ICCJ. Decizia nr. 1404/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1404/2012
Dosar nr. 2832/102/2011
Şedinţa publică din 2 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 130 din 19 septembrie 2011, Tribunalul Mureş a dispus următoarele:
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului T.S.C. din infracţiunea de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de relaţii sexuale cu o minoră, în formă continuată prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), conform prevederilor art. 334 C. proc. pen.
L-a condamnat pe inculpatul T.S.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpatului, de la data de 30 martie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestuia, conform prevederilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160b alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 şi pct. 13 din Anexa la Legea nr. 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de probe biologice încunoştiinţându-l că respectivele probe vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.
S-a admis, conform prevederilor art. 17 C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată de partea civilă M.H. - mama părţii vătămate, şi din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minoră M.S.M., prin reprezentantul său legal M.H., şi l-a obligat pe inculpat să îi plătească acesteia suma de 10.000 RON daune morale.
S-a dispus confiscarea specială a corpului delict - un aparat de ras având mânerul de culoare neagră, dotat cu acumulator şi sistem vibrator, depus la camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrat în registrul special.
S-a dispus restituirea către partea vătămată a perechii de sandale, depus la camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrat în registrul special.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen.
S-au reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 408/P/2011 din data de 22 aprilie 2011, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, inculpatul T.S.C. - arestat în cauză - a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În considerentele rechizitoriului s-a reţinut că la data de 25 martie 2011, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Mureş - Serviciul de Investigaţii Criminale au fost sesizate de către numita M.H., mama minorei M.S.M., în vârstă de 12 ani, despre faptul că fostul ei concubin, T.S.C., în perioada 2008-2010, a abuzat-o sexual de minoră, dezbrăcând-o şi mângâind-o în zona organelor genitale, introducându-i apoi degetul în vagin, acest lucru repetându-se de mai multe ori în perioada sus-amintită. Minora i-a relatat mamei sale doar la data de 17 martie 2011 despre cele întâmplate, când sus-numitul a părăsit domiciliul concubinei sale, arătând că acesta i-a spus că dacă îi va spune despre cele întâmplate mamei sale, aceasta va păţi ceva rău. Numita M.H. a luat legătura telefonic cu fostul ei concubin pentru a verifica dacă cele afirmate de fiica sa sunt adevărate. Iniţial, numitul T.S.C. nu a recunoscut, însă ulterior, când mama minorei i-a cerut să vină să-şi ducă hainele din casa ei, i-a răspuns că nu mai are nevoie de haine, deoarece unde va ajunge, respectiv la puşcărie, nu are nevoie de hainele personale, ci de haine cu dungi. Sus-numitul i-a mai spus mamei minorei că se va spânzura, astfel că numita M.H. nu a mai avut nicio îndoială în privinţa susţinerilor fiicei sale şi a formulat plângere penală faţă de acesta.
Partea vătămată M.S.M. în faza de urmărire penală şi în prezenţa mamei sale, a formulat pretenţii civile faţă de inculpat estimate la suma de 10.000 RON, reprezentând daunele morale suferite, iar în faţa instanţei a declarat că îşi menţine această constituire, acţiunea civilă fiind susţinută şi de către reprezentantul parchetului, în aplicaţiunea art. 17 C. proc. pen.
În faţa instanţei de judecată, inculpatul T.S.C. a dat o amplă declaraţie, precizând că în ceea ce priveşte acuza adusă lui cu referire la partea vătămată M.S.M., aceasta este, de fapt, o răzbunare din partea mamei fetei, respectiv a fostei sale concubine, care aflase, chiar în aceeaşi zi, că el avea o relaţie cu o altă colegă de serviciu. Inculpatul a mai declarat că în seara respectivă, mama fetei a venit la el la serviciu şi a făcut scandal acolo, după ce aflase de relaţia lui cu acea colegă, ameninţându-l chiar. Inculpatul a mai declarat că pe minoră a tratat-o ca un părinte, iar ea îl considera tatăl ei şi chiar i-a spus aceasta, inclusiv în ziua în care el a plecat din locuinţă. Inculpatul a mai declarat că nu obişnuia să se uite la filme cu tentă sexuală, nici măcar la calculator, şi că partea vătămată minoră sau sora ei mai mare îl ajutau să îşi pună jocuri PC, deoarece el nu ştia să îl utilizeze întocmai, iar în ceea ce priveşte programele de la televizor, cele care difuzau astfel de scene de sex, erau codificate.
Referitor la declaraţiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală, la poliţie şi apoi la procuror, inclusiv cea în prezenţa avocatului şi a traducătorului şi în care a recunoscut acuzaţiile aduse, declaraţii ulterior retractate, inculpatul a declarat că a fost obligat să le dea, că a scris după dictare, că a fost ameninţat şi chiar bătut de către poliţişti, dar că nu a formulat nicio plângere împotriva lor. Totodată, inculpatul a mai declarat că acea excoriaţie de pe piciorul său, nu a fost produsă de către minoră aşa cum se arată în actul de acuzare, ci de un accident minor suferit la locul de muncă, la sfârşitul lunii februarie 2011 şi care s-a vindecat în cca. 2-3 săptămâni.
Partea vătămată M.S.M. a declarat în faţa judecătorului că toate acuzaţiile aduse de ea inculpatului T.S.C. sunt adevărate şi le menţine. Astfel, minora a declarat că pe inculpat - care era concubinul mamei ei - îl considera ca fiind tatăl ei, deoarece locuia împreună cu ea, cu mama şi cu sora ei din anul 2006, perioadă de timp în care s-a înţeles bine cu el, în care el nu a certat-o şi nici nu a gresat-o fizic vreodată; minora chiar a precizat că datorită relaţiei bune pe care o aveau toţi membrii familiei între ei, obişnuiau să se sărute la venire şi la plecare.
Referitor la cele întâmplate, partea vătămată minoră a declarat, însă, că în cursul anului 2008, într-o zi în care a venit de la şcoală, iar T.S.C. era singur acasă, la puţin timp după ce ea s-a îmbrăcat cu hainele de casă, inculpatul i-a solicitat minorei să vină în camera în care se afla el, cerându-i să se aşeze în braţele sale şi i-a spus că doreşte să-i arate un film pe calculator. Minora s-a conformat cerinţelor acestuia şi a stat în braţele lui, după care inculpatul T.S.C. a accesat internetul şi a pus un film în care două persoane făceau sex oral şi normal, iar apoi a întrebat-o dacă nu doreşte să facă şi ea la fel. Partea vătămată a declarat că ea nu a răspuns nimic, astfel că inculpatul a pus-o pe pat, a întins-o şi a dezbrăcat-o încet de pantaloni şi chiloţi şi a început să o mângâie la „păsărică” (la „nuni”) spunându-i ce „nuni” frumoasă are, apoi şi-a dat şi el jos halatul de casă şi chiloţii, a sărutat-o şi lins-o pe „nuni” şi a încercat să îşi introducă apoi „puţa” în „nuni” ei. Minora a mai declarat că atunci a durut-o şi i-a zis să o lase în pace, moment în care a sunat şi interfonul de la apartament, aşa că inculpatul a lăsat-o în pace şi i-a cerut să se îmbrace, dar şi ca asta să rămână secretul lor, să nu spună la nimeni; în scurt timp în locuinţă a intrat sora ei, căreia nu i-a spus ce s-a întâmplat.
Ulterior, pe parcursul anilor 2008-2010, această scenă s-a mai repetat de câteva ori, respectiv de cinci ori, minora declarând că de fiecare dată inculpatul făcea acelaşi lucru, o mângâia, o lingea pe „nuni”, a încercat să o sărute şi să îşi introducă limba în gura ei şi chiar a încercat să îşi introducă „puţa” în „nuni”, dar ea i-a spus că o doare şi să o scoată. Minora a mai declarat că a doua oară, inculpatul a adus un aparat de ras - de culoare negru cu verde - care vibra şi al cărui mâner i l-a introdus în „nuni” de mai multe ori, aparat pe care l-a folosit în acelaşi scop şi în dăţile următoare.
S-a mai reţinut că minora a relatat şi că inculpatul T.S.C. a întrebat-o chiar dacă nu vrea să fie el acela care o dezvirginează, iar ea i-a răspuns că nu şi că atunci când i-a făcut din nou acelaşi lucru, respectiv a mângâiat-o şi şi-a frecat-o de „nuni”, văzut cum din puţa lui a ieşit un lichid alb, inculpatul spunându-i să nu îi fie frică, după care s-a şters.
M.S.M. a relatat că ultima dată când inculpatul i-a făcut acelaşi lucru, s-a întâmplat în cursul lunii februarie 2011, spre sfârşit, momentul fiind legat de un moment festiv ce are loc în cadrul bisericii reformate, când inculpatul a venit în camera minorei care se afla pe pat şi s-a întins pe pat lângă ea, însă aceasta s-a împotrivit şi, fiind încălţată cu o pereche de sandale de dans, l-a împins cu piciorul, respectiv i-a aplicat o lovitură acestuia în zona coapsei, provocându-i o zgârietură cu catarama sandalei. Tot cu această ocazie, minora a ţipat şi i-a spus acestuia că îi va spune mamei sale ce s-a întâmplat.
În aceeaşi declaraţie, minora a mai arătat că toate acestea s-au întâmplat în zilele din cursul săptămânii şi niciodată în zilele libere de la sfârşitul săptămânii când acasă erau şi sora şi mama ei. De regulă, s-au întâmplat atunci când ea venea de la şcoală, iar inculpatul era şi el acasă, întrucât lucrase de noaptea; minora a mai declarat că atunci când venea din tură de noaptea, T.S.C. obişnuia să doarmă în chiloţi, iar când se trezea, să stea în halat de casă, dar şi că atunci când îi făcea asta, ea stătea întinsă pe pat, cu piciorul ridicat pe spătarul patului, iar inculpatul îi dădea telefonul mobil să se joace. Minora a mai arătat că ceea ce îi făcea inculpatul nu i-a plăcut, că în câteva rânduri s-a şi opus, iar inculpatul s-a oprit, dar în alte dăţi el a continuat să îi facă acel lucru.
În aceeaşi declaraţie, partea vătămată minoră a arătat că după fiecare acest episod, inculpatul îi cerea să nu le spună nimic surorii sau mamei, ci să rămână secretul lor.
Relativ la acest din urmă aspect, întrebată fiind de ce în toată această perioadă nu a spus nimic mamei sau chiar surorii mai mari, partea vătămată a declarat că întrucât până la acea dată ea nu ştia nimic legat de sex sau chiar de viaţa sexuală şi de relaţiile intime dintre bărbat şi femeie, că nu vorbise despre asta nici cu mama şi nici cu sora ei, iar cum îl considera pe T.S.C. ca fiind tatăl ei, ea a crezut că aşa trebuie să facă taţii cu fiicele lor, că este obligaţia lor să facă asta. În acelaşi context, minora a arătat şi că inculpatul i-a cerut să nu spună cuiva despre ce făcea, dar şi că, deşi el nu a ameninţat-o în niciun fel, totuşi îi era frică de el, respectiv îi era frică să nu îi facă ceva rău mamei ei, aceasta în contextul în care minora a declarat că asistase la câteva certuri dintre cei doi adulţi, ocazii cu care inculpatul striga tare, mai cu seamă când era sub influenţa băuturilor alcoolice.
Totodată, partea vătămată minoră a declarat că despre cele ce s-au întâmplat i-a spus mamei abia în seara în care a văzut-o foarte supărată pentru că aflase că inculpatul o înşela cu o altă colegă de serviciu, context în care mama le-a spus – ei şi surorii mai mari – că inculpatul se legase şi de cea mai bună prietenă a ei, că a pipăit-o, după care le-a întrebat dacă nu cumva s-a legat şi de ele şi atunci ea i-a mărturisit mamei că T.S.C. a mângâiat-o la păsărică, la „nuni”, şi a vrut să îşi introducă şi penisul în ea, iar sora ei i-a spus şi ea mamei că inculpatul a încercat de trei ori să o sărute.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul T.S.C., care a solicitat, în principal, achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 198 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Sub aspectul individualizării pedepsei, a solicitat reducerea acesteia.
Instanţa de apel a respins solicitarea inculpatului de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatând că fapta inculpatului este dovedită de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate, ale surorii şi mamei acesteia, ale martorilor audiaţi, expertizarea medico-legală şi psihologică efectuate asupra minorei.
De asemenea, s-a apreciat că încadrarea juridică a faptelor este corectă, nefiind primite apărările inculpatului în sensul că ar fi avut acordul victimei câtă vreme aceasta a început să fie abuzată de la vârsta de 9 ani, când nu avea niciun fel de cunoştinţe despre actul sexual.
Sub aspectul individualizării pedepsei s-a apreciat că în favoarea inculpatului pot fi reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa aplicării unei pedepse sub minimul special.
În consecinţă, prin decizia penală nr. 13/A din 24 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a admis apelul inculpatului, s-a desfiinţat în parte sentinţa şi, în rejudecare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a)-art. 76 lit. a) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi inculpatul T.S.C.
Parchetul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., motivând că instanţa de apel a reţinut, în mod nejustificat, circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea inculpatului cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special.
Inculpatul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există sau, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 198 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) De asemenea, într-o apărare subsidiară a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată atât prin prisma cazurilor de casare invocate de recurenţi, cât şi în conformitate cu disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Principala critică formulată de inculpat vizează cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitându-se achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul negând comiterea faptei şi susţinând că este victima unei înscenări, mama minorei fiind cea care a pus totul la cale din răzbunare pentru că ar fi înşelat-o.
Această apărare este, însă, contrazisă de probele administrate în cauză, care dovedesc că situaţia de fapt a fost corect reţinută de ambele instanţe.
Varianta răzbunării mamei victimei este exclusă nu numai prin declaraţiile părţii vătămate, ale mamei şi surorii acesteia, ale martorilor B.A. şi B.I., cât mai ales prin raportul psihologic efectuat asupra minorei care nu lasă loc niciunei interpretări, atestând că minora nu a simulat nicio clipă traumele prin care a trecut.
De remarcat şi poziţia procesuală pe care inculpatul a avut-o pe parcursul procesului, recunoscând iniţial faptele, recunoaştere asupra căreia a revenit, motivând că s-a datorat agresiunilor fizice la care a fost supus în cursul anchetei, apărare însă nedovedită.
Înalta Curte nu reţine nici solicitarea subsidiară formulată de inculpat în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol în infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 C. pen.
Inculpatul a profitat de faptul că era în postura de concubin al mamei minorei, minora îl trata ca un adevărat tată, precum şi de faptul că minora era lipsită de educaţie sexuală reuşind astfel prin atitudinea sa de „tată protector” să obţină satisfacţii sexuale prin folosirea sexului său şi acţionând asupra sexului minorei fără a avea acordul acesteia.
Considerăm că, astfel cum rezultă din raportul medicilor psihologi, inculpatul a utilizat capitalul de încredere deja format, seducţia şi şantajul, precum şi promisiunea unor favoruri ulterioare manipulând astfel vulnerabilitatea minorei. S-a mai arătat în acest raport psihologic că relaţionarea de lungă durată dintre inculpat şi victimă l-a făcut pe inculpat să pară credibil în materializarea intenţiilor sale, inclusiv în privinţa solicitării adresată minorei de a nu divulga ceea ce se întâmpla între ei.
În atare condiţii nu se poate vorbi de un acord tacit al victimei la acţiunile inculpatului în cazul unei minore în vârstă de 9 ani, care, lipsită fiind de educaţie sexuală şi de tatăl natural, credea în mod natural de naiv că „aşa fac taţii cu fetele lor”.
De altfel inculpatul şi-a recunoscut faptele în faţa organelor de urmărire penală, declaraţii care s-au dat la un moment în care inculpatul nu-şi concepuse încă strategii de apărare.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este corectă, astfel că nu se impune reconsiderarea acesteia. Considerăm că infracţiunea de viol poate fi săvârşită atât prin constrângere fizică, cât şi morală, astfel că în speţă s-a folosit constrângerea morală dată fiind situaţia relaţională dintre inculpat şi victimă, precum şi vârsta fragedă a victimei. Sub nicio formă nu se poate accepta varianta inculpatului în sensul că ar fi avut acordul victimei cu ocazia desfăşurării actelor sexuale împotriva acesteia atâta vreme cât ne găsim în prezenţa unei victime care a început să fie abuzată de la 9 ani, vârstă la care nu avea niciun fel de cunoştinţă despre un act sexual.
În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat atât de parchet, cât şi de inculpat, Înalta Curte apreciază că nici solicitarea parchetului de înlăturare a prev. art. 74 lit. a)-art. 76 lit. a) C. pen. şi nici solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei nu pot fi primite.
Individualizarea pedepsei a fost corect reevaluată de instanţa de apel, care a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., având, corect, în vedere, faptul că inculpatul este o persoană bine integrată în societate, nu s-a mai confruntat cu legea penală, avea un comportament corect în societate şi la locul de muncă, bucurându-se de aprecieri laudative din partea colegilor de servici.
Totodată, instanţa a avut în vedere natura şi gravitatea sporită a faptei comise mai ales prin prisma consecinţelor acesteia asupra psihicului victimei minore şi a operat o coborâre redusă sub minimul special, Înalta Curte apreciind că pedeapsa de 8 ani este corespunzător dozată, neimpunându-se modificarea acesteia nici prin majorare, astfel cum solicită parchetul, dar nici printr-o nouă reducere, astfel cum solicită inculpatul.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, ambele recursuri.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul parţial pentru avocatul din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul translatorului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi de inculpatul T.S.C. împotriva deciziei penale nr. 13/A din 24 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 martie 2011, la 02 mai 2012.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1397/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 143/2012. Penal → |
|---|
