ICCJ. Decizia nr. 137/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 137/2012
Dosar nr. 332/45/2011
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 278: pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.M., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 30 septembrie 2010, dată în dosarul nr. 328/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, menţinută prin rezoluţia din 4 noiembrie 2010, dată în dosarul nr. 743/II/2/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice.
Astfel, prin rezoluţia din 30 septembrie 2010, dată în dosarul nr. 328/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii:
- M.C. şi M.E., sub aspectul comiterii infracţiunilor de, tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., întrucât există autoritate de lucru judecat, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prevăzută de art. 271 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există, respectiv pentru comiterea infracţiunii de continuarea executării lucrărilor de construcţii după dispunerea opririi acestora de către organul de control, prevăzută de art. 24 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, întrucât fapta nu există;
- G.M., N.I., M.C., U.R., C.I., D.E.C., sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) şi fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., întrucât faptele nu există;
- Z.C., sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât există autoritate de lucru judecat.
Prin rezoluţia din 4 noiembrie 2010, dată în dosarul nr. 743/II/2/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a fost respinsă plângerea petentului R.M., ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat recurs petentul R.M., reiterând prin cererea scrisă depusă la dosar, aspectele invocate anterior.
La termenul din 19 ianuarie 2012, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor admisibilitatea căii de atac exercitată de petent.
Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de petentul R.M., ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel acum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea ca nefondată, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
În speţă, sesizarea instanţei de fond s-a făcut la o dată ulterioară intrării în vigoare a „legii micii reforme”, respectiv la data de 07 decembrie 2010 şi, drept urmare, hotărârea primei instanţe a fost pronunţată sub imperiul dispoziţiilor procesual penale, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, prevederi care stabilesc că exercitarea controlului judecătoresc asupra soluţiilor de netrimitere în judecată date de organul de urmărire se face doar într-un sigur grad de jurisdicţie, la instanţa căreia i-ar reveni, în condiţiile legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Ca atare, printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, menţiune ce apare şi în cuprinsul dispozitivului sentinţei atacate.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul R.M.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat, căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu este prevăzută de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul R.M., împotriva sentinţei penale nr. 91 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţata în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3736/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1345/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
