ICCJ. Decizia nr. 1244/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1244/2012
Dosar nr. 837/36/2011
Şedinţa publică din 19 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 101/P din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.I. împotriva rezoluţiei nr. 720/P din 16 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, menţinând rezoluţia atacată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 22 octombrie 2010 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa plângerea formulată de petentul B.I. împotriva magistratului-judecător C.M. şi grefierului Ş.N. de la Tribunalul Constanţa, prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev de art. 215, art. 242 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 2481 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 293 C. pen., susţinând că la data de 22 aprilie 2010 a adresat Preşedintelui Tribunalului Constanţa note scrise cu anexe în original pentru Dosarul nr. 3825/118/2010 aflat pe rolul acestei instanţe, la secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, cu termen de judecată la 29 aprilie 2010, însă cererea sa nu a fost soluţionată deoarece aceste înscrisuri au fost sustrase de cele două intimate. A mai arătat că sentinţa civilă pronunţată în Dosarul nr. 3825/118/2010 este netemeinică, nelegală şi neconstituţională.
Prin rezoluţia nr. 720/P/2010, în temeiul disp. art. 228 alin. (4) C. proc. pen., în ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 215, art. 242 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 2481 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., 292 C. pen., 293 C. pen., faţă de magistratul-judecător C.M. şi grefier Ş.N., întrucât în cauză faptele sesizate de B.I. nu există.
În temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii, plângere soluţionată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa prin rezoluţia nr. 225/II/2/2011 din 24 iunie 2011, respinsă ca neîntemeiată.
S-a mai reţinut de prima instanţă că din probatoriul existent la dosar, Curtea a constatat că, în cauză, nu există elemente care să conducă la antrenarea răspunderii penale a celor două intimate cu privire la faptele reclamate.
Împotriva sentinţei penale nr. 101/P din 21 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a declarat recurs petentul B.I., arătând în cererea de recurs depusă la dosar că sentinţa penală atacată este „netemeinică, nelegală şi neconstituţională", reiterând textele de lege invocate iniţial în plângerea adresată parchetului.
La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Recursul este inadmisibil.
Analizând sentinţa recurată prin prisma excepţiei invocate, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunţată la data de 21 octombrie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, la data de 26 noiembrie 2010.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din această lege „hotărârile: pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". per a contrario, hotărârilor pronunţate în cauzele penale după intrarea în vigoare a acestei legi le vor fi aplicabile dispoziţiile noii legi, inclusiv în ceea ce priveşte calea de atac.
Sub acest ultim aspect, din examinarea dispoziţiilor Legii nr. 202/2010 se poate observa că alin. (1) al art. 2781 C. proc. pen. a fost modificat prin art. 18 pct. 39 în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Ca atare, cum sentinţa recurată a fost pronunţată sub imperiul noii legii care prevede că hotărârea pronunţată de judecător în plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. este definitivă, cum de altfel era menţionat şi în dispozitivul hotărârii, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu mai putea fi atacată cu recurs, astfel că va respinge recursul ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi Cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 101/P din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1309/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1243/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
