ICCJ. Decizia nr. 1236/2012. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1236/2012
Dosar nr.203/181/2010
Şedinţa publică din 19 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 67 din 28 septembrie 2010, Judecătoria Baia de Aramă, în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 260 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.V., la 4 luni închisoare.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.V., la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen., s-au constatat concurente infracţiunile săvârşite şi a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilind un termen de încercare de 2 ani şi 4 luni.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe perioada prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi s-a dispus anularea actului falsificat.
În baza art. 14 alin. (1), (3) şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost respinsă acţiunea civilă, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în vara anului 2007, I.V. a întocmit un înscris sub semnătură privată, în care menţiona antedatat că în anul 1982 a cumpărat de la L.M. o suprafaţă de teren agricol de 15.000 mp, cu suma de 10.000 lei, deşi în realitate conveniseră vânzarea-cumpărarea în anul 2007 a unei suprafeţe de teren de 1.500 mp contra sumei de 1.000 lei şi circa 8-9 mc material lemnos, înscris folosit în faţa instanţei de judecată, unde L.M. a solicitat validarea convenţiei în sensul actului nereal, iar numiţii L.A. şi D.Z. au dat declaraţii mincinoase în vederea confirmării înscrisului nereal faţa de adevărata convenţie dintre părţi.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator din cauză, rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar şi în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile martorilor, ale inculpatului şi actele aflate la dosarul cauzei.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat apel partea vătămată M.M. şi inculpatul I.V.
Prin Decizia penala nr. 45/A din 4 martie 2011, Tribunalul Mehedinţi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul inculpatul I.V. şi de apelanta parte vătămată M.M. împotriva sentinţei penale nr. 67 din 28 septembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 1787 din 4 noiembrie 2011 a respins recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 45/A din 4 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 203/181/2010, ca nefondat.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat un nou recurs inculpatul I.V., arătând, în motivele de recurs scrise depuse la dosarul cauzei, că atacă toate hotărârile pronunţate deoarece a fost „nevoit a face falsul şi uzul de fals complice cu vânzătoarea L.M.".
La termenul de judecata din data de 19 aprilie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, căile ordinare de atac prevăzute de lege sunt apelul şi recursul.
Analizând Decizia atacată prin prisma excepţiei invocate din oficiu, Înalta Curte constată că recurentul inculpat a uzat deja în cauză de acestea, ultima fiind cea a recursului, astfel cum este ea reglementată de dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen.
În acest context juridic, în cauza de faţă, ultima cale de atac ordinară prevăzută de lege si de care a uzat inculpatul, a fost soluţionată prin Decizia penală nr. 1787 din 04 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca instanţă de recurs, Decizia pronunţată fiind definitivă, cum de altfel era menţionat şi în dispozitivul hotărârii.
În speţa, se constată faptul că în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală.
Aşadar, nefiind prevăzută de lege calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursul declarat de inculpatul I.V. este inadmisibil, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. şi a obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 1787 din 4 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1436/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1235/2012. Penal → |
|---|
