ICCJ. Decizia nr. 1273/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Tâlhărie (art.211 C.p.), nerespectarea regimului materiilor explozive (art. 280 C.p.), tr
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1273/2012
Dosar nr. 7546/86/2009
Şedinţa publică din 24 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 133 din 26 septembrie 2011 Tribunalul Suceava a dispus respingerea cererii formulată de inculpatul A.G.V., privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei, din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen., ca nefondată.
A respins cererea formulată de părţile civile C.D.C. şi SC C.C.E. SRL Suceava, privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului A.G.V. prin actul de sesizare a instanţei, din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile de complicitate la infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen. şi complicitate la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174, art. 175 lit. a), art. 176 lit. d) C. pen. (victimă fiind C.C.C.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., ca nefondată.
În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate"; raportat la art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a condamnat pe inculpatul A.G.V., pentru săvârşirea infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat"; la pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
În temeiul disp. art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului A.G.V. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul disp. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
În temeiul disp. art. 280 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului materiilor explozive, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
În temeiul disp. art. 271 din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul A.G.V. urmând să execute în final pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a Il-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
În temeiul disp. art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului A.G.V. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a Il-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul disp. art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.G.V., durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 iulie 2009 la zi.
În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.G.V.
În temeiul disp. art. 13 din Legea nr. 39/2003 privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate"; raportat la art. 118 lit. b) şi e) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.G.V., a următoarelor bunuri:
- sumele de 2.000 dolari SUA, 1.400 euro şi 18.339,85 RON, sume de bani care au fost ridicate de la inculpatul A.G.V. cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 30 iulie 2009 şi cu privire la care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător prin consemnarea acestora la Banca C.- Sucursala S. pe seama şi la dispoziţia D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava.
- un telefon marca N., prevăzut cu cartelă;
- un telefon marca M., cu cartelă.
În temeiul disp. art. 118 lit. e) şi f) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.G.V., a următoarelor bunuri:
- o tomfă din cauciuc de culoare neagră,
- o bâtă de baseball din lemn de lungime 70 cm, diametrul la partea groasă de 6,5 cm,
- 1 pereche mănuşi din piele nr. 8 cu degete,
- un cuţit mâner verde cu lama de 20 cm,
- o cutie verde din plastic cu inscripţia „M."; în care se găsesc trei cartuşe (două cu gaz şi unul cu bilă de cauciuc), calibru 9 mm,
- explozibil plastic, provenit din Franţa,
- 3 inele metalice,
- o folie cu fir verde şi bile,
- trei cartuşe 9 mm cu gaz iritant,
- un lanţ metalic cu mânere textile de culoare neagră de 47 cm,
- 5 cuţite cu lamele de 25, 23, 18, 11 şi 10 cm,
- un Boxtet,
- un arc din fibră de carbon culoare camuflaj, marca P. şi 7 săgeţi, din care trei cu vârf metalic.
În temeiul disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul A.G.V. la plata de cheltuielilor judiciare către stat.
A disjuns latura penală a cauzei în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii P.F.D., L.C., C.V.I., S.I.l. şi N.A., precum şi latura civilă a cauzei, care vor forma obiectul unui nou dosar şi vor urma procedura de drept comun.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că din analiza probatoriilor şi investigaţiilor efectuate a rezultat fără dubiu că, urmare a experienţei infracţionale acumulate în timp pe linia comiterii de infracţiuni de tâlhărie şi furturi, inculpaţii P.F.D., L.C., C.V.l., N.A., S.I.l. şi A.G.V. s-au regrupat şi au constituit un grup infracţional organizat, începând cu prima decadă a lunii iulie 2009, grup ce întruneşte toate exigenţele prevăzute de legea penală, sub aspectul întinderii existenţei sale în timp (o perioada determinată 08 - 20 iulie 2009), a determinării cu precizie a rolurilor pe care trebuiau să le îndeplinească fiecare dintre inculpaţi şi a scopului final urmărit, respectiv săvârşirea unei infracţiuni grave.
Acţionând în condiţii de violenţă extremă, lipsiţi de scrupule şi sfidând orice regulă de comportament social, membrii grupului au săvârşit fapte în locuri şi împrejurări de natură a determina o puternică stare de insecuritate socială, fapt ce relevă deosebitul pericol pentru ordinea publică pe care îl reprezintă aceştia. În perioada 2008 - 2009 şi-au intensificat prezenţa pe aşa zisa „piaţă infracţională";, cu acelaşi scop, însă de această dată folosind un „modus operandi"; elaborat şi vizând ţinte cu potenţial financiar ridicat.
Din probatoriul administrat în mod complet în faza de urmărire penală, coroborat cu declaraţia de recunoaştere şi regret a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, manifestată în faţa instanţei de judecată, şi care stă să confirme atitudinea inculpatului adoptată şi în faţa organelor de anchetă penală, de confirmare a modalităţii de desfăşurare a realităţii care se circumscrie în sfera ilicitului penal, în ceea ce priveşte persoana sa, întocmai cu cele reţinute şi dovedite de către organele de urmărire penală.
Inculpatul A.G.V. a fost plecat din ţară o perioadă de aproximativ 2 ani, timp în care a efectuat serviciul militar în legiunea străină franceză. După revenirea în ţară a reluat legăturile cu prietenii din adolescenţă, printre care se regăsea şi inculpatul S.I.I. Prin intermediul acestuia din urmă l-a cunoscut pe numitul C.T. din comuna B., judeţul Suceava, iar apoi pe numitul C.L.S. din comuna D., judeţul Suceava. În perioada sărbătorilor pascale a anului 2009, prin intermediul numitului C.L.S. i-a cunoscut pe inculpaţii P., L., C. şi N., cu care a început să aibă relaţii de prietenie.
La începutul lunii iulie 2009, inculpatul A.G.V. a fost contactat de inculpaţii P. şi L., care i-au propus să participe la tâlhărirea unui valutist care deţine asupra sa peste 300.000 euro. Acesta a fost de acord, situaţie în care inculpatul P.F.D. i-a propus să se întâlnească în barul „L.M."; din Municipiul Suceava, unde avea să-l aducă şi pe inculpatul S.
În ziua următoare, în locaţia stabilită, a avut loc întâlnirea la care au participat inculpaţii P., L., C., N., A. şi S., împrejurare în care au discutat detaliile comiterii faptei şi rolurile pe care urmează să le aibă fiecare dintre participanţi. Cu acelaşi prilej, inculpatul A.G.V. a aflat că ţinta este numitul C.C.C., despre care aveau date că ar purta asupra sa ori ar rula zilnic suma de aproximativ 300.000 euro, precum şi amănunte privind zona în care locuia victima.
Numitul C.C.C. desfăşura activităţi comerciale de schimb valutar, în sfera schimbului legal de valută, fiind unul din administratorii SC C.C.E. SRL Suceava, societate ce deţinea mai multe puncte de schimb valutar, unul fiind amplasat la parterul blocului de pe strada M.V. din Municipiul Suceava şi era cunoscut în judeţ ca unul dintre cei mai prosperi oameni de afaceri. Începând cu luna noiembrie 2008, victima C.C.C. s-a mutat împreună cu familia într-un imobil situat în Municipiul Suceava, strada G.B.
Inculpaţii P.F.D. şi L.C. şi-au asumat ca principale sarcini supravegherea victimei, a domiciliului acesteia şi a punctului de lucru reprezentat de casa de schimb valutar situată pe strada M.V.
Inculpatul C.V.I. şi-a asumat rolul de a supraveghea imobilul în care locuia victima, parcarea din spatele acestuia precum şi cele două căi principale de acces spre imobilul AA, pe care le accesa victima C.C.C. atunci când pleca sau venea la domiciliu. În cadrul activităţii infracţionale, inculpatul C.V.I. urma să primească de la inculpaţii P.F.D. şi L.C. semnalul plecării victimei, avea misiunea de a supraveghea parcarea şi cele două căi de acces denumite de inculpaţi traseul nr. 1 şi traseul nr. 2 şi de a transmite executanţilor - inculpaţii S.I.I. şi A.G.V. toate datele şi indiciile în vederea executării agresiunii.
Inculpaţii S.I.I. şi A.G.V. şi-au asumat rolul de executanţi efectivi ai agresiunii asupra victimei C.C.C. şi deposedării acesteia de sumele de bani pe care le avea asupra sa.
Inculpatul N.A. şi-a asumat rolul de a evacua pe principalii executanţi ai agresiunii, respectiv inculpaţii S.I.I. şi A.G.V., din perimetrul comiterii faptei, imediat după deposedarea victimei de suma de bani.
În intervalul 01 iulie - 16 iulie 2009 inculpaţii au desfăşurat activităţi de supraveghere în vederea cunoaşterii în amănunt a programului zilnic al victimei şi a traseelor parcurse de aceasta.
În intervalul 17 iulie 2009 - dimineaţa zilei de 20 iulie 2009, după ce a fost stabilit traseul pe care îl parcurgea victima în cadrul programului zilnic, cei şase inculpaţi au luat decizia executării agresiunii fizice asupra victimei cu scopul deposedării de sumele în lei şi valută pe care le-ar fi avut asupra sa.
Prima tentativă a avut loc în după amiaza zilei de 17 iulie 2009, când victima C.C.C. a intrat în scara blocului în care locuia, până ca inculpaţii S.I.I. şi A.G.V. să apuce să-şi ocupe locurile prestabilite şi să acţioneze, întrucât nu au găsit la timp obiectele contondente plasate anterior în gardul viu.
Întrucât demersul infracţional nu a putut fi îndeplinit, cei şase inculpaţi au planificat executarea activităţii infracţionale pentru data de 18 iulie 2009 dimineaţa şi ulterior după amiaza, însă dimineaţa, victima a ieşit din scara blocului însoţit de o femeie, motiv pentru care executanţii au hotărât să nu acţioneze, iar după amiaza, datorită împrejurărilor, din nou rezoluţia infracţională nu a putut fi concretizată.
În dimineaţa zilei de 20 iulie 2009 inculpaţii s-au repoziţionat în preajma imobilului în care locuia victima, însă situaţia din teren a condus iar la amânarea faptei pentru după amiaza zilei de 20 iulie 2009.
Astfel, în după amiaza zilei de 20 iulie 2009, începând cu orele 17:35 inculpaţii au reluat supravegherea victimei, poziţionându-se în locaţiile stabilite, iar la orele 19:12, inculpatul P.F.D. i-a comunicat telefonic inculpatului C.V.I. faptul că victima a plecat de la punctul de schimb valutar, aspect ce a fost transmis mai departe inculpaţilor S.I.I. şi A.G.V., ce aveau rolul de a executa victima. Inculpatul S.I.I. s-a deplasat la colţul gardului viu, lângă un stâlp de iluminat public, a luat din gardul viu un obiect contondent, respectiv o bâtă (dinainte ascuns) şi a aşteptat momentul apariţiei victimei. În acest timp, inculpatul A.G.V. s-a plasat la rândul său pe alee, la o distanţă de 4 - 5 paşi în spatele inculpatului S.I.I., în dreptul gardului viu, încercând să observe momentul apariţiei părţii vătămate pe traseul nr. 2. În momentul sosirii victimei, inculpatul S.I.I. i-a aplicat acesteia două lovituri în cap, din partea laterală dreapta, cu un corp contondent fără muchie, respectiv o bâtă de baseball, victima fiind în poziţie ortostatică în momentul lovirii, după care a luat geanta pe care victima o avea asupra sa. Imediat după săvârşirea faptei, inculpaţii S. şi A. au fugit pe lângă blocul victimei, aleea pietonală a blocului de pe strada M.V., până în parcarea de pe strada A.N., unde au fost preluaţi în autoturismul marca R., aparţinând inculpatului N.A. În continuare, s-au deplasat pe strada L.I.E., au ieşit pe strada M., pe şoseaua de lângă C.S., spre comuna I., unde la un moment dat au părăsit carosabilul şi au parcat în apropierea cimitirului C.N.
În acelaşi timp, inculpaţii P., L. şi C. s-au deplasat cu autoturismul primului pe strada N.B., prin faţa sediului Băncii T., după care pe strada Ş.M., prin faţa sediului B.C.R., continuându-şi deplasarea pe strada V.B. prin faţa sediului Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava (aceste aspecte au fost suprinse pe camerele de luat vederi ale tuturor celor trei instituţii înainte amintite, în intervalul orar 19:24 - 19:28 ale zilei de 20 iulie 2009). Cei trei coinculpaţi au ieşit din Municipiul Suceava şi şi-au continuat deplasarea spre comuna I., pe strada I.C., întâlnindu-se cu ceilalţi coinculpaţi din direcţia opusă, în zona cimitirului C.N. din comuna I.
După ce au discutat în acel loc, inculpaţii şi-au continuat deplasarea pe un drum agricol, pe direcţia comunei B., în zona releelor GSM, unde au trecut la împărţirea produsului infracţiunii. Întrucât în zonă şi-au făcut apariţia persoane necunoscute într-un atelaj hipo, cei şase coinculpaţi au părăsit locul iniţial de împărţire a banilor, deplasându-se spre comuna B., pe acelaşi drum agricol până în dreptul unei parcele necultivate situată pe partea dreaptă a direcţiei de deplasare între două parcele cultivate cu porumb. La mijlocul parcelei în discuţie, cei şase au continuat împărţirea sumelor de bani sustrase prin violenţă de la victima C.C.C., după care au trecut la incendierea genţii în care se aflau acei bani şi a unor obiecte de îmbrăcăminte aparţinând inculpatului S.I.
Cu ocazia activităţii de conducere în teren a inculpatului A.G.V., în locaţiile accesate după comiterea faptei, unde cei şase inculpaţi s-au întâlnit în vederea împărţirii sumelor de bani sustrase de la C.C.C., au fost identificate parte din bunuri ce au aparţinut acestuia, respectiv banderole elastice - obiecte identice cu cele găsite la imobilele percheziţionate în prezenta cauză, banderole din hârtie inscripţionate cu sigla B., obiecte identice cu cele găsite la imobilele percheziţionate în prezenta cauză, 3 chei metalice, care în urma experimetului judiciar au condus la stabilirea faptului că asigurau accesul la punctul de lucru situat în cartierul B., în incinta librăriei S.L. De asemenea, cu aceeaşi ocazie a fost găsită incinerată geanta de mână de culoare albastră marca „L."; care aparţinuse victimei.
Urmare a agresiunii suferite, victima a fost internată la data de 20 iulie 2009 la orele 22:31, cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral mediu GCS 11, hematon extradural şi plagă cranio-durală, fractură complexă parieto-frontală dreaptă iradiată în baza craniului, contuzie homoragică temporală dreapta, edem cerebral difuz, hemoragie subarahnoidială (agresiune), prezentând la internare traumatism cranio-cerebral cu sindrom confuzional şi plagă epicraniană.
Victima C.C.C. a decedat în ziua de 07 august 2009, la secţia de terapie intensivă a Spitalului Judeţean „S.I.N."; Suceava.
Conform raportului de necropsie din 17 septembrie 2009 a Serviciului de Medicină Legală Suceava, moartea victimei a fost violentă, leziunile cranio-cerebrale suferite la data de 20 iulie 2009 au fost sigur şi direct mortale şi au legătură directă de cauzalitate cu decesul. Ea este consecinţa unei fracturi cominutive şi eschiloase decalotă craniană cu iradieri la baza craniului unei hemoragii subaranoidiene difuze şi a unui hematon extradural operat. Concondanţa dintre leziunile epicrainene ale osului şi hematomului extradural duc la concluzia unei lovituri active produse de către o altă persoană din partea dreaptă a victimei, lovitură aplicată cu o forţă extremă cu un corp contondent fără muchie, victima fiind în poziţie ortostatică. Infiltratul fasci-endotoracice stângi poate fi urmarea unei căderi pe o suprafaţă dură.
Din probele aflate la dosarul cauzei, respectiv interceptări telefonice, depoziţii de martori coroborate cu declaraţiile inculpatului A.G.V., instanţa de fond, a constatat că încadrarea juridică corectă este cea indicată în actul de sesizare a instanţei, respectiv tâlhărie în formă agravată prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nu a reţinut că activitatea infracţională desfăşurată în perioada 17 iulie 2009 - dimineaţa zilei de 20 iulie 2009 reprezintă activităţi specifice premeditării, ci că acestea constituie acte de tentativă la tâlhărie asupra victimei C.C.C.
Cu privire la forma participaţiei penale a inculpatului A.G.V., instanţa de fond a reţinut că, în cauza de faţă, acesta a exercitat în cadrul participării la activitatea infracţională ce a avut ca rezultat imediat deposedarea victimei de o sumă mare de bani, precum şi ca rezultat praeterintenţionat suprimarea vieţii acesteia, activităţi specifice autorului infracţiunii de tâlhărie şi nu a complicelui.
Analizată fiind cauza din perspectiva incidenţei art. 3201 C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut că în procesul penal pendinte instanţa de fond a regăsit toate condiţiile de procedibilitate impuse de art. 3201 C. proc. pen., pentru ca acest art. să-şi producă efectul de drept substanţial referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracţiunile pentru care inculpatul A.G.V. a fost trimis în judecată.
A constatat instanţa de fond că în drept, fapta inculpatului A.G.V., constând în aceea că în după-amiaza zilei de 20 iulie 2009, împreună cu inculpaţii P.F.D., L.C., N.A., C.V.I. şi S.I.I., prin întrebuinţarea de acte de violenţă, a deposedat-o pe partea vătămată C.C.C. de o sumă importantă de bani, iar leziunile suferite de partea vătămată ca urmare a agresiunii exercitate asupra sa au condus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen.
Cum textul de lege care reglementează regimul sancţionator al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului prevede, în mod expres, interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), instanţa a aplicat acestuia şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
De asemenea, faţă de probele arătate coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, Tribunalul a constatat că în drept, faptele inculpatului A.G.V., de a deţine, fără drept, materii explozive, respectiv 3 cartuşe, din care două cu gaz şi unul cu bilă de cauciuc, calibru 9 mm, explozibil plastic, un fitil constituit dintr-un material pirotehnic, care constituie material de iniţiere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului materiilor explozive prev. de art. 280 alin. (1) şi (3) C. pen.
Fapta inculpatului A.G.V., constând în aceea că în cursul anului 2008 a introdus în ţară, fără drept, materiale explozibile, materiale de iniţiere, procurate din Franţa, pe care apoi le-a deţinut la domiciliul său din satul A., comuna A., judeţul Suceava, fiind găsite de organele de urmărire penală cu prilejul efectuării percheziţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006.
Având în vedere că infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, tâlhărie, nerespectare a regimului materiilor explozive şi contrabandă calificată au fost săvârşite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanţa de fond, în temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul A.G.V. urmând să execute în final pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
Instanţa de fond a reţinut că pedeapsa aplicată trebuie să reflecte un echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât şi al cuantumului şi modalităţii de executare şi să nu arate în nici un caz un efect intimidant, datorită severităţii excesive sau un efect indulgent, urmare a unei clemenţe abuzive, nemăsurate, astfel că, cea care a fost stabilită, este de natură a realiza funcţia prevăzută de legiuitor. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte faptele penale săvârşite, cât şi în ce priveşte comportamentul inculpatului. Ca atare, a apreciat Tribunalul, cuantumul acesteia şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât să conducă la reeducarea inculpatului, iar acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
Instanţa de fond nu a aplicat circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului A.G.V. considerând că, raportat la gravitatea sporită a faptelor săvârşite, natura infracţiunilor, modalitatea în care au fost comise şi urmările produse, nu se impune reţinerea lor. Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanţe atenuante este atributul instanţei de judecată şi deci, lăsată la aprecierea acesteia, fiind de evidenţiat că, deşi este posibil să fie în prezenţa unora din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală, nu este obligată să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, ci urmează a le aprecia în raport cu criteriile anterior enunţate, spre a decide dacă au caracter atenuant sau nu.
Instanţa de fond în conformitate cu disp. art. 13 din Legea nr. 39/2003 privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate"; raportat la art. 118 lit. b) şi e) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.G.V., a bunurilor dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală şi a bunurilor care au fost folosite la săvârşirea infracţiunilor. De asemenea, în temeiul disp. art. 118 lit. e) şi f) C. pen., Tribunalul a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.G.V., a bunurilor care au fost dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.
A disjuns latura penală a cauzei în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii P.F.D., L.C., C.V.I., S.I.I. şi N.A., precum şi latura civilă a cauzei, care formează obiectul unui nou dosar şi vor urma procedura de drept comun.
Împotriva sentinţei penale nr. 133 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului Suceava au declarat apel inculpatul A.G.V. şi părţile civile C.D.C. şi SC C.C.E. SRL Suceava care au criticat-o ca nelegală şi netemeinică pentru motivele invocate în scris.
Părţile civile au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Au invocat excepţia nulităţii sentinţei penale pronunţată de către prima instanţă şi a încheierii din 19 septembrie 2011 a aceleiaşi instanţe, considerând că prima instanţă a încălcat prevederile art. 3201 alin. (6) C. proc. pen. în sensul că la termenul din 19 septembrie 2011, după punerea în discuţie a încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., fără a declara terminată cercetarea judecătorească, Tribunalul nu a dat cuvântul pe fond procurorului, părţilor civile şi nici inculpatului, arătând că o astfel de încălcare a drepturilor procesuale ale părţilor trebuie să fie sancţionată cu nulitatea prev. de art. 197 alin. (4) rap. la art. 197 alin. (1) C. proc. pen.
Pe fondul cauzei, au considerat că încadrarea juridică a faptei reţinută în actul de sesizare a instanţei este greşită şi că faptele comise de către inculpat întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de tâlhărie realizată în formă calificată, în timpul nopţii, într-un loc public şi de către două sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a) C. pen. şi a complicităţii la infracţiunea de omor calificat cu premeditare şi deosebit de grav, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 174, art. 175 lit. a) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen., ambele în concurs real şi nu a infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen. şi că inculpaţii au săvârşit infracţiunea în formă continuată, prev. de disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Au mai susţinut că în mod greşit s-a dispus confiscarea sumelor de bani ce au fost găsite asupra inculpatului, în baza disp. art. 118 lit. e) C. pen.
Inculpatul a susţinut că, în mod greşit instanţa de fond a respins ca nefondată cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute din infracţiunea de tâlhărie cu consecinţe deosebit de grave în infracţiunea de complicitate la tâlhărie, că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind infracţiunea continuată şi a solicitat, în baza disp. art. 334 şi 3201 alin. (6) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei şi condamnarea pentru fapta de tâlhărie în condiţiile mai sus precizate, cu înlăturarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Un al doilea motiv de apel a fost faptul că pedepsele aplicate pentru cele 4 infracţiuni reţinute în sarcina acestuia au fost greşit individualizate şi cuantumul acestora este prea mare. A mai solicitat să se reţină circumstanţa legală prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, circumstanţă care trebuie avută în vedere la individualizarea pedepsei pentru fiecare faptă săvârşită. A mai solicitat şi reţinerea circumstanţei prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi reindividualizarea pedepsei prin reţinea circumstanţelor atenuante şi redozarea cuantumului pedepselor sub minimul special. A mai susţinut că în mod nelegal instanţa de fond a dispus confiscarea sumelor de bani ridicate şi se impune înlăturarea acestei măsuri din sentinţa apelată.
Prin decizia penală nr. 112 din 29 decembrie 2011 Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de inculpatul A.G.V. şi de părţile civile C.D.C. şi SC C.C.E. SRL Suceava, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare:
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţia de respingere a cererii formulate de inculpatul A.G.V., privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei, din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen.
A descontopit şi a repus în individualitatea lor pedepsele principale aplicate inculpatului A.G.V. prin sentinţa penală apelată, ce au fost contopite în pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare.
A schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului apelant A.G.V. prin actul de sesizare a instanţei, din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen.
În temeiul disp. art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (în loc de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)) a condamnat pe inculpatul A.G.V. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie, la pedeapsa principală de 10 ani închisoare (în loc de 12 ani închisoare) şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară (în loc de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară).
În temeiul disp. art. 7 alin. (1) cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate"; raportat la art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (în loc de în temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate"; raportat la art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)), a condamnat pe inculpatul A.G.V., pentru săvârşirea infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat"; la pedeapsa principală de 3 ani închisoare (în loc de 6 ani închisoare) şi 2 ani (în loc de 4 ani) interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul A.G.V. urmând să execute în final pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a Il-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
A dedus în continuare din pedeapsa principală aplicată inculpatului apelant A.G.V. perioada arestării preventive a acestuia, de la data de 26 septembrie 2011 la zi, măsură pe care a menţinut-o.
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţia de confiscare specială, în temeiul disp. art. 13 din Legea nr. 39/2003, de la inculpatul A.G.V., a sumelor de 2.000 dolari SUA, 1.400 euro şi 18.339,85 RON, sume de bani care au fost ridicate de la inculpatul A.G.V. cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 30 iulie 2009 şi cu privire la care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător prin consemnarea acestora la Banca C. - Sucursala S. pe seama şi la dispoziţia D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare deciziei.
A constatat instanţa de apel că apelul inculpatului este întemeiat sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei de tâlhărie în sensul că este complice şi nu autor la această infracţiune, că în mod greşit au fost reţinute prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi că în mod nelegal s-au dispus confiscarea sumelor de bani ce au fost găsite la domiciliul inculpatului, precum şi sub aspectul obligativităţii că faţă de infracţiunea de constituire grup prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 să fie reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.
Cu privire la apelurile declarate de cele două părţi civile s-a constatat că sunt întemeiate doar sub aspectul nelegalei confiscări a sumelor de bani şi a greşitei reţineri în încadrarea juridică a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la infracţiunea de tâlhărie.
S-a reţinut că potrivit art. 24 C. pen., autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Orice faptă, în principiu, poate fi eventual săvârşită, în mod nemijlocit de către mai multe persoane. Toate aceste persoane care şi-au dat nemijlocit contribuţia la săvârşirea faptei sunt autori ai acelei fapte şi între ei au calitatea de coautori. Fiecare coautor fiind de fapt un autor, poziţia sa juridică este identică cu cea stabilită de lege pentru autor şi de aceea nu a fost nevoie ca în lege să se prevadă în mod special, situaţia de coautori, şi nici să se folosească acest termen.
Potrivit art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), de regulă complice este persoana care cu intenţie înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Contribuţia complicelui la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală, spre deosebire de contribuţia autorului faptei, este o contribuţie indirectă. Pe când autorul efectuează acte de executare care realizează în mod nemijlocit, materialitatea faptei (în ipoteza infracţiunii complexe de tâlhărie, fie acte de sustragere, fie de violenţă, ori acelaşi autor le execută pe ambele), complicele efectuează acte de sprijinire a activităţii autorului. Aşadar, complicele nu realizează fapta în mod nemijlocit (nu sustrage bunul, nu execută acte de violenţă) ci sprijină, înlesneşte, ajută realizarea acesteia de către autor. Practica şi doctrina au consacrat mai multe tipuri de complicităţi. Complicitatea materială include, printre altele, procurarea mijloacelor care au servit la săvârşirea faptei de către autor; punerea la dispoziţie a banilor necesari pentru achiziţionarea acelor mijloace; efectuarea de acte pentru înlăturarea obstacolelor materiale în vederea săvârşirii faptei, etc. Complicitatea imaterială (morală) poate presupune, printre altele, şi întărirea sau întreţinerea hotărârii autorului de a comite fapta; darea de sfaturi sau instrucţiuni; procurarea de informaţii necesare pentru orientarea autorului sau pentru luarea de precauţiuni; a sta la pândă; etc. Ori în speţă, chiar instanţa de fond a reţinut că actele de executare specifice infracţiunii de tâlhărie, respectiv lovirea victimei, sustragerea bunurilor, au fost executate doar de inculpatul S.I.I., nu şi de inculpatul A.G.V. Inculpatului A. i se impută ca acte de autorat faptul că a supravegheat zona din preajma locuinţei victimei, că la data critică s-a plasat pe alee la 4-5 paşi în spatele coinculpatului S.I.I., că apelantul este cel ce l-a anunţat pe inculpatul S. că vine victima şi i-a indicat traseul.
A reţinut instanţa de apel că potrivit celor anterior menţionate, toate aceste acte nu pot fi calificate ca fiind „acte de executare"; specifice infracţiunii de tâlhărie aşa cum cere legea în cazul autorului, ci sunt acte de înlesnire, de ajutorare, fiind specifice complicităţii materiale şi morale (a stat la pândă, a oferit informaţiile necesare, a însoţit autorul şi stând la 4-5 paşi în urma acestuia i-a întărit hotărârea de a comite fapta; prin anunţarea traseului pe care victima se apropie a oferit de asemenea informaţiile necesare).
Într-un astfel de context, fără a executa niciunul dintre actele specifice laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie, doar aspectul că inculpatul A. urma să ia bunul victimei, lucru pe care însă nu l-a făcut, nu-i poate conferi acestuia calitatea de autor.
În ceea ce priveşte prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) referitoare la infracţiunea de tâlhărie, a constatat instanţa de apel că referitor la infracţiunea complexă de tâlhărie, actele preparatorii, fie la acţiunea principală - de furt (ca exemplu: asigurarea mijloacelor pentru a se afla la timp la locul unde se va săvârşi furtul, starea de pândă, etc), fie la acţiunea adiacentă de întrebuinţare de violenţe, ameninţări, etc. (de exemplu procurarea de arme, etc), nu sunt incriminate de lege şi nu sunt o formă pedepsibilă a infracţiunii de tâlhărie. În cazul în care s-a trecut însă la acte de executare, actele preparatorii în măsura în care vor contribui la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, se vor îngloba în activitatea infracţională fie a autorului (atunci când tot el a executat actele preparatorii), sau vor deveni acte de complicitate anterioară când vor fi fost efectuate de alţi participanţi decât autorul.
A mai reţinut că pentru a exista tentativă la tâlhărie, întreruperea sau neizbutirea trebuie să cuprindă executarea în complexul ei, atât a acţiunii principale - de sustragere, cât şi pe cea adiacentă - de violenţe, etc. Ca urmare, poziţionarea inculpaţilor la locurile stabilite în aşteptarea momentului prielnic, plasarea unor obiecte contondente în gardul viu, punerea pe cap a unor cagule pentru a-şi ascunde identitatea, acte pe care prima instanţă le-a considerat tentative la infracţiunea de tâlhărie, nu sunt altceva decât acte preparatorii (plasarea mijloacelor la locul şi timpul potrivit pentru a se asigura comiterea faptei, procurarea de obiecte contondente, starea la pândă) şi nu sunt incriminate de lege. Drept consecinţă, ele nu pot fi considerate tentative la infracţiunea de tâlhărie şi nu pot avea drept consecinţă aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - acţiuni sau inacţiuni săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
De altfel, tentativa la tâlhărie se pedepseşte, iar în speţă nu s-a dovedit comiterea multor tentative la infracţiunea de tâlhărie, nefiind justificată reţinerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) referitoare la infracţiunea de tâlhărie. Inculpatul A.G.V. a recunoscut în totalitate comiterea faptelor şi a solicitat primei instanţe aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., acesta fiind trimis în judecată şi condamnat şi pentru săvârşirea infracţiunii de constituire grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
A mai reţinut că potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care în cursul urmăririi penale sau al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri au unui grup infracţional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Analizând lucrările dosarului, instanţa de apel a constatat că prin atitudinea sa procesuală, inculpatul a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi membri ai grupului infracţional organizat. Prin declaraţiile date, a recunoscut comiterea faptelor indicând contribuţia celorlalţi participanţi, cu ocazia activităţii de conducere în teren acesta a indicat locaţiile accesate după comiterea faptei, locuri unde organele de cercetare au găsit diverse bunuri ale victimei contribuind în mod hotărâtor la identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi membri ai grupului.
A constatat că în cauză sunt întrunite condiţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi având în vedere că din conţinutul acestui text de lege rezultă că reţinerea acestui beneficiu nu este o facultate ci o obligaţie pentru instanţă, că acordarea lui nu este condiţionată de reţinerea şi în rechizitoriu, instanţa de apel, referitor la infracţiunea de constituire grup infracţional, a reţinut şi a dat eficienţă cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.
A mai reţinut că pentru a proceda la confiscarea sumelor de 2.000 dolari SUA, 1.400 euro şi 18.339 RON de la apelant, Tribunalul Suceava s-a raportat la prevederile art. 13 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 118 lit. b) şi e) C. pen., motivând că sunt bunuri dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite în orice mod la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului. Potrivit lit. e) din acelaşi text de lege, mai pot fi confiscate bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
A constatat că în cauză, sumele respective nu au fost folosite la săvârşirea vreunei infracţiuni, şi chiar dacă au fost dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, din moment ce părţile vătămate s-au constituit părţi civile, ele servesc la despăgubirea acestora, astfel încât nu pot face obiectul confiscării speciale.
Referitor la apelurile declarate de cele două părţi civile, s-a constatat că la termenul de judecată din 19 septembrie 2011, prima instanţă a pus din nou în discuţie cererea inculpatului A.G.V. de a fi judecat conform procedurii instituite de art. 3201 C. proc. pen., precum şi cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de acest inculpat şi de către părţile civile. Cu privire la aceste aspecte s-a acordat cuvântul tuturor părţilor cât şi procurorului, astfel încât acestea şi-au exercitat drepturile procesuale. Mai mult, respectând dreptul la apărare şi potrivit prevederilor art. 334 C. proc. pen., prin încheierea din 19 septembrie 2011, instanţa de fond a amânat pronunţarea asupra acestor cereri pentru data de 26 septembrie 2011, când le-a soluţionat odată cu fondul cauzei. În aceste împrejurări, critica părţilor civile că încheierea şi sentinţa apelată sunt lovite de nulitate conform art. 197 alin. (4) rap. la art. 197 alin. (1) C. proc. pen. deoarece s-au încălcat drepturile procesuale ale părţilor, că nu s-a dat cuvântul procurorului şi părţilor cu privire la aceste cereri, că nu s-a declarat terminată cercetarea judecătorească, nu este justificată şi nu poate duce la desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a mai reţinut că tâlhăria urmată de moartea victimei se caracterizează sub aspect subiectiv că se comite cu praeterintenţie. Făptuitorul acţionează cu intenţie în ce priveşte deposedarea victimei de bunuri prin violenţă, dar rezultatul mai grav, respectiv moartea, se produce din culpă, depăşind intenţia.
Pentru existenţa infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. - omor comis pentru a săvârşi o tâlhărie, este necesar ca făptuitorul să acţioneze cu intenţie.
Analizând împrejurările şi condiţiile în care a fost săvârşită fapta, instanţa de apel a constatat că nu există date sau indicii din care să rezulte că între coinculpaţi a existat o înţelegere cu privire la posibilitatea uciderii victimei în scopul deposedării acesteia de suma de bani pe care o avea asupra sa.
Probele dosarului, interceptările telefonice, declaraţiile de martori, declaraţiile inculpatului A.G.V. scot în evidenţă că în perioada premergătoare comiterii tâlhăriei, inculpaţii se fereau să fie văzuţi de partea vătămată tocmai ca ulterior să nu fie recunoscuţi de către aceasta. Apoi aceştia au folosit cagule, aspecte care sugerează ideea că nu au intenţionat să ucidă victima ci doar să o deposedeze prin violenţă de sumele de bani pe care le purta zilnic la ea. Inculpatul A.G.V. a acţionat (a ajutat, înlesnit) cu intenţie directă pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie. Rezultatul mai grav cauzat, respectiv moartea victimei, s-a datorat acţiunii inculpatului S.I.I. Urmarea imediată (moartea victimei) nu a fost urmărită sau acceptată, cel puţin de către inculpatul A., deşi trebuia şi putea fi prevăzută, astfel că în cauză trebuie reţinută culpa.
În contextul celor anterior precizate, s-a constatat că nu se poate da curs cererii părţilor civile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A., fiind lipsite de pertinenţă şi criticile referitoare la obligativitatea expertizei psihiatrice şi inaplicabilitatea disp. art. 3201 C. proc. pen.
Referitor la celelalte motive invocate în apelul declarat de inculpatul A.G.V., respectiv cu privire la reţinerea circumstanţelor atenuante facultative prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., instanţa de apel a apreciat că sunt neîntemeiate. Reţinerea circumstanţelor atenuante facultative nu sunt obligatorii ci sunt facultative pentru instanţă, iar raportat la modul de comitere a faptei, numărul mare de participanţi, urmările grave cauzate ce au dus la decesul victimei, sumele mari sustrase, reţinerea de circumstanţe atenuante facultative nu se justifică.
Pe de altă parte, având în vedere criticile întemeiate ale inculpatului apelant referitoare la greşita încadrare juridică [că este complice la tâlhărie şi nu autor, că în mod greşit s-au reţinut prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)], obligativitatea reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 referitoare la infracţiunea de constituire grup infracţional organizat, s-a apreciat că respectivele modificări ale sentinţei trebuie să aibă şi efecte juridice sub aspectul individualizării pedepsei.
Ca urmare, ţinând cont şi de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de apel a procedat la o nouă reindividualizare a pedepselor, urmând ca în final pedeapsa rezultantă să fie de 10 (zece) ani închisoare (în loc de 12 ani).
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, părţile civile C.D.C. şi SC C.C.E. SRL Suceava şi inculpatul A.G.V.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen.
Cu privire la pct. 17 a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului în infracţiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen., deoarece în cauză nu este vorba despre participarea inculpatului în calitate de complice la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi nici nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legiuitor în art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Infracţiunea de tâlhărie a fost săvârşită în formă continuată intrând şi actele materiale săvârşite în perioada 17 - 22 iulie 2008 iar inculpatul a fost autor şi nu complice.
A precizat că au fost reţinute patru acte materiale şi în mod greşit instanţa de apel a apreciat că inculpatul A.G.V. ar fi participat la săvârşirea infracţiunii în calitate de complice, în fapt fiind vorba despre un coautorat atipic.
Cu privire la pct. 14 a susţinut că, raportat la faptele săvârşite, prima instanţă a analizat corespunzător dispoziţiile prev. de art. 3201 C. proc. pen. după care cele prev. de art. 13, art. 72 şi art. 52 C. pen.
Instanţa de control judiciar a reţinut disp. art. 9 din Legea nr. 39/2003 în ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie, însă nu a motivat şi nu a explicat modalitatea de calcul pentru fiecare dintre cele două infracţiuni.
Părţile civile au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9, pct. 17 C. proc. pen.
Cu privire la pct. 17 au susţinut că este greşită încadrarea juridică a faptei în raport de situaţia de fapt, având în vedere că fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de tâlhărie realizată în formă calificată în timpul nopţii, într-un loc public, de două sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a) C. pen. şi complicitate la infracţiunea de omor calificat prin premeditare şi deosebit de grav, în scopul comiterii unei tâlhării urmată de săvârşirea tâlhăriei, prev. de art. 26 rap. la art. 174, 175 lit. a), 176 lit. d) C. pen.
Au solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a) C. pen. şi complicitate la infracţiunea de omor calificat prin premeditare şi deosebit de grav, în scopul comiterii unei tâlhării urmată de săvârşirea tâlhăriei, prev. de art. 26 rap. la art. 174, 175 lit. a), 176 lit. d) C. pen.
Cu privire la pct. 9 Teza a II-a, a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale şi invocă disp. art. 197 alin. (4) C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei pentru reluarea procedurii. A mai susţinut că motivele din considerentele deciziei sunt contrazise de dispozitiv.
Inculpatul A.G.V. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., arătând că instanţa de apel a individualizat greşit pedepsele aplicate pentru cele patru infracţiuni. A susţinut că motivul invocat vizează cuantumul pedepsei aplicate, arătând că instanţa a reţinut disp. art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi a aplicat dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) însă, în mod nejustificat nu a reţinut şi pentru celelalte trei infracţiuni reţinute în sarcina sa.
A solicitat reindividualizarea pedepsei şi reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., arătând că nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră şi a colaborat cu organele de urmărire penală.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Suceava, de părţile civile C.D.C. şi SC C.C.E. SRL Suceava şi de inculpatul A.G.V., dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi Cod, Înalta Curte constată următoarele:
Cu privire la recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, de părţile civile C.D.C. şi SC C.C.E. SRL Suceava, întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt întemeiate în ceea ce priveşte greşita schimbare a încadrării juridice, de către instanţa de apel, a faptelor reţinute în sarcina inculpatului în infracţiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen.
Astfel, din actele dosarului rezultă că inculpaţi au desfăşurat o acţiune comună, fiecare având contribuţie determinantă la consumarea infracţiunii. Acţiunile fiecărui inculpat au fost completate de acţiunile celorlalţi inculpaţi toate convergând către acelaşi rezultat, respectiv săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, fiecare având un rol bine stabilit.
Din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată coroborate cu declaraţiile de recunoaştere a inculpatului A.G.V. rezultă inculpaţii au executat împreună, au colaborat la executarea infracţiunii.
Inculpatul A.G.V. a supravegheat în perioada 16 - 20 iulie 2009 zona din preajma locuinţei victimei, iar la data respectivă s-a plasat pe alee, la o distanţă mică în spatele coinculpatului S.I.I., în dreptul gardului viu de lângă blocul în care locuia victima, încercând să observe momentul apariţiei acesteia din urmă, acesta fiind cel care l-a anunţat pe coinculpatul S.I.I. că soseşte victima, indicându-i totodată şi traseul parcurs de aceasta.
Potrivit planului infracţional stabilit anterior de coinculpaţi, care nu a fost respectat întocmai, inculpatul A.G.V. avea sarcina deposedării victimei de geanta cu bani, însă datorită împrejurărilor rezoluţia infracţională s-a concretizat în alt mod, astfel că tot coinculpatul S.I.I. a fost acela care a acţionat în sensul arătat.
De asemenea, inculpatul A.G.V. a fugit de la locul săvârşirii faptei şi ulterior a procedat la împărţirea sumelor de bani sustrase prin violenţă de la victimă şi la incendierea genţii în care se aflau acei bani şi a unor obiecte de îmbrăcăminte aparţinând inculpatului S.I., pentru a ascunde urmele infracţiunii.
Totodată, în declaraţia dată la instanţa de fond inculpatul precizează a fost dus cu maşina de către N.A. pentru a vedea când victima vine acasă „eu i-am spus vezi că victima vine pe aici (...) am auzit două lovituri şi am văzut o persoană jos (...) în acel moment am alergat la maşină unde ne aştepta N.A. (...) am avut intenţia de a săvârşi fapta la o dată anterioară faptei, însă victima nu a venit pe traseul nr. 2, aşa cum ne aşteptam (...) inculpatul L.C. ne-a spus ce avem de făcut fiecare, mie spunându-mi că va trebui să primesc telefon de la C.V. (...) am avut intenţia să săvârşim fapta cu 2-3 zile înainte de data de 20 iulie anul curent (...) într-adevăr era vorba că iau eu geanta (...), însă evenimentul s-a întâmplat foarte repede şi inculpatul S. luase deja geanta (...) scopul lovirii victimei era deposedarea de geantă";. Astfel, activitatea desfăşurată de inculpatul A.G.V. îmbracă forma intenţiei directe pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, iar urmarea imediată, respectiv moartea victimei C.C. nu a fost urmărită.
Astfel, moartea victimei C.C.C. a fost praeterintenţionată, întrucât s-a produs prin depăşirea intenţiei inculpaţilor, dar le este imputabilă acestora ca rezultat la culpei lor.
Esenţial în încadrarea juridică a faptelor inculpatului A.G.V. este forma şi modalitatea de vinovăţie cu care s-a acţionat. Forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii rezultă din materialitate actului, aspecte ce au fost avute în vedere de instanţa de fond în stabilirea corectă a încadrării juridice a faptei.
În mod corect a constatat instanţa de fond că nu este nevoie ca fiecare participant să fi comis neapărat o activitate materială care să acopere în întregime latura obiectivă a infracţiunii, întrucât actele coautorilor se completează reciproc, în cadrul activităţii materiale indivizibile de săvârşire a faptei penale şi că la infracţiunile complexe, cum este cazul tâlhăriei, legătura subiectivă este de asemenea determinantă pentru existenţa coautoratului. În lipsa acesteia nu se realizează coautoratul, deşi a avut loc cooperarea materială. În cauza de faţă, legătura subiectivă între coautori a intervenit înaintea punerii în executare a acţiunii, în momentul când coinculpaţii au hotărât să deposedeze partea vătămată de o sumă importantă de bani şi au executat în comun acţiunea.
Actele de coautorat sunt acte de executare a infracţiunii, ele nu cuprind numai actele ce aparţin în mod strict activităţii încriminate, ci şi toate acele acte care apar indispensabile realizării infracţiunii. Activităţile coautorilor de executare nemijlocită a infracţiunii nu trebuie să fie identice ci să se completeze într-o activitate unică. Astfel, cum este cazul şi în speţă, coautoratul se poate realiza prin acte de executare diferite, corespunzător acţiunilor ce constituie elementul material al laturii obiective al infracţiunii de tâlhărie, care este o infracţiune complexă.
Actele de complicitate nu realizează, acţiunea constitutivă a infracţiunii fiind o formă secundară, accesorie, de participaţie, concretizată în simple acte de înlesnire, ajutor sau promisiune, ori în speţă, aşa cum rezultă din materialul probator administrat inculpaţii au hotărât să deposedeze victima de o sumă de bani importantă şi au executat în comun activitatea, inculpaţii având un plan infracţional anterior stabilit.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 C. pen. tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de săvârşire a infracţiunii, executarea care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul, iar din probatoriul administrat rezultă cu certitudine că inculpaţii au desfăşurat acte preparatorii în calitate de coautori, aceştia au desfăşurat o acţiune comună, dar fiecare avea o contribuţie determinată la consumarea infracţiunii.
În mod greşit au fost aplicate prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) referitoare la infracţiunea de tâlhărie de către instanţa de apel, întrucât aşa cum rezultă din convorbirile telefonice purtate de către inculpaţi aceştia au desfăşurat acte preparatorii, iar la data de 17 iulie 2009 au trecut la punerea în aplicare a hotărârii infracţionale, respectiv la executarea infracţiunii de tâlhărie. Cele patru tentative la infracţiunea de tâlhărie sunt probate cu mijloacele de probă administrate şi rezultă că de fiecare dată inculpaţii erau poziţionaţi strategic pentru comiterea infracţiunii, însă nu au reuşit decât în momentul în care planul s-a desfăşurat după cum stabiliseră de comun acord inculpaţii.
Înalta Curte constată că în drept, fapta inculpatului A.G.V., constând în aceea că în după-amiaza zilei de 20 iulie 2009, împreună cu inculpaţii P.F.D., L.C., N.A., C.V.I. şi S.I.I., prin întrebuinţarea de acte de violenţă, a deposedat-o pe partea vătămată C.C.C. de o sumă de bani, iar leziunile suferite de partea vătămată ca urmare a agresiunii exercitate asupra sa au condus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen., astfel că recursurile declarate Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, de părţile civile C.D.C. şi SC C.C.E. SRL Suceava sunt întemeiate în ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. invocat de către părţile civile, în sensul instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale, Înalta Curte constată că, această critică este neîntemeiată, întrucât în încheierea din 19 septembrie 2011 se regăsesc motivele şi argumentele care au condus la măsurile luate de instanţa de fond. Înalta Curte constată că nu se regăseşte aplicabilitate cazului de casare invocat de către părţile civile prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., deoarece aşa cum este reglementat de dispoziţiile menţionate acesta se referă la nemotivarea soluţiei, sau motivarea soluţiei ce contrazice dispozitivul hotărârii atacate, aspecte ce nu se regăsesc în prezenta cauză.
Cu privire la motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. invocat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Suceava prin care s-a solicitat reindividualizarea şi menţinerea soluţiei instanţei de fond şi de către inculpatul A.G.V. care a solicitat reducerea pedepsei prin aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen., Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a individualizat corect pedeapsa prin aplicarea unei pedepsei rezultante de 12 ani închisoare şi a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pentru realizarea atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare, cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată de către instanţa de fond atât cu privire la cuantum în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care stabilesc criteriile generale de individualizare ţinându-se seama de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în Partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, în raport de natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de săvârşire, urmarea săvârşirea infracţiunii - decesul victimei C.C.C., Înalta Curte constată că împrejurările invocate au fost deja valorificate prin limitele de pedeapsă stabilite de instanţa de fond şi se impune menţinerea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată de instanţa de fond.
Solicitarea inculpatului privind aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. nu poate fi primită, având în vedere gravitatea şi scopul săvârşirii faptei, modalitatea în care a fost comisă şi urmarea produsă, astfel că Înalta Curte apreciază că nu se impune reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., referitoare la conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, pedeapsa aplicată de instanţa de fond fiind corespunzător individualizată în raport de disp. art. 52 C. pen.
În consecinţă Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, iar pedeapsa astfel cum au fost individualizată de instanţa de fond, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei şi datele personale ale inculpatului cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Astfel, Înalta Curte temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi de părţile civile C.D.C. şi SC C.C.E. SRL Suceava deciziei penale nr. 112 din 29 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa decizia atacată şi va menţine sentinţa penală nr. 133 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului Suceava, secţia penală, ca fiind legală şi temeinică.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G.V. împotriva aceloraşi hotărâri.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsă durata prevenţiei de la de la 30 iulie 2009 la 24 aprilie 2012.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi Cod va obliga recurentul inculpat la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi de părţile civile C.D.C. şi SC C.C.E. SRL Suceava împotriva deciziei penale nr. 112 din 29 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 133 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului Suceava, secţia penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G.V. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata prevenţiei de la 30 iulie 2009 la 24 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1265/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1279/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
