ICCJ. Decizia nr. 1243/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1243/2012
Dosar nr. 489/32/2011
Şedinţa publică din 19 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 106 din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.V., împotriva rezoluţiei nr. 25/P/2011 din 16 iunie 2011 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, menţinând rezoluţia atacată ca legală şi temeinică.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 01 februarie 2011 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângerea numitului B.V. în care solicită a se efectua cercetări faţă de executorul judecătoresc P.S. deoarece, în mod ilegal, a vândut la licitaţie un imobil.
Prin rezoluţia nr. 25/P/2011 din 16 iunie 2011 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), având în vedere că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că executorul judecătoresc nu ar fi încălcat normele legale care reglementează activitatea sau ar fi săvârşit vreo faptă de natură penală.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 437/II/2/2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, soluţia adoptată de neîncepere a urmăririi penale fiind temeinică şi legală.
Împotriva sentinţei penale nr. 106 din 21 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a declarat recurs petentul B.V., solicitând în motivele scrise depuse la dosar admiterea acestuia, casarea deciziei penale atacate, rejudecarea cauzei şi admiterea plângerii formulate împotriva rezoluţiei procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău pronunţată în data de 16 iunie 2011 în Dosarul nr. 25/P/2011.
În acest sens, a reiterat susţinerile invocate în plângerea iniţială adresată parchetului, respectiv faptul că învinuitul P.S., în exercitarea atribuţiilor de serviciu în funcţia deţinută, şi anume, executor judecătoresc, a înfăptuit în cadrul procedurii execuţionale săvârşite în dosarul de executare silită nr. 235/2009 acte de abuz şi grave falsuri care i-au adus grave prejudicii în plan material şi moral, arătând că, deşi avea un act autentic pentru imobilul-construcţie, executorul a înţeles să procedeze la vânzarea prin licitaţie publică a acestuia, ignorând orice norme legale care îi interziceau acest lucru.
La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Recursul este inadmisibil.
Analizând sentinţa recurată prin prisma excepţiei invocate, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunţată la data de 21 septembrie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, la data de 26 noiembrie 2010.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din această lege „hotărârile: pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". per a contrario, hotărârilor pronunţate în cauzele penale după intrarea în vigoare a acestei legi le vor fi aplicabile dispoziţiile noii legi, inclusiv în ceea ce priveşte calea de atac.
Sub acest ultim aspect, din examinarea dispoziţiilor Legii nr. 202/2010 se poate observa că alin. (1) al art. 2781 C. proc. pen. a fost modificat prin art. 18 pct. 39 în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Ca atare, cum sentinţa recurată a fost pronunţată sub imperiul noii legii care prevede că hotărârea pronunţată de judecător în plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. este definitivă, cum de altfel era menţionat şi în dispozitivul hotărârii, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu mai putea fi atacată cu recurs, astfel că va respinge recursul ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi Cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.V. împotriva sentinţei penale nr. 106 din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul-petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1244/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 118/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
