ICCJ. Decizia nr. 1309/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1309/2012
Dosar nr. 896/36/2011
Şedinţa publică din 25 aprilie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele.
La data de 16 decembrie 10, prin adresa nr. 40/VIII/l/2010, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Constanţa a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel plângerea petentei M.C. împotriva intimaţilor M.G. judecător, B.P. comisar de poliţie şi P.T. fostul procuror pentru a se continua cercetările pentru că ar fi sustras un dosar de pe rolul instanţei; cauza s-a înregistrat sub nr. 833/P/2010.
La data de 06 mai 2011 petenta M.C. a trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa o nouă plângere penală, prin care a solicitat antrenarea răspunderii penale a notarului public S.D. pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare; plângerea a fost înregistrată sub nr. 267/P/2011.
Constatându-se că între cauzele cu nr. 833/P/2010 şi nr. 267/P/2011 există legătură, pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, prin Ordonanţa din data de 17 mai 2011 s-a dispus reunirea celor două cauze.
Cu prilejul ascultării sale de către procuror, petenta a precizat că solicită cercetarea avocatului S.G. şi notarului public S.D.şi a intimaţilor T.N. şi T.M., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, relativ la modalitatea în care a avut loc înstrăinarea imobilului proprietatea soţilor M.C. şi G.
Prin rezoluţia nr. 833/P/2010 din 17 mai 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţa de intimaţii M.G. judecător, B.P. comisar de poliţie şi P.T., fostul procuror, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 208 - art. 209 C. pen., faţă de intimata S.D.notar public pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 193, art. 246 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), faţă de intimatul S.G. avocat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), faţă de intimaţii T.N. şi T.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) apreciind că faptele nu există.
Prin rezoluţia nr. 205/11/2/2011 din 07 iulie 2011, s-a respins plângerea formulată de petenta conform art. 278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei nr. 833/P/2010 din 17 mai 2011 ca nefondată.
La data de 01 august 2011, petenta M.C. s-a adresat adresat instanţei, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., solicitând continuarea cercetărilor împotriva intimaţilor S.G., S.D. , T.N. , T.M., M.G., B.P. şi P.T. deoarece procurorul nu a efectuat acte de cercetare penală, nu s-au luat declaraţii, nu s-au administrat probe.
Excepţia tardivităţii invocată de către procuror a fost respinsă ca nefondată deoarece nu s-a făcut dovada comunicării rezoluţiilor către petenta aşa încât instanţa nu a putut stabili că s-ar fi depăşit termenele prevăzute de art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 125/P din 19 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., modif, s-a respins plângerea penală formulată de petenta M.C. împotriva rezoluţiilor nr. 833/P/2010 din data de 17 mai 2011 şi nr. 205/II/2/2011 din data de 7 iulie 2011, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că pe parcursul cercetărilor penale, s-au administrat următoarele probe: declaraţii petenta M.C., intimaţi S.G. şi S.D. , sentinţele penale nr. 214 din 12 noiembrie 2009, dosar nr. 1097/179/2009, nr. 96 din 4 mai 2010, dosar nr. 1446/179/2009, nr. 95 din 28 aprilie 2010, dosar nr. 101/179/2010, nr. 73 din 7 aprilie 2010, dosar nr. 1407/179/2009, nr. 19 din 13 februarie 2007, dosar nr. 67/179/2007, nr. 239 din 31 octombrie 2006, dosar nr. 932/2006, ale Judecătoriei Babadag, sentinţa penală nr. 88 din 19 august 2009, pronunţată în Dosarul nr. 851/282/2009 de Judecătoria Pogoanele, adresa nr. D13886 din 15 aprilie 2011, emisă de O.V.I.G., copii contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 211 din 10 februarie 2003, încheiere de rectificare nr. 1085 din 16 aprilie 2003, certificat nr. 51 din 10 februarie 2003 emis de Judecătoria Babadag, autorizaţie pentru executare de lucrări nr. 2163 din 17 iulie 1990, Decizia nr. 16 privind atribuirea terenului în suprafaţă de 650 m.p., certificat de urbanism nr. 6 din 10 februarie 2003, cerere de chemare în judecată, întâmpinare, încheiere de şedinţă din 31 ianuarie 2003, cerere de renunţare la judecată, încheiere de şedinţă din 28 februarie 2003, pronunţată de Judecătoria Babadag, adrese emise de Poliţia Oraş Babadag, interogatorii, contestaţie împotriva executării silite, proces-verbal încheiat în 3 august 2010 la sediul D.G.A. Bucureşti, certificat medico-legal nr. 884 din 03 noiembrie 2008, emis de S.M.L. Tulcea, raport de evaluare casa de locuit şi teren aferent nr. 45 din 18 mai 2003, Decizia nr. 16 din 1 martie 190, emisă de Primăria Oraşului Babadag, autorizaţie pentru executare de lucrări nr. 2163 din 27 iulie 1990, încheiere din data de 24 noiembrie 2009, încheiere din data de 10 februarie 2011 în Dosarul penal nr. 1526/179/2010, încheierea nr. 93 din 27 aprilie 2010 în Dosarul penal nr. 1407/179/2009, încheierea nr. 92 din 27 aprilie 2010 în Dosarul nr. 1098/179/2009, încheiere penală nr. 2 în Dosarul penal nr. 1361/179/2008, pronunţate de Judecătoria Babadag, sentinţa civilă nr. 697 din 29 iunie 2010 şi încheierea nr. 35 din 08 iunie 2010, pronunţate de Judecătoria Babadag, în Dosarul nr. 343/179/2010, fotografii, probe pe baza cărora s-a stabilit inexistenţa temeiurilor pentru tragere la răspundere penală a intimaţilor.
S-a arătat că probatoriul este complet şi, deşi a reclamat superficialitatea probatoriului, petenta s-a rezumat la indicarea generică a administrării probelor, ascultarea unor persoane (fără a le nominaliza sau a preciza faptele pe care le-ar cunoaşte acestea) în susţinerea acuzaţiilor şi, din oficiu, nu rezultă necesitatea administrării altor probe.
S-a reţinut pe fondul cauzei că petenta M.C. a acuzat sustragerea unui dosar de către intimaţii M.G. judecător, B.P. comisar de poliţie şi P.T. fostul procuror.
Din actele dosarului, rezultă că la cererea petentei, cauzele penale aflate pe rolul instanţelor tulcene au fost strămutate la alte instanţe, nefiind nici cel mai mic indiciu cu privire la dispariţia vreunui dosar şi cu atât mai puţin referitor la implicarea intimaţilor M.G., B.P. şi P.T.
Relativ la modalitatea în care a avut loc înstrăinarea imobilului petentei, s-a constatat că petenta M.C. şi M.G. au decis să vândă casa în care locuiau intimaţilor T.N.şi T.M., deoarece nu mai aveau suficienţi bani ca să finalizeze construcţia, actele de vânzare-cumpărare perfectându-se la notarul public S.D.
Din preţul obţinut familia M.C. şi M.G. au cumpărat apoi un apartament, iar actele au fost perfectate tot la notarul public S.D.
În acest sens, sunt copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 211 din 10 februarie 2003 depusă la dosarul cauzei cu toate înscrisurile care au fost avute în vedere de către notarul public la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare.
S-a mai arătat că probele cauzei dovedesc implicarea intimatului S.G. în procesul de divorţ şi partaj intentat la data de 13 ianuarie 2003 de M.G. în contradictoriu cu soţia sa M.C. Pe rolul Judecătoriei Babadag s-a constituit Dosarul nr. 45/2003, în care avocatul S.G. a acordat asistenţă juridică reclamantului. La data de 28 ianuarie 2003, pârâta M.C. a depus la dosar o întâmpinare, arătând că este de acord cu divorţul şi propunând o tranzacţie cu privire la partaj. La termenul din 31 martie 2003, ambele părţi au lipsit, iar apărătorul S.G. a cerut amânarea cauzei, în vederea împăcării. La data de 05 februarie 2003, M.G. a introdus o cerere, prin care a arătat că renunţă la judecată, iar prin încheierea din 28 februarie 2003, instanţa de judecată a luat act de renunţarea la judecată şi a dispus închiderea dosarului având ca obiect divorţ şi partaj.
S-a constatat pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, că faptele nu există şi, ca atare, nu poate fi antrenată răspunderea penală a intimaţilor S.D. şi S.G. cu privire la infracţiunea de „înşelăciune" sau cu privire la săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor".
În lipsa unor manopere dolosive, a lipsei vreunei discrepanţe între preţul obţinut şi cel de pe piaţa liberă, nu se poate reţine nici vinovăţia intimaţilor T.N.şi T.M. cu privire la infracţiunea de „înşelăciune".
Potrivit art. 193 C. pen., infracţiunea de „ameninţare" constă în ameninţarea unei persoane cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze.
Ori, în cauză, nu sunt dovedite acte, gesturi prin care intimata S.D.ar fi speriat-o pe petentă cu săvârşirea vreunei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare împotriva sa, a soţului ori a unei rude apropiate de natură să-i creeze convingerea că s-ar realiza într-un viitor nu prea îndepărtat.
În concluzie, s-a constatat că faptele nu există, nu s-a dovedit vreo rea intenţie în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau la încheierea contractului de vânzare-cumpărare ori la acordarea asistenţei juridice de către vreunul dintre intimaţi, situaţie în care acţiunile acestora nu se circumscriu conţinutului infracţiunilor prev. de de art. 193, art. 246 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), soluţia de neîncepere a urmăririi penale neputând fii desfiinţată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta M.C., arătând că este nelegală, netemeinică şi abuzivă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legi, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în cauza de faţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8), este definitivă.
Ca atare, împotriva sentinţei pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. nu mai poate fi exercitată vreo cale de atac, aşa încât recursul declarat de petentă este inadmisibil şi urmează a fi respins în temeiul art. 38515 alin. (1) pct.1 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta M.C. împotriva sentinţei penale nr. 125/P din 19 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciară către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 25 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1310/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1244/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
