ICCJ. Decizia nr. 1262/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1262/2012
Dosar nr. 552/104/2010
Şedinţa publică din 23 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă, din analiza actelor de la dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 162 din data de 28 decembrie 2010 pronunţată în dosarul cu nr. 552/104/2010, Tribunalul Olt a dispus, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpaţilor: N.I. şi N.C.G. la pedepse de câte 2 ani şi 10 luni închisoare, pedeapsă principală, şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii: N.I. şi N.C.G. la câte 3 ani închisoare, pedeapsă principală şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza II şi lit. b) C. pen., iar conform art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit aceste pedepse, urmând ca fiecare din inculpaţii N.I. şi N.C.G. să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen. şi 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, pe timp de 7 ani termen de încercare, din care, 3 ani pedeapsă şi 4 ani interval de timp; în baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpaţii N.I. şi N.C.G. s-a dispus să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă; s-au pus în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpaţilor N.I. şi N.C.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza II şi lit. b) C. pen., pe durata termenului de încercare a executării pedepsei principale; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe aceeaşi durată, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., au
fost achitaţi inculpaţii N.I. şi N.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., respectiv de „asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni";.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., s-au admis în parte acţiunile civile promovate de părţile civile: G.I.A., C.G.V. şi A.E. şi au fost obligaţi inculpaţii N.I. şi N.C.G., în solidar, la plata a câte 500 euro sau echivalentul în lei, la cursul oficial de la data plăţii, către aceştia, cu titlul de daune morale; s-au respins acţiunile civile promovate de părţile civile: S.V., G.I., M.L., S.M., N.M., I.N., S.G.C., M.A., T.A., C.C., S.C., C.M., C.S., M.C., M.M.L., Ş.I. şi C.Mi., ca neîntemeiate; s-a luat act că părţile vătămate P.A., B.M., C.I. şi C.N., nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2000, s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă a sumei de câte 3.000 euro, de la fiecare dintre inculpaţii N.I. şi N.C.G., sau echivalentul în lei, la cursul oficial de la data plăţii acesteia; în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi fiecare din inculpaţii N.I. şi N.C.G. la plata a câte 3.600 RON cheltuieli judiciare statului (din care câte 500 RON suma avansată la urmărirea penală, 1.500 RON în primul ciclu procesual), din care câte 100 RON reprezintă onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova nr. AA/2006, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpaţilor N.I. şi N.C.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 67 din 23 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2431/104/2007, inculpaţii N.I. şi N.C.G. au fost condamnaţi, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la câte 5 ani închisoare, pedeapsă principală, şi câte 3 ani pedeapsă complementară, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza ll-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale; în baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), au fost condamnaţi, fiecare din cei doi inculpaţi, la câte 7 ani închisoare iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. Ie-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 654 lit. a) Teza II şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani; în baza art. 323 alin. (1) C. pen. inculpaţii au fost condamnaţi la câte 3 ani închisoare iar în baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., s-a dispus ca fiecare din inculpaţi să execute pedeapsa principală a închisorii de 7 ani precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani; în baza art. 71 C. pen., Ie-a fost aplicată inculpaţilor pedeapsa accesorie de interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.; s-a luat act că părţile vătămate C.I. şi C.M.G. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 18 alin. (2) C. pen., s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, în sensul obligării inculpaţilor, în solidar, la plata sumei de 2.000 euro cu titlul de despăgubiri civile, către partea civilă S.G.C. (minor).
Admiţând cererea de despăgubiri civile formulată de părţile civile, au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata a: 5.000 euro către partea civilă S.V., reprezentând 3.000 euro daune materiale şi 2.000 euro daune morale; 5.000 euro despăgubiri civile către partea civilă A.E.; 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă B.M.; 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă T.A.; 300 euro despăgubiri civile către partea civilă P.A.; 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.G.V.; 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.C.; 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă S.C.; 500 euro despăgubiri civile către partea civilă G.I.A.; 1.000 euro către partea civilă C.M.; 1.500 euro despăgubiri civile către partea civilă C.S.; 1.200 euro despăgubiri civile către partea civilă C.V.; 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă M.C.; 900 euro despăgubiri civile către partea civilă I.N.; 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă M.M.L.; 800 euro despăgubiri civile către partea civilă Ş.I.; 2.000 euro către partea civilă C.Mi., cu acelaşi titlu; 3.000 euro către partea civilă S.M.; 1.500 euro către partea civilă G.I.; 3.000 euro către partea civilă M.L. şi la 1.000 euro către partea civilă N.M.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită pe bunurile inculpatului N.I., respectiv asupra unei case de locuit în suprafaţă de 30 m.p. şi teren de 700 m.p., bunuri situate în comuna O.S., sat T., până la concurenţa sumei de 5.000 euro, conform încheierii din data de 7 aprilie 2008 a Tribunalului Olt.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 1.500 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că probatoriile administrate confirmă pe deplin situaţia de fapt expusă în actul de trimitere în judecată, potrivit căreia, în cursul anilor 2005-2006, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, cei doi inculpaţi au recrutat mai multe persoane de condiţie materială precară, pe care Ie-a transportat în Grecia în scopul de a muncii fără forme legale, în condiţii ce depăşesc posibilităţile fizice şi psihice umane, în raport de reglementările naţionale şi internaţionale privind raporturile de muncă, prin prezentarea unor oferte de muncă convingătoare, însă, în realitate degradante, obţinând pentru fiecare persoană anumite sume de bani de la angajatorii greci, printre persoanele traficate în aceste condiţii, identificându-se şi minorii: N.M. - în vârstă de 14 ani, S.G.C. - în vârstă de 16 ani.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt cât şi inculpaţii N.I. şi N.C.G., iar prin decizia penală nr. 75 din 7 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2161/54/2008, au fost admise toate apelurile, desfiinţată sentinţa pe latură civilă, cu consecinţa obligării inculpaţilor N.I. şi N.C.G., în solidar, la plata despăgubirilor materiale către părţile civile S.G.C., în sumă de 8336,8 RON reprezentând contravaloarea a 2.000 euro; S.V. a sumei de 12505,2 RON daune materiale, reprezentând contravaloarea a 3.000 euro şi 8336,8 RON reprezentând contravaloarea a 2.000 euro daune morale; A.E. la 20842 RON reprezentând 5.000 euro daune materiale; B.M. la 8336,6 RON reprezentând 2.000 euro daune materiale; T.A. la 8336,8 RON reprezentând 2.000 euro; P.A. la 12505,2 RON reprezentând 3.000 euro; C.G.V. la 8336,8 RON reprezentând 2.000 euro; C.C. la 8336,8 RON reprezentând 2.000 euro; S.C. la 4168,4 RON reprezentând 1.000 euro; G.I.A. la 2084,2 RON reprezentând 500 euro; C.M. la 4168 RON reprezentând 1.000 euro; C.S. la 6252,6 RON reprezentând 1.500 euro; C.V. la 5002,08 RON reprezentând 1.200 euro; M.C. la 4168,4 RON reprezentând 1.000 euro; I.N. la 3751,56 RON reprezentând 900 euro; M.M.L. la 4168,4 RON reprezentând 1.000 euro; Ş.I. la 3334,72 RON reprezentând 800 euro; C.Mi. la 8336,8 RON reprezentând 2.000 euro; S.M. la 12505,2 RON reprezentând 3.000 euro; G.I. la 6252,6 RON reprezentând 1.500 euro; M.L. la 12505,2 RON reprezentând 3.000 euro şi N.M. la plata sumei de 4168,4 RON reprezentând 1.000 euro la un curs al Băncii Naţionale a României de 4,1684 RON în ziua pronunţării deciziei.
De asemenea, instanţa de apel a menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpatului N.I., până la concurenţa sumelor stabilite ca despăgubiri în sarcina acestuia; s-a menţinut totodată restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii N.I. şi N.C.G., iar din examinarea motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că cele două instanţe (de fond şi de apel) au încălcat dispoziţiile privind publicitatea şedinţei de judecată, situaţie care s-a circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 4 C. proc. pen. şi care s-a luat în considerare din oficiu.
Astfel, s-a constatat că în Legea specială nr. 678/2001, în art. 24, se stipulează că „şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 şi de pornografie infantilă prev. de art. 18, nu sunt publice";, această dispoziţie stabilind, expres şi limitativ, o derogare de la principiul legal şi constituţional al publicităţii şedinţei de judecată numai pentru infracţiunile de trafic de minori, rezultând aşadar că în situaţia în care inculpatul este trimis în judecată doar pentru infracţiunile prev. de art. 13 şi 18 din Legea nr. 678/2001, şedinţa de judecată este nepublică pe tot parcursul judecăţii.
Cum în cauza de faţă inculpaţii N.I. şi N.C.G. au fost trimişi în judecată atât pentru infracţiuni care se judecă după regula publicităţii şedinţei de judecată (respectiv infracţiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.) cât şi pentru o infracţiune care se judecă în condiţii de nepublicitate (infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001) şi cum judecarea cauzei la instanţa de fond a avut loc în condiţii de nepublicitate, astfel cum rezultă din toate actele şi lucrările dosarului (ce atestă că toate încheierile de şedinţă au fost pronunţate în şedinţă nepublică), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că în mod greşit instanţe de fond şi de apel au procedat la judecarea cauzei în condiţii de nepublicitate a şedinţei, fapt ce atrage sancţiunea nulităţii absolute a celor două hotărâri judecătoreşti, în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
S-a apreciat astfel că, nulitatea care afectează hotărârile pronunţate determinată de încălcarea principiului publicităţii şedinţei de judecată, nu poate fi înlăturată în nici un mod, putând fi invocată în orice stare a procesului - luându-se în considerare, chiar din oficiu.
Cauza a fost reînregistrată la data de 1 martie 2010 pe rolul Tribunalului Olt, sub nr. 552/104/2010, iar din analiza întregului material probator administrat, în ansamblu şi în scopul aflării adevărului, conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de fond a constatat în fapt că în cursul anului 1999, inculpatul N.I. a mers în Grecia stabilindu-se în localitatea N.T., regiunea Argoridos unde a prestat diferite activităţi în agricultură.
La începutul anului 2002, inculpatul N.I. l-a adus acolo şi pe fiul său, inculpatul N.C.G. - în vârstă de 25 de ani - care, în cursul anului 2005 a suferit un accident de circulaţie, în urma căruia i-a fost amputat piciorul stâng. În acest context, inculpatul N.I. s-a împrumutat de o sumă mare de bani de la cetăţenii greci A.A. şi A.N. pentru plata cheltuielilor de spitalizare şi procurării unei proteze pentru picior ce erau necesare fiului său inculpatul N.C.G.
Reuşind să înveţe limba şi astfel să comunice uşor cu fermierii greci, cei doi inculpaţi au hotărât ulterior să aducă persoane din România pentru a fi exploatate prin muncă şi a obţine venituri ilicite din care să restituie sumele de bani împrumutate. În aceste împrejurări inculpaţii în cursul lunii octombrie 2005 au venit în ţară unde fiecare a efectuat activităţi de racolare a persoanelor de pe raza judeţului Olt.
Pentru materializarea rezoluţiei infracţionale, inculpaţii au promis persoanelor recrutate că pentru sumele cuprinse între 300 şi 500 de euro le va transporta în Grecia, unde le va asigura loc de muncă în agricultură la cules de portocale sau de măsline, un câştig între 25-30 euro/zi cu posibilitatea depăşirii acestei sume dacă vor muncii mai mult, cazarea gratuită în spaţii confortabile cu apă curentă, grupuri sanitare şi o masă gratuită în fiecare zi de lucru.
Procedând astfel, inculpaţii au reuşit să convingă pentru a merge la muncă în Grecia un număr de 9 persoane de pe raza comunelor I., O.S., F. şi din oraşul P.O. - din judeţul Olt, stabilind ca dată a plecării 9 noiembrie 2005, atunci când la locul stabilit au fost aduse 2 microbuze închiriate de inculpatul N.I. în care s-au urcat 30 de persoane plecând spre Grecia via Italia.
Odată ajunse la destinaţie, toate cele 30 de persoane au fost cazate în localitatea N.T., la cetăţeanul grec A.N. în două camere neîncălzite, împreună bărbaţi şi femei, în paturi de metal suprapuse, fără apă curentă şi un singur grup sanitar aflat în curte. Totodată, victimelor le-au fost luate paşapoartele de către inculpaţi, fiind atenţionaţi să nu părăsească locaţia pentru că în caz contrar vor fi depistaţi de poliţişti, amendaţi şi chiar arestaţi. Realizând că fuseseră induşi în eroare cu privire la condiţiile de cazare dar şi pentru că primeau de la inculpatul N.I. câţiva euro pentru mâncare, iar în zilele în care ploua şi nu lucrau, nu primeau nici masa de prânz, fiind nevoiţi să se hrănească uneori doar cu portocale, victimele au cerut explicaţii inculpaţilor însă li s-a răspuns că trebuie să accepte situaţia deoarece au de achitat transportul, că neavând paşapoarte şi necunoscând nici limba greacă nu vor putea pleca.
Din declaraţiile părţilor vătămate S.V., P.A., A.E. şi C.M.G., a rezultat că după 3 luni de muncă, inculpaţii, sub diferite pretexte, le-au dat în jur de 100 de euro, din care şi-au achitat transportul până în România.
În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în luna ianuarie 2006, conform înţelegerii avute cu tatăl său, inculpatul N.C.G. a venit în România, unde l-a rugat pe numitul G.I. interesat şi el de a lucra în străinătate, să găsească şi alte persoane care să accepte să meargă la muncă în Grecia, în condiţiile mai sus expuse.
În cele din urmă au fost identificate victimele: M.C. şi S.C. din comuna F., judeţul Gorj, C.C., Ş.I., C.Mi., C.G.V., C.M., I.N., C.V. şi C.N. toţi din comuna C., judeţul Gorj, C.S., G.I.A. şi M.M.L. din comuna M., judeţul Dolj, precum şi S.M. din oraşul Piatra Olt, judeţul Olt.
Primind aceleaşi asigurări, de această dată, de la inculpatul N.C.G. cu privire la transport, cazare, câştigul asigurat pentru munca în agricultură precum şi celelalte avantaje menţionate anterior, părţile vătămate au acceptat să meargă în Grecia.
În ziua de 18 iulie 2006 părţile vătămate s-au deplasat pe cont propriu în autogara C. unde au fost aşteptate de inculpatul N.C.G. ce venise cu un microbuz în care se mai aflau alte persoane printre care şi S.M. şi împreună au plecat spre Grecia, tranzitând Ungaria.
Ajungând în localitatea N.T., părţile vătămate au fost aşteptate de inculpatul N.I. care, după ce Ie-a oferit câte o cafea, Ie-a solicitat remiterea paşapoartelor - care au rămas în posesia acestuia - ulterior fiind cazate tot la cetăţeanul grec zis „N."; în aceleaşi condiţii insalubre.
Aflând de la ceilalţi cetăţeni români, că pentru munca prestată nu vor primi decât 5-6 euro/zi şi nu 25-30 euro/zi astfel cum li se promisese şi realizând că rezultatul muncii lor va fi însuşit fără drept de inculpaţi, părţile vătămate C.G.V., C.C. şi C.Mi. profitând şi de unele împrejurări favorabile au reuşit să plece neobservaţi dar şi fără paşapoarte ajungând în cele din urmă la ambasada României din Atena, unde după ce au declarat cele întâmplate, au primit titluri de călătorie revenind în ţară, în condiţiile în care, anterior, neavând paşapoartele asupra lor au fost amendate de autorităţile elene cu câte 1.200 euro.
În cursul lunii iunie 2006, inculpatul N.C.G., revenind în România, a mers la domiciliul minorei N.M. în vârstă de 14 ani, din comuna O.S. şi în prezenţa părinţilor acesteia, i-a propus să meargă cu el în Grecia unde îi va asigura loc de muncă într-o fabrică, cazare şi un câştig de 40 euro/zi. După ce a dat asigurări că oferta este serioasă iar minora nu va fi nevoită să desfăşoare alte activităţi ilicite au acceptat propunerea, astfel că în una din zile cu toţii s-au deplasat în Municipiul Slatina unde au fost realizate toate procedurile în vederea obţinerii paşaportului pe numele victimei N.M., inculpatul achitând taxa de urgenţă.
În aceeaşi împrejurare şi în acelaşi scop, inculpatul a mers şi la domiciliul numitei M.L., din aceeaşi localitate, propunându-i aceeaşi ofertă, acceptată în raport de situaţia materială ce o avea în familie.
În acest context, la data de 3 august 2006 N.M. împreună cu M.L. din aceeaşi localitatea au revenit în Slatina de unde cu un microbuz închiriat de inculpat în care erau şi alte persoane au plecat spre Grecia, unde au fost cazate în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi români aflaţi la muncă şi unde au lucrat aproximativ 2 luni de zile, activitate pentru care nu au fost remunerate în condiţiile în care nu au putut pleca, paşapoartele acestora găsindu-se în posesia inculpaţilor.
Astfel, instanţa de fond a constatat că activitatea infracţională a inculpaţilor, astfel cum a fost expusă mai sus, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - această din urmă infracţiune subzistând în raport cu vârsta părţilor vătămate S.G.C. şi N.M., având în vedere că, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, traficarea victimelor s-a făcut în aceleaşi condiţii de loc şi timp, adică în temeiul aceleaşi rezoluţii infracţionale, reliefată de identitatea procedeelor folosite de inculpaţi, a scopului urmărit, fiind vizate aceleaşi valori sociale prin actele antisociale întreprinse.
Forma de vinovăţie cu care au acţionat inculpaţii este intenţia directă, aceştia prevăzând rezultatul faptelor şi urmărind producerea acestuia, existând legătură de cauzalitate între fapte şi urmările produse.
În ceea ce priveşte infracţiunea de „asociere pentru săvârşirea de infracţiuni";, instanţa de fond a reţinut că, fapta inculpaţilor de a racola părţile vătămate, a le transporta şi caza în Grecia, în scopul exploatării prin muncă a acestora, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., deoarece, pentru a comite această infracţiune, inculpaţii ar fi trebuit să realizeze o înţelegere de a conlucra o perioadă de timp, conform unui plan bine stabilit, în care fiecare să aibă anumite sarcini de dus la îndeplinire şi activităţi individuale repartizate fiecăruia dintre inculpaţi. Ori, din ansamblul probator administrat în cauză, nu s-a putut concluziona că cei doi inculpaţi s-au asociat în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, întocmind un plan amănunţit, cu determinarea rolului fiecăruia şi cu un anumit program de activitate, împrejurări care să denote structura organizatorică; nu s-a putut reţine că, înainte de săvârşirea infracţiunilor, inculpaţii s-au întâlnit şi au discutat cum să procedeze, stabilind la locul infracţiunii aportul fiecăruia, după o planificare şi o pregătire anterioară.
Acţiunile desfăşurate de inculpaţi, în cauza dedusă judecăţii, în lipsa dovedirii unei asocieri ori a unei organizări cu reguli proprii de acţionare, o ierarhie a membrilor şi o repartizare a rolurilor acestora, s-a apreciat că reprezintă acte de participaţie la infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea celor doi inculpaţi sub aspectul infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
Fiind îndeplinite condiţiile răspunderii penale, în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor N.I. şi N.C.G. la câte o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenţie pentru fiecare din cele două infracţiuni reţinute în sarcina lor, iar la individualizarea judiciară s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de: Partea generală a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite dar şi persoana inculpaţilor, iar după aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a coborât sub minimul special pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare din cele două infracţiuni, conform dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
Cu privire la modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, s-a apreciat că - faţă de toate datele expuse anterior, dar şi în considerarea faptului că inculpatul N.C.G. nu a suferit alte condamnări, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.I., pentru condamnarea suferită anterior s-a împlinit termenul de reabilitare, ţinând seama de prezentarea acestora în faţa instanţei pe parcursul cercetării judecătoreşti - o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, în condiţiile instituirii unor obligaţii în sarcina inculpaţilor, se va contribui la asigurarea scopului preventiv, educativ şi sancţionator prevăzut de legiuitor în dispoziţiile art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de părţile civile în procesul penal, instanţa de fond a constatat în esenţă că referitor la sumele pretinse cu titlul de daune morale, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv, săvârşirea faptei, a urmării produse şi a legăturii de cauzalitate dintre acestea şi faţă de dispoziţiile art. 14 şi 346 C. proc. pen., s-a apreciat întemeiată acţiunea civilă promovată sub acest aspect, fiind evident că faptele inculpaţilor au cauzat părţilor vătămate o traumă psihică, dată fiind inducerea în eroare a acestora, condiţiile precare de cazare şi hrană, munca desfăşurată în condiţii de insecuritate, nesalarizată corespunzător, neavând posibilitatea întoarcerii în ţară, fiind deposedaţi de actele de identitate şi călătorie.
În consecinţă, instanţa de fond, angajând răspunderea civilă solidară a inculpaţilor pentru plata unei sume de bani cu titlul de daune morale, către fiecare din cele trei părţi vătămate, a apreciat că suma de 500 euro sau echivalentul în lei - la cursul oficial de la data plăţii - către aceştia, va constitui o justă şi integrală reparare a acestui prejudiciu.
Având în vedere sumele de bani primite de părţile civile pentru mâncare - potrivit propriilor declaraţii - precum şi cele primite ca şi remuneraţie a muncii depuse, ţinând seama de declaraţia părţii vătămate A.E., instanţa de fond a confiscat suma de câte 3.000 euro de la fiecare din cei doi inculpaţi, având în vedere gradul de participare al fiecăruia la săvârşirea infracţiunilor şi caracterul concertat al activităţii infracţionale desfăşurate de aceştia, probatoriul administrat în cauză neputând certifica, sub acest aspect, o altă situaţie de fapt.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpaţii N.I. şi N.C.G.
Prin motivele de apel formulate în scris Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate susţinând că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prev. de art. 323 C. pen. întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpaţii, tată şi fiu, s-au asociat şi au creat o reţea eficientă de trafic de persoane, în scopul exploatării muncii acestora. S-a mai arătat că inculpaţii au premeditat constituirea asocierii, existând o înţelegere prealabilă la săvârşirea faptelor iar în perioada 2005-2006, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au comis o pluralitate de acte infracţionale, pe baza unui plan stabilit dinainte, cu privire la atribuţiile fiecărui inculpat în desfăşurarea activităţii infracţionale şi împărţirea sumelor de bani.
Hotărârea instanţei de prim grad a fost criticată şi sub aspectul temeiniciei solicitându-se înlăturarea circumstanţelor atenuante cu consecinţa majorării pedepselor la care au fost condamnaţi inculpaţii şi modificarea modalităţii de executare a pedepselor rezultante, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. S-a arătat în esenţă că în mod greşit s-au reţinut circumstanţele atenuante, întrucât deşi inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale acest aspect nu poate să prevaleze faţă de datele ce caracterizează infracţiunile comise de inculpaţi (limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modul de acţiune, împrejurările comiterii faptelor) şi celelalte date ce caracterizează persoana inculpaţilor (conduita nesinceră a acestora, împrejurarea că s-au sustras de la urmărire penală astfel încât nu s-a putut proceda la prezentarea materialului de urmărire penală. S-a mai arătat că, faţă de circumstanţele ce caracterizează persoana inculpaţilor, existenţa unui concurs de infracţiuni, numărul mare de persoane traficate, sumele de bani obţinute prin săvârşirea faptelor, atitudinea inculpaţilor faţă de faptele săvârşite, pedepsele aplicate au fost greşit individualizate atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare.
Oral, în şedinţă publică, procurorul a declarat că susţine doar critica referitoare la cuantumul pedepselor şi modalitatea de executare nu şi pe aceea referitoare la greşita achitare pentru infracţiunea, prev. de art. 323 C. pen.
Prin motivele de apel formulate în scris pentru inculpatul N.I., de avocatul desemnat din oficiu s-a solicitat într-o primă teză să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât lipseşte intenţia ca element constitutiv al infracţiunilor pentru care este judecat inculpatul. Într-o teză subsidiară s-a solicitat reindividualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul prin acordarea unei eficienţe mai mari circumstanţelor atenuante de care beneficiază acesta.
Pentru inculpatul N.C.G. nu s-au formulat în scris motive de apel.
Examinând apelurile declarate de inculpaţi şi de Parchet s-au constatat următoarele:
În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţii N.I. şi N.C.G., la termenul de judecată din 1 septembrie 2011 aceştia au declarat că înţeleg să retragă calea de atac formulată împotriva sentinţei pe care a pronunţat-o Tribunalul.
Potrivit art. 369 alin. (1) Teză C. proc. pen. „Până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat (....)";.
Faţă de dispoziţiile legale mai sus enunţate şi manifestarea de voinţă exprimată de cei doi inculpaţi în şedinţă publică, Curtea a luat act că N.I. şi N.C.G. şi-au retras apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr. 162 din data de 28 decembrie 2010 pronunţată în dosarul cu nr. 552/104/2010, Tribunalul Olt.
În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchet, Curtea a constatat că este întemeiat şi a fost admis pentru următoarele considerente:
Prin actul de sesizare s-a reţinut în esenţă că în cursul anilor 2005-2006, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, prin inducere în eroare cei doi inculpaţi au recrutat un număr de 26 de persoane cu o situaţie materială precară, între care şi doi minori (N.M. - în vârstă de 14 ani şi S.G.C. - în vârstă de 16 ani), pe care le-au transportat în Grecia unde în loc să presteze o muncă onorabilă, cu câştiguri rezonabile, cazare şi o masă pe zi gratuită aşa cum li se promisese, au fost obligate să presteze muncă fără forme legale, în condiţii absolut improprii (cazare în camere insalubre, neîncălzite, bărbaţi şi femei împreună, care dormeau în paturi de metal suprapuse, uneori şi două persoane într-un pat, fără apă curentă şi un singur grup sanitar în curte, fără să li se asigure o masă decentă) şi fără să fie remunerate sau remunerate doar cu sume modice. În aceste condiţii cei doi inculpaţi care, pentru fiecare persoană, obţineau anumite sume de bani de la angajatorii greci, le-au deposedat de paşapoarte iar în unele cazuri le-au ameninţat spunându-le că, în situaţia în care vor încerca să plece, dat fiind că nu au paşaport vor fi depistate de organele de poliţie, amendate sau arestate ori retrimise înapoi întrucât „sunt în relaţii bune cu poliţia din localitate"; - declaraţia părţii vătămate C.C.
Probatoriul readministrat în instanţă a confirmat situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare iar faptele comise de cei doi inculpaţi au fost corect încadrate juridic de instanţa de prim grad stabilindu-se că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, comise în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la infracţiunea de asocierea pentru comiterea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., corect instanţa de prim grad a dispus achitarea, în cauză nefiind dovedit că inculpaţii au acţionat după un plan prestabilit, cu reguli clare privind ierarhia şi rolul fiecăruia în realizarea scopului infracţional. De altfel, procurorul de şedinţă nu a mai susţinut critica dezvoltată în cuprinsul motivelor de apel formulate în scris referitor la greşita achitarea pentru comiterea acestei infracţiuni.
S-a mai reţinut că nu sunt fondate nici criticile Parchetului referitoare la cuantumul pedepselor la care au fost condamnaţi inculpaţii, pedepsele de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi respectiv de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) stabilite în urma reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. - conduita bună a infractorului înainte de comiterea infracţiunii - fiind corect individualizate, cu respectarea criteriilor obligatorii prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Înlăturarea circumstanţei atenuante, cu consecinţa stabilirii unor pedepse care să nu fie coborâte sub minimul special, solicitare formulată în cuprinsul motivelor scrise de apel şi susţinută oral de procurorul de şedinţă, nu se justifică deoarece, din examinarea fişei de cazier judiciar rezultă că inculpatul N.C.G. este la primul contact cu legea penală, pentru inculpatul N.I. s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească în ceea ce priveşte condamnarea la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare dispusă de Judecătoria Slatina prin sentinţa penală nr. 512 din 13 aprilie 1993 iar la dosar nu există date în sensul că cei doi inculpaţi ar fi avut anterior comiterii infracţiunilor ce formează obiectul prezentului dosar un comportament care să vină în conflict cu normele legale şi prescripţiile morale care trebuie să fie respectate pentru a fi asigurate condiţiile unei convieţuiri normale cu ceilalţi membri ai societăţii.
Au fost reţinute întemeiate criticile referitoare la modalitatea de individualizare judiciară a executării a pedepsei rezultante.
În acest sens Curtea a reţinut că una dintre condiţiile cerute de legiuitor cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este aceea ca instanţa să aprecieze, „ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni"; - art. 861 alin. (1) lit. c) C. pen. Or, deşi inculpaţii, aşa cum s-a arătat, au manifestat o conduită corespunzătoare anterior comiterii acestor infracţiuni, ulterior au adoptat cu comportament care dovedeşte faptul că nu au conştientizat gravitatea faptelor pe care le-au săvârşit - au negat comiterea acestora încercând să se sustragă de la stabilirea răspunderii penale.
În acest context, ţinând cont şi de faptul că inculpaţii au înţeles să-şi procure mijloacele necesare existenţei prin comiterea unor infracţiuni care prezintă un grad ridicat de pericol social şi care în prezent sunt în plină recrudescenţă iar activitatea lor infracţională a vizat un număr mare de persoane, inclusiv doi minori, aspecte care presupun o anumită pregătire pentru comiterea infracţiunii şi riscuri destul de mari pe care cei doi inculpaţi au fost dispuşi să le accepte Curtea a apreciat că o pedeapsă în privinţa căreia se va dispune suspendarea executării sub supraveghere nu va face decât să le întărească convingerea celor doi inculpaţi că faptele pe care le-au comis sunt fapte minore pe care pot să le comită în viitor iar în situaţia în care vor fi mai atenţi şi îşi vor organiza mai bine activitatea ar putea să evite stabilirea răspunderii sau, în cel mai rău caz nu vor beneficia de un tratament juridic prea aspru.
Prin decizia penală nr. 181 din 13 septembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a apreciat că doar executarea în regim de detenţie este aptă să conducă la realizarea scopului pedepsei, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen. situaţie faţă de care a admis apelul Parchetului, a desfiinţat, în parte, hotărârea, pe latură penală, a înlăturat dispoziţiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultate stabilite pentru cei doi inculpaţi iar în baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepselor, a interzis inculpaţilor, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a lI - a lit. b), d) şi e) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel au declarat recurs inculpaţii N.I. şi N.C.G. criticând hotărârea instanţei de apel pentru greşita individualizare judiciară a pedepsei în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, solicitând casarea hotărârii pronunţată de instanţa de apel şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţată de instanţa de fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4270/102/2011.
Înalta Curte analizând motivul de casare invocat de recurenţi, hotărârea atacată, dar şi cauza sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a dat eficienţă maximă criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume dispoziţiile Părţii generale ale C. pen. reţinându-se pericolul social al faptelor comise şi conduita inculpaţilor anterior comiterii faptelor, respectiv că inculpatul N.C.G. este la primul contact cu legea penală, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.I., pentru condamnarea suferită anterior s-a împlinit termenul de reabilitare.
Totodată s-au avut în vedere de limitele speciale prevăzute săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), apreciindu-se că faţă de gravitatea faptelor săvârşite se justifică reţinerea beneficiului în favoarea inculpaţilor a unor circumstanţe atenuante respectiv, cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecinţa stabilirii unei pedepse sub minimul special. De asemenea, în baza art. 861 C. pen. şi 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, pe timp de 7 ani termen de încercare, soluţie care nu a fost adoptată de instanţa de apel în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei.
De asemenea s-a reţinut în cadrul individualizării pedepsei pentru cele două infracţiuni contopite săvârşite de către inculpaţi şi atitudinea procesuală constant sinceră a inculpaţilor adoptată pe parcursul procesului penal.
Înalta Curte reţine că, conduita bună a inculpaţilor presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci şi atitudinea corectă şi firească faţă de familie, relaţii de muncă şi în general, privită şi în raport cu întreg contextul relaţiilor sociale pe care inculpaţii le-au dovedit.
Toate aceste împrejurări reţinute de instanţa de fond urmează a fi luate în considerare şi de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la aprecierea instanţei de recurs că individualizarea judiciară a pedepselor inculpaţilor în ceea ce priveşte modalitatea de executare, satisface pe deplin justa aplicare a unei pedepse cu suspendare sub supraveghere neimpunându-se o reindividualizare cu privire la această modalitate, pedeapsa deja stabilită fiind menită să satisfacă şi scopul acesteia instituit de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Împrejurarea că infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), sunt infracţiuni care au un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpaţii au săvârşit aceste fapte în formă continuată, aşa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, care nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ţinându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condiţiile de comitere, de persoana infractorului şi de posibilităţile sale de reeducare, să se dispună chiar şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condiţiile aplicării acestei instituţii, astfel că în mod corect li s-au aplicat inculpaţilor, de către instanţa de fond dispoziţiile legale privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aşa cum sunt prevăzute la art. 861 C. pen.
Înalta Curte constată totodată, că instanţa de apel în mod greşit a dispus înlăturarea disp. art. 861 C. pen., art. 862 C. pen., art. 863 C. pen. reţinând că ulterior inculpaţii au adoptat un comportament care dovedeşte faptul că nu au conştientizat gravitatea faptelor pe care le-au săvârşit, au negat comiterea acestora încercând să se sustragă de la stabilirea răspunderii penale, şi că inculpaţii au înţeles să-şi procure mijloacele necesare existenţei prin comiterea unor infracţiuni care prezintă un grad ridicat de pericol social iar activitatea lor infracţională a vizat un număr mare de persoane, inclusiv doi minori, aspecte care presupun o anumită pregătire pentru comiterea infracţiunii şi riscuri destul de mari pe care cei doi inculpaţi au fost dispuşi să le accepte.
Aceste argumente reţinute de instanţa de apel nu pot fi primite de instanţa de recurs, inculpaţii fiind prezenţi pe parcursul desfăşurării procesului atât în faţa instanţei de apel cât şi în faţa instanţei de recurs, activitatea lor infracţională nu a presupus o pregătire prealabilă, instanţa de fond dispunând achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen. deoarece, nu s-a putut concluziona că cei doi inculpaţi s-au asociat în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, întocmind un plan amănunţit, cu determinarea rolului fiecăruia şi cu un anumit program de activitate, împrejurări care să denote structura organizatorică. Nu s-a putut reţine că, înainte de săvârşirea infracţiunilor, inculpaţii s-au întâlnit şi au discutat cum să procedeze, stabilind la locul infracţiunii aportul fiecăruia, după o planificare şi o pregătire anterioară.
Cu atât mai mult instanţa de apel în mod greşit a reţinut acest ultim argument de pregătire a activităţii infracţionale, cu cât, a menţinut hotărârea instanţei de fond cu privire la achitarea inculpaţilor în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 C. pen.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că instanţa de fond a examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pedeapsa cea mai grea şi a modului de executare a pedepsei respectiv, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prin aplicarea disp. art. 861 C. pen., reţinute în sarcina ambilor inculpaţii, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunilor săvârşite, în mod concret acesta s-a putut atenua ca urmare a împrejurărilor în care faptele au fost săvârşite, atitudinea inculpaţilor înainte de săvârşirea faptelor raportate la circumstanţele personale ale inculpaţilor au fost avute în vedere în mod corect, subliniind o caracterizare pozitivă evidenţiată în persoana inculpaţilor, astfel că se impune o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei cu privire la modalitatea de executare.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii N.l. şi N.C.G. împotriva deciziei penale nr. 181 din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa, în parte, decizia atacată numai în ceea ce priveşte greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor N.l. şi N.C.G. şi rejudecând:
Va înlătura dispoziţia instanţei de apel privind executarea în regim de detenţie a pedepselor aplicate inculpaţilor N.l. şi N.C.G. şi va menţine măsura instanţei de fond referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor în cauză.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii N.l. şi N.C.G. împotriva deciziei penale nr. 181 din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia atacată numai în ceea ce priveşte greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor N.l. şi N.C.G. şi rejudecând:
Înlătură dispoziţia instanţei de apel privind executarea în regim de detenţie a pedepselor aplicate inculpaţilor N.l. şi N.C.G. şi menţine măsura instanţei de fond referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor în cauză.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii N.l. şi N.C.G. până la prezentarea apărătorului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1260/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1265/2012. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
