ICCJ. Decizia nr. 124/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 124/2012
Dosar nr.7411/1/2011
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2012
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 118/P/2010 din 10 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus, neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii C.V.L. şi F.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 291 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin Rezoluţia nr. 699/11/11/2 din 5 iunie 2010, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul A.I.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la instanţa de judecată.
Prin sentinţa penală nr. 208/PI din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a respins ca nefondată plângerea formulată de petent.
Împotriva sentinţei, petentul A.I. a declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 39 din 10 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie secţia penală.
Împotriva acestei decizii, petentul a formulat contestaţia în anulare de faţă, apreciind, conform cererii scrise de la dosar,că hotărârea contestată este nulă fiind dată cu încălcarea prevederilor imperative ale Codului de procedură penală.
Cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă.
Examinând, cu precădere, în condiţiile art. 391 C. proc. pen., raportată la natura cauzei (art. 2781 C. proc. pen.) admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare de faţă, Înalta Curte constată că aceasta nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege.
Este esenţial să se constate că incidenţa oricăruia din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. este exclusă, cele de la lit. a)-c) şi e) putând fi invocate, potrivit art. 388 alin. (1) C. proc. pen., de "persoana împotriva căreia se face executarea", iar cel de la lit. d), de persoana împotriva căreia "s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă", ceea ce înseamnă, neîndoielnic, că subiecţii procedurii speciale reglementate de art. 2781 C. proc. pen. nu au deschisă calea contestaţiei în anulare împotriva hotărârii definitive pronunţate într-o astfel de cauză.
Aşa fiind, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorului, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul A.I. împotriva deciziei penale nr. 39 din 10 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în dosarul nr. 826/59/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1239/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1430/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
