ICCJ. Decizia nr. 1320/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1320/2012
Dosar nr. 1825/62/2011
Şedinţa publică din 26 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 168 din 11 mai 2011 a Tribunalului Braşov, în temeiul art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.N.I., arestat în altă cauză, la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav.
În temeiul art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1981 din 15 octombrie 2010 a Judecătoriei Braşov şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de mai sus, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 7 ani şi 10 luni închisoare.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1981 din 15 octombrie 2010 a Judecătoriei Braşov şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de mai sus, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 3 ani şi 10 luni închisoare.
În temeiul art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de tâlhărie.
În temeiul art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1981 din 15 octombrie 2010 a Judecătoriei Braşov şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de mai sus, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 4 ani şi 10 luni închisoare.
În temeiul art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată (fostul art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) teza a ll-a C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 lună închisoare, pentru infracţiunea de port nelegal de cuţit.
În temeiul art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1981 din 15 octombrie 2010 a Judecătoriei Braşov şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată pentru infracţiunea de mai sus, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 1 an şi 11 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 10 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părţii civile D.A. suma de 50000 de lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 2621,85 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1700 lei cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus şi suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, ce urmează a fi înaintat din fondurile Ministerului Justiţiei, potrivit art. 189 C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
În noaptea de 24 noiembrie 2010 s-a deplasat din com. Vulcan în mun. Codlea, unde s-a deplasat pe strada Cloşca, unde, după ce a pătruns prin escaladare în curtea locuinţei aparţinând fam. D., a luat din cui cheia de la poarta mică pentru acces persoane, a descuiat-o, apoi a intrat în garajul situat la parterul casei, care nu avea uşa de acces încuiată. După aceea a pătruns într-o încăpere din partea dreaptă, unde a fost observat de partea vătămată D.A., care dormea acolo. Inculpatul a fugit apoi în stradă, fiind urmărit de partea vătămată D.A., care l-a ajuns în dreptul imobilului. Pentru a scăpa de partea vătămată, inculpatul a lovit-o pe aceasta de mai multe ori cu un briceag, în zona toracelui, abdomenului, axilei şi a unui braţ, după care a fugit. După aceea a spălat briceagul, pe care l-a aruncat la fier vechi, la un centru de colectare.
Din raportul de expertiză medico-legală reiese că partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse printr-un obiect tăietor-înţepător şi au necesitat 28-30 de zile de îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieţii.
Prin încheierea de şedinţă din data de 6 aprilie 2011, după ce a pus în discuţia părţilor acest aspect, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice pentru două dintre infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, respectiv din infracţiunea de tentativă de furt, prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. b), g), i) C. pen., în infracţiunea de tentativă de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. b) C. pen. şi din infracţiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. Aşa cum s-a motivat şi în încheierea de şedinţă din data de 6 aprilie 2011, folosirea de către inculpat a violenţei, pentru a-şi asigura scăparea, aşa cum s-a întâmplat în speţa de faţă, constituie infracţiunea de tentativă de tâlhărie, în cazul în care acesta nu a reuşit să-şi însuşească vreun bun, iar nu tentativă de furt, aşa cum s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului. în acest caz este o ipoteză expres prevăzută de art. 211 alin. (1) teza a ll-a C. pen., care arată că este tâlhărie nu doar folosirea violenţei pentru însuşirea bunului, ci şi folosirea acesteia pentru păstrarea bunului sustras sau pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
De asemenea, prin acelaşi act material de folosire a violenţei asupra părţii vătămate D. A., prin lovirea acestuia cu briceagul într-o zonă vitală a organismului, punându-i viaţa în pericol, s-a realizat şi infracţiunea de tentativă de omor. Însă, având în vedere că tentativa de omor s-a realizat pentru a se ascunde săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie şi nu a unei infracţiuni de furt, instanţa va reţine în sarcina inculpatului infracţiunea de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. şi nu tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu.
Inculpatul a solicitat soluţionarea cauzei pe baza procedurii speciale prevăzută în art. 3201 C. proc. pen., recunoscând săvârşirea faptelor descrise în rechizitoriu. Având în vedere că după schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, din infracţiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., pentru forma consumată a acestei infracţiuni legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alături de pedeapsa închisorii, nu s-a mai putut da curs acestei cereri a inculpatului, procedându-se la soluţionarea cauzei potrivit procedurii obişnuite. însă, faţă de faptul că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, înlesnind desfăşurarea procedurii de urmărire şi judecare a cauzei, instanţa apreciază că se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., urmând a da curs efectelor acesteia şi a aplica inculpatului pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul S.N.I.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. b), g) şi i) C. pen., în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen. şi din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., 176 lit. d) C. pen., precum şi sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatului. Motivele de apel au fost suplimentate în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2011, în sensul că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de furt calificat în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de tâlhărie şi menţinerea încadrării juridice cu privire la infracţiunea de omor calificat, precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 cu privire la prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că trebuie reţinută infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat întrucât inculpatul a săvârşit faptele de violenţă numai cu scopul de a-şi asigura scăparea, întrucât partea vătămată dorea să îl imobilizeze.
Inculpatul S.N.I. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei sub aspectul încadrării juridice dată faptelor şi al individualizării judiciare a pedepselor.
Curtea de Apel Braşov, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, prin decizia penală nr. 109/AP din 18 octombrie 2011, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 168 din 11 mai 2011 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008.
Rejudecând cauza în aceste limite, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul S.N.I., după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.N.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs parchetul, solicitând casarea hotărârilor, înlăturarea dispoziţiilor privitoare la schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului pentru faptele reţinute în actul de sesizare, cu aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., judecata având loc în baza recunoaşterii faptelor din rechizitoriu. Urmare reducerii limitelor de pedeapsă, a solicitat orientarea pedepsei către maximul rezultat din aplicarea acestor dispoziţii, raportat la faptul că inculpatul are antecedente penale, avea ca obişnuinţă furtul din locuinţe şi a mai săvârşit furturi chiar din locuinţa părţii vătămate.
Procurorul a invocat şi un motiv de nelegalitate, privind omisiunea interzicerii drepturilor inculpatului raportat la încadrarea juridică dată faptelor.
Examinând recursul declarat de parchet, înalta Curte constată că este parţial fondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea lucrărilor şi probelor dosarului, înalta Curte constată că instanţele au dat o încadrare juridică greşită faptelor reţinute în sarcina inculpatului, acestea fiind în mod corect reţinute prin actul de sesizare a instanţei.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, în noaptea de 24 noiembrie 2010 a pătruns prin escaladare în curtea locuinţei aparţinând familiei D., a luat din cui cheia de la poarta mică pentru acces persoane, a descuiat-o, apoi a intrat în garajul situat la parterul casei, care nu avea uşa de acces încuiată. După aceea a pătruns într-o încăpere din partea dreaptă, unde a fost observat de partea vătămată D. A., care dormea acolo. Inculpatul a fugit apoi în stradă, fiind urmărit de partea vătămată D. A., iar în momentul în care aceasta l-a ajuns, pentru a-şi asigura scăparea, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată de mai multe ori cu un briceag, în zona toracelui, abdomenului, axilei şi a unui braţ, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.
La infracţiunea de tâlhărie există tentativă atunci când, după ce acţiunea principală, de furt, a fost întreruptă, făptuitorul recurge la violenţe pentru a-şi asigura scăparea, indiferent dacă acestea şi-au atins sau nu scopul.
Din analiza materialului probator rezultă că, după ce a fost surprins de partea vătămată, încercând să fure din locuinţa acestuia, inculpatul a fugit, iar pentru a-şi asigura scăparea, a exercitat violenţe asupra părţii vătămate D. A., prin lovirea acestuia cu briceagul într-o zonă vitală a organismului, punându-i viaţa în pericol.
În raport de situaţia de fapt, respectiv din modul de comitere a faptelor, se constată că în cauză este incidenţă agravanta prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., întrucât sunt întrunite prevederile art. 152 C. pen., fapta comisă de inculpat fiind săvârşită în loc public.
Din probele administrate rezultă că tentativa la omor a fost săvârşită de inculpat pe stradă, în locul unde a fost ajuns din urmă de partea vătămată.
Dat fiind că tentativa de omor s-a realizat şi în condiţiile împrejurării agravante, decurgând din scopul cu care a comis-o inculpatul, de a ascunde săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, instanţele trebuiau să ţină seama de toate împrejurările concrete în contextul cărora a săvârşit fapta inculpatul şi să constate că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1)-175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen. în concurs real cu tentativa la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen. Recursul parchetului este fondat şi în ce priveşte omisiunea instanţei de a aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor.
Raportat la natura si gravitatea infracţiunilor săvârşite, împrejurările şi modalitatea de comitere a acestora, se impunea şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor inculpatului.
În ce priveşte solicitarea parchetului de aplicare a dispoziţiilor prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., inculpatul recunoscând săvârşirea faptelor descrise în rechizitoriu, se constată că, raportat la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, respectiv pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alături de pedeapsa închisorii, nu sunt incidente prevederile acestei proceduri simplificate. Însă, se constată că atitudinea inculpatului, de recunoaştere a faptelor săvârşite şi de colaborare cu organele judiciare, a fost în mod corect valorificată de instanţe, prin reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. şi aplicarea unor pedepse într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege. Pentru aceste considerente, urmează să fie admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 109/AP din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, privind pe intimatul inculpat S.N.I.
Se va casa în parte decizia atacată şi sentinţa penală nr. 168/S din 11 mai 2011 a Tribunalului Braşov şi, rejudecând, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 10 luni închisoare în pedepsele componente de 7 ani şi 10 luni închisoare, 3 ani şi 10 luni închisoare, 4 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an şi 11 luni închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., va fi schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1)-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1)-175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte în baza cărora va fi condamnat inculpatul S.N.I. cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., va fi revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1981 din 15 octombrie 2010 a Judecătoriei Braşov şi se va dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa principală de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 7 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate prin prezenta decizie cu pedepsele de 3 ani şi 10 luni închisoare, 4 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an şi 11 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 109/AP din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, privind pe intimatul inculpat S.N.I.
Casează în parte decizia atacată şi sentinţa penală nr. 168/S din 11 mai 2011 a Tribunalului Braşov şi, rejudecând, descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 10 luni închisoare în pedepsele componente de 7 ani şi 10 luni închisoare, 3 ani şi 10 luni închisoare, 4 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an şi 11 luni închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1)-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1)-175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul S.N.I. cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1981 din 15 octombrie 2010 a Judecătoriei Braşov şi dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa principală de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 7 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta decizie cu pedepsele de 3 ani şi 10 luni închisoare, 4 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an şi 11 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1321/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1317/2012. Penal → |
|---|
