ICCJ. Decizia nr. 1335/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1335/2012
Dosar nr. 2986/1/2011
Şedinţa publică din 26 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanţa, Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, investită cu soluţionarea cauzei privind pe inculpatul C.V., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de Legea nr. 78/2000, a respins ca neîntemeiată cererea de modificare a controlului judiciar, formulată de inculpat.
Instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
Prin cererea depusă la dosarul nr. 356/36/2011 al Curţii de Apel Constanţa la data de 9 aprilie 2012, inculpatul C.V. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 1603 C. proc. pen., modificarea controlului judiciar sub imperiul căruia se află, prin luarea faţă de el a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara.
În susţinerea cererii, inculpatul C.V. a invocat trei motive care ar justifica temeinic admiterea acesteia, respectiv starea precară de sănătate a mamei sale C.F., agravarea stării sale de boală şi decesul celui mai bun prieten, care a lăsat o soţie paralizată, faţă de care are obligaţii morale de sprijin.
În vederea soluţionării cererii, inculpatul C.V. a depus la dosarul cauzei scrisoarea de recomandare medicală, eliberată de Cabinetul de Cardiologie al Institutului Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială "Gl. Av. dr. Victor Anastasiu" Bucureşti din 27 martie 2012, biletul de ieşire din spital din 9 martie 2012 privind pe C.F. şi certificatul de deces al numitului G.M. Examinând cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul C.V., raportat la motivele invocate în susţinerea acesteia şi a actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a constatat că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente;
Potrivit prevederilor art. 1603 C. proc. pen., modificarea controlului judiciar instituit de instanţă, se poate face oricând pentru motive temeinice.
Prin decizia penală nr. 2207 din 30 mai 2011 a Secţiei Penale a I.C.C.J., inculpatul C.V. a fost liberat provizoriu sub control judiciar, impunându-i-se acestuia respectarea mai multor obligaţii, pentru care şi aceea a obligării de a nu părăsi municipiul Bucureşti (localitatea de domiciliu), fără încuviinţarea instanţei, cu excepţia situaţiilor în care trebuie să se prezinte în faţa Curţii de Apel Constanţa, pe rolul căruia se află cauza penală ce face obiectul dosarului nr. 356/36/2011.
Pentru a constitui un motiv temeinic în sensul prevederilor art. 1603 C. proc. pen. trebuie, în aprecierea curţii, să se demonstreze că starea de boală a inculpatului C.V. necesită iminent tratament balnear şi eventual, programarea acestuia pentru o astfel de cură într-un interval de timp determinat.
Simpla recomandare din partea medicului specialist a unui tratament balnear, nu este suficientă, în absenţa unei programări certe pentru un astfel de tratament, pentru a se modifica măsura preventivă a obligării inculpatului C.V. de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În condiţiile în care inculpatul C.V. reclamă o stare proprie de boală în deteriorare, este evident că acesta nu-şi poate ajuta efectiv mama, aflată la o vârstă înaintată şi suferind de afecţiuni specifice unei persoane în vârstă, precum şi tatăl aflat într-o situaţie similară, trebuind să apeleze la serviciile plătite ale altor persoane sau la ceilalţi membrii al familiei sale (soţie, copil) în sensul ajutorării părinţilor săi.
Totodată, s-a reţinut că, mama inculpatului a fost internată în Spitalul Judeţean Ilfov care are sediul în municipiul Bucureşti, ori, într-o atare împrejurare, inculpatul avea posibilitatea să o viziteze la spital, iar după externare putea să o aducă pentru perioada de convalescenţă, la domiciliul lui, acordându-i astfel sprijin moral ş material în mod direct.
Obligaţiile morale pe care inculpatul consideră că le are faţă de soţia prietenului său decedat, nu pot prima în faţa obligaţiilor personale impuse în cadrul unui proces penal, care îl privesc în mod direct pe acesta, astfel că respectiva situaţie nu poate fi considerată un motiv temeinic de modificare a controlului judiciar.
Măsura preventivă a obligării inculpatului C.V. de a nu părăsi localitatea de domiciliu (municipiul Bucureşti), s-a dovedit a fi adecvată scopului aplicării acesteia şi, în condiţiile în care procesul penal se află în faza cercetării judecătoreşti, nu se poate susţine că termenul rezonabil al respectivei măsuri a fost depăşit.
Faţă de cele arătate, instanţa a reţinut că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea nu a depăşit termenul rezonabil şi că, raportat la stadiul procesului penal, scopul urmărit, conform prevederilor art. 136 C. proc. pen., se menţine actual, respingând ca neîntemeiată cererea inculpatului C.V., de modificare a controlului judiciar, în sensul luării faţă de el a măsurii obligării de a nu părăsi ţara.
Împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Examinând actele dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că recursul inculpatului este nefondat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată că cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul C.V., în sensul luării faţă de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi ţara nu este fondată, întrucât se menţin în continuare temeiurile prevăzute de art. 143 C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 2207 din 30 mai 2011 a Secţiei Penale a I.C.C.J., inculpatul C.V. a fost liberat provizoriu sub control judiciar, impunându-i-se acestuia respectarea mai multor obligaţii, pentru care şi cea prevăzută la art. 1602 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., a obligării de a nu părăsi municipiul Bucureşti (localitatea de domiciliu), fără încuviinţarea instanţei, cu excepţia situaţiilor în care trebuie să se prezinte în faţa Curţii de Apel Constanţa, pe rolul căruia se află cauza penală ce face obiectul dosarului nr. 356/36/2011.
Potrivit art. 1603 C. proc. pen., text de lege în care se încadrează cererea formulată de inculpat, „controlul judiciar instituit de instanţă poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice".
Împrejurările invocate de inculpat, referitoare la decesul tatălui său, starea sa proprie de boală şi afecţiunile de care suferă mama sa, deşi confirmate de înscrisurile medicale, ataşate la dosar, nu se circumscriu noţiunii de motive temeinice la care se referă art. 1603 C. proc. pen. mai sus invocat şi nu justifică admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Sub acest aspect, prima instanţă a apreciat corect că starea de boală invocată nu necesită iminent un tratament medical, iar pentru depăşirea limitei teritoriale fixate de instanţă, în vederea înmormântării tatălui inculpatului, acesta poate cere încuviinţarea instanţei.
Împrejurarea că inculpatul s-a prezentat la fiecare termen de judecată şi a avut o conduită procesuală corectă reprezintă în fapt conţinutul uneia din obligaţiile prevăzute la art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., care nu poate fi invocată ca o conduită procesuală viitoare.
În ce priveşte cererea subsidiară formulată de inculpat, de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, înalta Curte constată că nu este întemeiată.
Măsura preventivă dispusă faţă de inculpat se justifică în continuare în raport cu pretinsa infracţiune comisă şi pentru care a fost trimis în judecată, precum şi faţă de împrejurarea că în prezent cercetarea judecătorească este la început.
Afecţiunile inculpatului şi ale mamei sale, precum şi necesitatea prezenţei inculpatului, în vederea sprijinirii mamei sale, nu pot constitui un motiv exclusiv care să conducă la revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, acesta urmând să fie coroborat şi cu celelalte criterii prevăzute în art. 136 alin. ultim C. proc. pen., avute în vedere de instanţă la dispunerea măsurii.
Aşa fiind, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă şi nu impun revocarea sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură procesuală, câtă vreme probele strânse în cursul urmăririi penale au oferit indicii cu privire la vinovăţia inculpatului, neexistând garanţii că luarea unor măsuri neprivative de libertate faţă de inculpat ar asigura buna desfăşurare a procesului penal.
Înalta Curte, verificând subzistenţa temeiurilor care au stat la baza luării acestei măsuri preventive faţă de inculpat, de la momentul dispunerii ei, şi până în prezent, constată că acestea se menţin şi justifică în continuare menţinerea măsurii, aceasta impunându-se pentru buna desfăşurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului, iar, în raport cu complexitatea cauzei şi natura infracţiunii comise, se constată că nu depăşeşte durata rezonabilă a acestei măsuri, întrucât intervalul de timp se înscrie în accepţiunea de rezonabilitate stabilită prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În raport de toate aceste aspecte, se constată că scopul pentru care s-a dispus luarea măsurii preventive a inculpatului C.V. nu poate fi atins în cauză prin punerea acestuia în libertate, care nu se justifică în funcţie de necesitatea asigurării bunei desfăşurări a procesului penal şi de stadiul procesual în care se află cauza.
Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat C.V. împotriva încheierii din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.V. împotriva încheierii din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, pronunţată în dosarul nr. 356/36/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2368/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1323/2012. Penal → |
|---|
