ICCJ. Decizia nr. 1323/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1323/2012
Dosar nr. 7886/62/2011
Şedinţa publică din 26 aprilie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 221/S din 12 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost condamnat în baza art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. inculpatul D.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evadare.
În baza art. 864 alin. (1) C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 686 din 12 aprilie 2010 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 76/R din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel şi s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii în prezent, inculpatul D.A. executând în final o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II a, b) C. pen.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul sa plătească statului suma de 1100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în esenţă că prin rezoluţia procurorului din data de 28 mai 2011 întocmită în dosarul nr. 1119/P/2011 al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (31) C. proc. pen. începerea urmăririi penale faţă de D.A. relativ la săvârşirea infracţiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.,cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În fapt, la data de 26 mai 2011, ora 19,50, învinuitul D.A. a fost legal reţinut în baza ordonanţei emisă de către lucrători din cadrul Biroului Poliţiei Centrul Universitar Braşov, pentru comiterea a 10 ( zece) infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiecare şi cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în data de 27 mai 2011, învinuitul a fost scos din centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă Braşov, în baza unei note de scoatere, de către escortă, pentru a fi prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, cu propunere de arestare preventivă. După audierea acestuia, inculpatul a fost încătuşat şi aşezat pe un scaun aflat în holul de la parterul sediului parchetului. Profitând de faptul că cei doi lucrători de poliţie care formau escorta se aflau în biroul procurorului, unde purtau discuţii cu privire la activităţile ce urmau a fi desfăşurate pentru administrarea probatoriului în cauză, învinuitul şi-a scos cătuşele de pe mâini, Ie-a lăsat pe pervazul din dreptul scaunului pe care se afla, a trecut prin spatele poliţistului care se afla în pragul uşii biroului procurorului, după care a părăsit incinta parchetului pe uşa principală, aşa cum reiese din declaraţiile martorului L.N. - jandarm de serviciu la parchet cu aceea ocazie.
Potrivit declaraţiile învinuitului, imediat după evadare, acesta s-a deplasat de îndată în staţia de autobuz de pe Bd. Eroilor, de unde s-a deplasat cu un mijloc de transport în comun până la staţia de la Spitalul C.F.R., iar apoi pe Bd. Griviţei la Oficiul Poştal, de unde a ridicat suma de 150 de lei. De pe Bd. Griviţei s-a deplasat în Gara Braşov de unde a luat un tren până la Sf. Gheorghe, unde a schimbat trenul până la Miercurea Ciuc. De aici a luat un alt tren cu care s-a deplasat în localitatea Bistriţa, unde locuieşte prietena sa D.L. În jurul orelor 00:10 a ajuns în Bistriţa, s-a deplasat la locuinţa prietenei sale povestindu-i cele întâmplate, ocazie cu care prietena sa l-a sfătuit să se predea. După ce s-au despărţit, învinuitul a rămas într-un parc din apropierea domiciliului prietenei sale, unde a şi dormit în acea noapte.
De îndată s-a procedat la întocmirea formelor de constatare a evadării şi dării în urmărire. Ca urmare a măsurilor luate în data de 28 mai 2011 în jurul orelor 08,50, învinuitul a fost depistat de către organele de Poliţie din cadrul I.J.P. Bistriţa Năsăud, în parcul municipal din mun. Bistriţa, fiind condus la sediul organului de urmărire penală competent sesizat cu săvârşirea infracţiunii de evadare, luându-se faţă de acesta măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore.
În raport de starea de fapt reţinută, prima instanţă a stabilit că în drept, fapta inculpatului D.A. care în data de 27 mai 2011 în jurul orei 12,15 în timp ce se afla în stare legală de reţinere în dosarul penal nr. 3478/P/2011 a evadat din incinta sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa de fond a arătat că a avut avea în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv pericolul social moderat al faptei, împrejurările săvârşirii faptei, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului. Acesta este în vârstă de 28 ani, şcolarizat cu studii superioare, recidivist postcondamnatoriu ca urmare a unei condamnări anterioare de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere prin sentinţa penală nr. 686 din 12 aprilie 2010 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 76/R din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, cercetat în prezent în stare de libertate într-un alt dosar pentru săvârşirea a 10 infracţiuni de furt calificat şi a avut o atitudine sinceră şi de regret, arătând că a fugit de sub escortă deoarece are unele probleme psihice şi a fost foarte speriat în momentul când poliţistul i-a relatat că urmează a fi dus în faţa instanţei cu propunere de arestare preventivă. Au fost avute în vedere dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Întrucât infracţiunea de evadare comisă de inculpat este situată în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 686 din 12 aprilie 2010 a Judecătoriei Braşov instanţa de fond a apreciat că se impune în temeiul art. 864 C. proc. pen. revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare şi cumularea ei cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul D.A. criticând-o pentru netemeinicie şi solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice prin care să se reducă cuantumul pedepsei care i-a fost aplicată de către prima instanţă.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a arătat că pedeapsa care i-a fost aplicată este netemeinică sub aspectul cuantumului ei care este mult prea ridicat raportat la fapta comisă, natura acesteia şi mai ales la circumstanţele sale personale şi la conduita adoptată în cursul procesului penal; s-a arătat că au fost depuse la dosar înscrisuri care atestă că starea sănătăţii sale nu este una bună, este suferind de o boală gravă, iar din evaluarea psihologică depusă la dosar rezultă că prezintă o rezistenţă scăzută la frustrare, lipsa autocontrolului şi tendinţa de a fi impulsiv. Faţă de această împrejurare, coroborată cu faptul că a adoptat în cursul procesului penal o atitudine sinceră, recunoscând comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa, se impune reducerea cuantumului pedepsei care i-a fost aplicată.
Prin decizia penală nr. 114/Ap din 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru Cauze cu Minori a fost admis apelul formulat de inculpat, s-a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.A. durata reţinerii de 24 de ore din data de 28/29 mai 2011.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate. Analizând, pe baza materialului probator de la dosar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept hotărârea penală atacată, Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a stabilit pe baza materialului probator administrat şi minuţios analizat o stare de fapt corectă constând în esenţă în aceea că la data de 26 mai 2011 inculpatul D.A. a fost legal reţinut în baza ordonanţei emisă de către lucrători din cadrul Biroului Politiei Centrul Universitar Braşov, într-un dosar în care era cercetat pentru comiterea a 10 ( zece) infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiecare şi cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
La data de 27 mai 2011, fiind scos din centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă Braşov, pentru a fi prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, cu propunere de arestare preventivă, profitând de faptul că cei doi lucrători de poliţie care formau escorta se aflau în biroul procurorului, unde purtau discuţii cu privire la activităţile ce urmau a fi desfăşurate pentru administrarea probatoriului în cauză şi-a scos cătuşele de pe mâini, Ie-a lăsat pe pervazul din dreptul scaunului pe care se afla, a trecut prin spatele poliţistului care se afla în pragul uşii biroului procurorului, după care a părăsit incinta parchetului pe uşa principală.
A doua zi, respectiv la 28 mai 2011, inculpatul a fost depistat de către organele de Poliţie din cadrul IJP Bistriţa Năsăud, în parcul municipal din mun. Bistriţa, fiind condus la sediul organului de urmărire penală competent sesizat cu săvârşirea infracţiunii de evadare, luându-se faţă de acesta măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore.
În raport de starea de fapt stabilită şi necontestată de părţi, prima instanţă a dat o corectă încadrare juridică faptei comise de inculpat şi a reţinut în mod judicios că în cauză sunt întrunite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului D.A. pentru săvârşirea infracţiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanţă a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât şi a modalităţii de executare stabilite, care corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Astfel sub acest aspect instanţa de apel constată că sunt nefondate criticile aduse de către inculpat sentinţei apelate, întrucât prima instanţă a avut în vedere poziţia sinceră a inculpatului, de recunoaştere a comiterii faptei şi a aplicat în acest context dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. stabilind pedeapsa între limitele prevăzute de textul de lege incriminator reduse cu o treime. Recunoaşterea comiterii faptei nu atrage de drept obligaţia reţinerii în favoarea inculpatului şi a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. proc. pen., iar din conţinutul sentinţei rezultă că instanţa de fond a avut în vedere conduita sinceră a inculpatului în cursul procesului penal şi a regretului manifestat de acesta în procesul individualizării judiciare a pedepsei şi tocmai atitudinea sa a condus la orientarea pedepsei spre limita minimă inferioară.
Şi afecţiunile psihice de care suferă inculpatul au fost avute în vedere de către prima instanţă, însă în raport de condiţiile şi modalitatea în care a fost comisă fapta, precum şi de celelalte circumstanţe personale ale inculpatului, de perseverenţa infracţională de care acesta dă dovadă (fapta dedusă în prezent judecăţii este comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, iar el este cercetat şi în alte dosare pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat) o pedeapsă într-un cuantum sub cel stabilit de către prima instanţă ar fi ineficientă şi nu ar putea conduce la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Cu toate acestea, instanţa de apel analizând cauza sub toate aspectele reţine că, deşi în conformitate cu ordonanţa procurorului din data de 28 mai 2011 (fila 80 dosar urmărire penală) inculpatul a fost reţinut în prezentul dosar şi cu referire la această faptă un interval de timp de 24 de ore ulterior depistării sale, prima instanţă a omis să facă în speţă aplicarea art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi să deducă durata reţinerii din pedeapsa aplicată inculpatului.
Văzând că deducerea duratei reţinerii din pedeapsa aplicată inculpatului îi profită acestuia, instanţa de apel a admis apelul inculpatului D.A. şi a reformat doar sub acest aspect hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul D.A., invocând temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în susţinerea motivului de casare, a solicitat coborârea cuantumului pedepsei spre minimul general prevăzut de lege, prin acordarea unei mai mari eficiente prevederilor art. 76 lit. b) C. pen., cu executare prin privare de libertate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză, de 6 luni închisoare, este rezultatul evaluării corespunzătoare a criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în contextul în care limitele de pedeapsă au fost din start reduse cu o treime, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Astfel, au fost avute în vedere circumstanţele în care fapta a fost comisă, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului. Din actele aflate la dosar rezultă că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat pentru o infracţiune contra patrimoniului, iar în prezent cercetat pentru alte 10 asemenea infracţiuni.
Această predispoziţie infracţională a inculpatului nu poate rămâne fără efecte în planul individualizării pedepsei, fiind astfel exclusă reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. proc. pen.
În fine, în ce priveşte starea psihică a inculpatului, aceasta a fost avută în vedere atât de instanţa de fond, cât şi de cea de apel, fără a justifica însă o reducere a pedepsei sub limita stabilită prin hotărârile atacate.
De altfel, atât cuantumul, cât şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante sunt determinate mai degrabă de revocarea unei suspendări a executării pedepsei ce i-a fost aplicată anterior,de care inculpatul nu a înţeles să beneficieze în totalitate, câtă vreme a comis (cel puţin) o nouă infracţiune în interiorul termenului de încercare.
Prin urmare, Curtea constată ca fiind nefondată critica formulată de inculpat prin recursul declarat în cauză, cale de atac ce va fi astfel respinsă conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.A. împotriva deciziei penale nr. 114/Ap din 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1335/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1322/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
