad ridicat de pericol social şi se impune aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenţie.
Având în vedere cele expuse, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea soluţiei primei instanţe ca temeinică şi legală.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, apreciază că recursul declarat de Ministerul Public va fi admis numai cu privire la critica referitoare la pedepsele accesorii, în limitele ce se vor arăta, cealaltă critică fiind apreciată ca neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta:
- după citirea rechizitoriului, ambii inculpaţi au recunoscut faptele pentru care au fost trimişi în judecată (fil.8,9 d.p.i.);
- Ministerul Public nu a declarat apel împotriva sentinţei, aceasta sugerând că a apreciat ca legale şi temeinice pedepsele aplicate inculpaţilor de instanţa de fond;
- cu ocazia dezbaterilor în apel, conform încheierii din 10 mai 2011, procurorul de şedinţă a pus concluzii pentru admiterea apelurilor inculpaţilor şi aplicarea modalităţii de executare a pedepselor prevăzută de art. 86/1 C. pen., prin stabilirea unui termen maxim de încercare (pag.2 a încheierii);
- aşa cum s-a arătat, curtea de apel a admis apelurile inculpaţilor şi a desfiinţat sentinţa, reducând cu 1 an pedepsele şi aplicând dispoziţiile art. 86/1 C. proc. pen.
Chiar dacă procurorul de şedinţă a pus concluzii pentru admiterea apelurilor inculpaţilor şi pentru aplicarea modalităţii de executare a pedepselor prevăzută de art. 86/1 C. pen., această împrejurare nu înlătură dreptul Ministerului Public de a exercita calea de atac a recursului.
Înalta Curte apreciază că soluţia curţii de apel (de reducere a pedepselor cu 1 an şi, respectiv, de aplicare a dispoziţiilor art. 86/1 C. pen.) este temeinică în raport cu datele reale ale cauzei penale (referitoare la faptele săvârşite) şi cu datele personale ale inculpaţilor.
Inculpaţii au înţeles gravitatea faptelor săvârşite, şi-au asumat pe deplin responsabilitatea pentru acestea, recunoscând faptele descrise în rechizitoriu, şi au avut o conduită procesuală corectă, participând la judecarea cauzei la toate gradele de jurisdicţie, astfel că just s-a dat o eficienţă juridică mai mare circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestora, reducându-se pedepsele de la 5 ani închisoare, la 4 ani închisoare.
De asemenea, se apreciază că înscrisurile în circumstanţiere existente la dosarul cauzei, precum şi cele depuse la judecarea recursului, nu exclud - de plano - ipoteza posibilităţii realizării scopului pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., în modalitatea reglementată de art. 86/1 C. pen.
Sub acest aspect, soluţia instanţei de apel, cu privire la schimbarea modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, este temeinică şi rezultă din observarea dispoziţiilor art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen. cu următorul conţinut: „se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni".
Prin prisma acestor dispoziţii legale, instanţa de apel a apreciat just, în raport cu toate datele cauzei penale, inclusiv a celor legate de persoana inculpaţilor, cum au fost deja menţionate, că scopul pedepsei - astfel cum este definit de art. 52 C. pen. - poate fi realizat printr-un „avertisment" în sensul celui prevăzut de dispoziţiile art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen. De altfel, în doctrină şi jurisprudenţă se acceptă că în operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei (cuantum şi modalitate de executare) se recurge la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), criterii la care face trimitere şi cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.
În sfârşit, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a stabilit un termen de încercare foarte lung, de 8 ani, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii, adică de astăzi, 10 aprilie 2012, acest interval de timp fiind de natură a contribui la asigurarea realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen., existând posibilitatea ca inculpaţii, dacă săvârşesc o altă infracţiune în acest interval de timp, ori nu se supun măsurilor de supraveghere stabilite de instanţă, să execute integral pedepsele, prin privare de libertate, ca urmare a revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Aşa cum s-a arătat, recursul Ministerului Public va fi admis cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor legale referitoare la pedepsele accesorii, urmând a se realiza corecta individualizare a acestora, dar şi suspendarea executării lor pe durata termenului de încercare.
Cu privire la solicitarea inculpaţilor de aplicare a dispoziţiilor art. XI raportat la art. V din OUG nr. 121/2011, cu referire la art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Prin aplicarea cauzei de reducere din art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsă se reduc de la 10-20 de ani închisoare, la 6 ani şi 8 luni-13 ani şi 8 luni închisoare.
Se constată că pedepsele de 4 ani închisoare aplicate inculpaţilor sunt mult sub limita minimă a pedepsei reduse cu o treime (6 ani şi 8 luni închisoare), astfel că admiterea cererii acestora ar fi de natură să agraveze situaţia lor juridică, chiar mai mult decât a solicitat Ministerul Public.
Recunoaşterea faptelor de către inculpaţi şi atitudinea cooperantă a acestora pe parcursul procesului penal, nu pot avea un dublu efect juridic [reţinerea dispoziţiilor art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., şi reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.].
Înalta Curte constată că toate împrejurările reale şi personale din prezenta cauză penală, au primit deja o amplă eficienţă juridică prin reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor de la 10 ani închisoare (minimul special al textului incriminator al faptei), la 4 ani închisoare, la care se adaugă modalitatea neprivativă de libertate pentru executarea acestora (art. 86/1 C. pen.).
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d), respectiv, pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în limitele arătate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului procurorului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. l92/A din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpaţii M.A.B. şi G.C.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 61/F din 19 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală numai cu privire la neaplicarea pedepsei accesorii.
Aplică inculpaţilor pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare dispune şi suspendarea pedepsei accesorii.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.A.B. , în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.C. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 11/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1095/2012. Penal → |
|---|
